Militari din rândul minorităților etnice – criminali de război și carne de tun a armatei ruse în Ucraina

Supranumit “Măcelarul de la Bucea”, locotenent-colonelul Azatbek Omurbekov este comandantul Brigăzii 64 de pușcași motorizați, care a fost implicată în ocuparea orașului al cărui nume a căpătat un tragic renume. Bucea, un oraș situat la aproximativ 15 mile de Kiev, relatează The Times.

Se presupune că trupele rusești aflate sub comanda sa au ucis civili neînarmați și au fost raportate cazuri de femei și copii care au fost violați cu brutalitate. Au fost descoperite gropi comune în urma retragerii trupelor rusești, iar cadavrele au fost găsite cu mâinile legate la spate.

InformNapalm, o inițiativă voluntară ucraineană care monitorizează activitățile armatei ruse și ale serviciilor speciale, spune că a folosit informații din surse deschise pentru a-l identifica pe comandantul unității 51460.

Detaliile sale personale, inclusiv adresa de e-mail, numărul de telefon și adresa de domiciliu au fost publicate online.

Omurbekov, a cărui unitate are sediul într-un oraș de lângă Habarovsk, în Orientul Îndepărtat al Rusiei, a fost binecuvântat de un preot ortodox în noiembrie, înainte de a fi trimis în Ucraina.

„Istoria arată că luptăm cele mai multe dintre bătăliile noastre cu sufletele noastre”, a declarat Omurbekov după slujba, care a fost condusă de episcopul de Habarovsk. „Armele nu sunt cel mai important lucru. Biserica este un loc în care ne putem împărtăși și ne putem pregăti pentru evenimentele viitoare. Cu binecuvântarea Celui Atotputernic, sperăm să realizăm aceleași lucruri pe care le-au realizat strămoșii noștri”.

Omurbekov despre care se crede că are aproximativ 40 de ani, a primit o medalie pentru servicii excepționale în 2014 de la Dmitri Bulgakov, ministrul adjunct al apărării din Rusia.

Măcelarul din Bucea nu face parte din grupul etnic majoritar, rușii, și este unul dintre numeroșii minoritari chemați sub arme de Rusia în Ucraina.

Potrivit serviciilor secrete ucrainene, republicile Kalmîkia, Ingușetia și Daghestan se numără printre regiunile aflate în fruntea campaniei de recrutare a Kremlinului pentru a înlocui trupele care au fost ucise sau rănite. Kalmîkia este o republică predominant budistă, în timp ce Ingușetia și Daghestan sunt în majoritate covârșitoare musulmane.

Emily Ferris, cercetător specializat în afaceri rusești la Royal United Services Institute, a declarat cotidianului Times că Putin se bazează în mod disproporționat pe minoritățile etnice pentru a lupta în război. Ea a spus că forțele cecene au fost deja desfășurate „în mijlocul violențelor”.

„Nu prea le convine majorității rușilor să se angajeze în războaie urbane în care poți vedea că oamenii cu care te lupți sunt slavi. În multe cazuri, ucrainenii au familii în ambele țări și arată foarte asemănător [cu rușii]”, a spus ea.

Pe lângă faptul că apelează la rezerviștii săi, serviciile de informații occidentale sugerează că Rusia redistribuie o parte din forțele sale existente din Abhazia și Osetia de Sud, două regiuni separatiste ale Georgiei, pentru a întări invazia în Ucraina.

Analiza cifrelor privind victimele rusești și a postărilor din rețelele de socializare sugerează că soldații recrutați din zonele îndepărtate ale fostei Uniuni Sovietice, inclusiv din Caucazul de Nord, în mare parte musulman, reprezintă până la o treime din numărul deceselor militare cunoscute și, în unele cazuri, până la 50 % din răniții din războiul din Ucraina.

Informații de pe câmpurile de luptă din Ucraina sugerează că mulți dintre morții ruși rămași pe linia frontului poartă benzi albe pe uniforme, ceea ce identifică unitățile rusești neregulate. Aceste unități sunt formate în mare parte din minorități etnice, cum sunt cele din republicile musulmane Daghestan sau Ingușetia sau din localități îndepărtate precum Buriatia, ai cărei locuitori sunt de origine mongolă. Minoritățile etnice reprezintă aproximativ 20% din populația rusă.

Un studiu al cifrelor privind victimele realizat de un expert a constatat că mai mult de jumătate dintre numele răniților ruși din Ucraina care erau tratați într-un spital din Rostov, în sudul Rusiei, purtau nume comune din Daghestan, cum ar fi „Magomed” sau Muhammed.

O analiză separată a postărilor de pe platforma de socializare Telegram, care anunță moartea sau capturarea a peste 100 de militari ruși, a constatat că puțin peste 30% dintre aceștia erau non-slavi, mulți dintre ei având nume musulmane.

Kamil Guleev, expert în armata rusă la Wilson Centre din Washington, a declarat: „Factorul minorităților [etnice] din armata rusă este mult subestimat atunci când se discută despre cursul războiului ucrainean. Minoritățile etnice nu sunt atât de mult o minoritate acolo. Judecând după listele de victime, minoritățile sunt extrem de suprareprezentate pe câmpurile de luptă drept carne de tun.”

Galeev, care a compilat această cifră pe baza listei spitalelor din Rostov, a declarat că există dovezi disparate, dar considerabile, că recruții minoritari plătesc un preț disproporționat pe câmpurile de luptă din Ucraina. Regiunea Astrahan din sudul Rusiei este formată în proporție de 68% din etnici ruși și 15% din kazahi, însă o listă a victimelor ucrainene din regiune era formată în proporție de 85% din kazahi.

Imaginile prizonierilor de război ruși postate pe rețelele de socializare relevat prezența unui număr mare de trupe din Caucaz, Siberia și Asia Centrală.

Între timp, un reportaj al BBC News de pe linia frontului din Harkov, în nord-estul Ucrainei, a remarcat că puțini dintre militarii ale căror cadavre acoperă câmpurile de luptă păreau a fi de etnie rusă. Un soldat ucrainean a declarat pentru BBC: „Aceștia nu sunt ruși adevărați. Nu știu de ce se află aici”.

Un activist kazah pentru drepturile omului a declarat pentru i că teritoriile locuite de minorități din Federația Rusă sunt puse să plătească un preț tragic pentru dominația Moscovei. El a spus: „Participarea obligatorie la război a minorităților etnice din teritoriile ocupate de Rusia a fost o metodă obișnuită folosită de conducătorii Rusiei. Chiar și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aceștia au înrolat un număr mare de kazahi și chiar dacă erau zdrobiți de tancurile germane, nu se puteau retrage pentru că ar fi fost măcelăriți de soldații ruși din spatele lor”.

Paul Goble, un academician și fost oficial al Departamentului de Stat al SUA, a declarat pentru i: „Moscova înrolează în unitățile de luptă oameni din zonele rurale și din republicile non-rusești pentru că este mai puțin probabil ca aceștia să se opună prelucrării pe care o primesc decât cei din orașe. În consecință, atunci când Moscova folosește unități de luptă într-un război ca acum, aceștia sunt suprareprezentați printre cei care luptă și mor.”