Milițiile șiite pro-iraniene “în spatele atacului cu dronă” împotriva prim ministrului Irakului. Complicatul dozaj al puterii într-un stat divizat pe criterii etnice și religioase

Un atac cu dronă care l-a vizat duminică pe premierul Mustafa al-Kadhimi a fost efectuat de cel puțin un grup islamist șiit susținut de Iran, au declarat oficiali de securitate irakieni și surse apropiate milițiilor. Sursele, citate de Reuters, au spus că dronele și explozivii folosiți în atac sunt de fabricație iraniană.

Un purtător de cuvânt al unui grup paramilitar aliniat Iranului a refuzat să comenteze imediat atacul sau cine l-a comis. Generalul iranian Esmail Ghaani, care conduce Forța Quds care coordonează operațiuni militare clandestine în străinătate, a sosit luni la Bagdad și potrivit relatărilor ar fi negat implicarea Iranului în tentativa de asasinat.

Premierul Mustafa al-Kadhimi a scăpat nevătămat de atacul asupra reședinței sale din capitala irakiană Bagdad.

Doi oficiali de securitate irakieni și trei surse apropiate grupărilor de miliție pe care Iranul le-a susținut în Irak au declarat că atacul a fost comis de cel puțin unul dintre aceste grupuri, dar au dat evaluări ușor diferite ale facțiunilor exacte.

Cei doi oficiali de securitate au spus că puternicele grupuri Kataib Hezbollah și Asaib Ahl al-Haq au desfășurat atacul în tandem. Niciunul dintre aceste grupuri nu a comentat imediat pentru înregistrare.

Niciun grup nu și-a revendicat atacul, care a sporit tensiunea în Irak la câteva săptămâni după alegerile generale disputate de milițiile susținute de Iran, inclusiv Kataib Hezbollah și Asaib.

Alianța politică Al Fatah care reprezintă milițiile șiite pro-iraniene a obținut doar 14 din cele 329 de mandate în alegerile parlamentare din 10 octombrie, față de 48 la precedentul scrutin. Fatah a refuzat să recunoască rezultatele și de atunci au avut loc proteste violente de stradă.

Pe primul loc în acele alegeri, cu 73 de mandate s-a clasat alianța condusă de clericul șiit Moqtada al-Sadr, urmată de blocul sunnit Taqqadum, condus de președintele parlamentului, Mohamed al-Halbousi cu 38 și Statul de Drept al fostului premier, Nouri al-Maliki.

Acesta a fost primul parlament ales potrivit primul noii legi electorale care prevede împărțirea țării în districte în care se aleg câte patru sau cinci deputați prin vot uninominal, spre deosebire de vechiul sistem proporțional de listă pe guvernorate. Noul sistem, adoptat după protestele masive anti-corupție din 2019 favorizează alegerea persoanelor în detrimentul partidelor și reduce oarecum alinierea sectară.

Șiiții, sunniții, arabii, kurzii și Iranul

Populația Irakului – circa 41 de milioane este compusă din 75% arabi, 15% kurzi și restul minorități ca turcomani, asirieni, persani, etc. Marea majoritate a populației – 95% este musulmană, dar șiiții reprezintă 65% în timp ce sunniții – arabi și kurzi numai 30%.

După răsturnarea de către americani și a aliaților lor în 2003 a regimului Saddam Hussein a luat sfârșit dominația arabă sunnită inaugurată la crearea de către britanici a Irakului în 1921.

Dar odată cu preluarea puterii de către majoritatea șiită, concentrată mai ales în jumătatea de sud a țării, Iranul, puterea șiită din est, a devenit extrem de influent în politica irakiană. Prin constituție, postul de prim ministru – șeful puterii executive – revine unui arab șiit, cel de președinte unui kurd, iar cel de președinte al parlamentului unui arab sunnit.

Fostul premier Haider Abadi a oferit milițiilor șiite care au participat în 2017 la recucerirea de către regimul de la Bagdad al zonelor controlate de organizația teroristă sunnită Statul Islamic un rol legitim, iar prin ele a sporit și influența Teheranului în politica internă irakiană, unde criteriul religios se dovedește adeseori mai puternic decât cel etnic când e vorba de arabi.

Premierul al-Kadhimi e văzut ca un moderat, dar misiunea sa de formare a unui nou executiv va fi extrem de dificilă în condițiile unui parlament extrem de fragmentat în care vechile forțe politice doresc să-și păstreze ministerele pe care le consideră ca pe niște feude, a unor proteste tot mai frecvente din partea unei populații tinere și exasperate de corupția oficială și a influenței Iranului care prin milițiile sale irakiene dorește ca Irakul să rămână al doilea stat din lume condus de musulmanii șiiți.