„Minciuna este cea mai mare amenințare la adresa României”. Alegerile europarlamentare sporesc riscul folosirii la scară continentală a uneia din formele războiului hibrid. Ce soluții au început să fie testate și unde a ajuns discuția, inclusiv la București

Europa se pregătește pentru una din marile provocări ale anului 2019: contracararea amestecului extern în alegerile pentru Parlamentul European.

Un moment de maximă sensibilitate pentru toate cancelariile, inclusiv pentru București, după experiența traumatizantă a Brexitului și în condițiile în care linia frontului este difuză, iar armele folosite au un spectru larg.

• În ultimii doi ani au fost identificate cel puțin 10 situații de amestec extern în campanii electorale, fie că a fost vorba de alegeri sau de referendumuri.
• În Italia – boții au fost responsabili de expedierea a 15-20% din volumul mesajelor care au circulat pe Twitter cu ocazia scrutinului de anul trecut.
• În Macedonia – s-a înregistrat o creștere fulminantă a numărului de conturi care promovau boicotul la referendumul pentru schimbarea denumirii țării, menit să deschidă drumul spre aderarea la NATO, în condițiile în care deja pragul pentru validare reprezintă în astfel de cazuri o miză în sine.
• În Mexic – de pe conturi de rețele sociale create automat au fost expediate circa 12% din postările legate de alegerile care au avut loc în 2018, cele mai multe provenind din Iran, Venezuela, Rusia și Argentina.
• În Europa – 80% din operațiunile de dezinformare au ca origine Rusia, fapt reliefat de un raport al Ministerului de Externe de la Paris.

Potrivit Alliance for Democracies, sursa cifrelor de mai sus, politicienii de pe cele două maluri ale Atlanticului încă nu înțeleg pe deplin impactul noilor tehnologii asupra dinamicilor posibile din societățile democratice, iar lipsa unei abordări transpartinice a fenomenului dezinformării potențează problemele existente.

„Toți cei implicați în asigurarea integrității alegerilor au responsabilitatea de a educa publicul cu privire la existența filmelor contrafăcute, ca și asupra modului în care acestea pot fi identificate și a posibilităților care există pentru a le bloca răspândirea”, avertiza, recent, și un grup de experți din Transatlantic Commission on Election Integrity, o asociație care reunește un spectru larg de specialiști, din zona politică, IT, mass-media și mediului de afaceri, implicați în contracararea fraudării proceselor electorale din statele democratice.

Chiar dacă este neclar în ce măsură liderii europeni și statele membre UE sunt gata să răspundă adecvat acestui tip de provocări, cert este că pe continent starea de alertă s-a instalat deja.

„Există forțe anti-europene care caută – în mod deschis sau în secret – să influențeze alegerile democratice ale europenilor„, arăta la începutul acestei luni președintele Consiliului European, Donald Tusk, citat de Agerpres.

Contextul este limpede.

Dincolo de scrutinele naționale, în mai 2019 vor avea loc pe continent alegerile europarlamentare.

Din acest punct de vedere, România este direct vizată de orizontul de posibilități conturat pe nisipurile mișcătoare ale amestecului extern în procesul electoral.

„Minciuna este cea mai mare amenințare la adresa României„, consideră fostul consilier prezidențial, Iulian Fota, în prezent șeful Colegiului Național de Informații.

Într-o dezbatere pe tema fenomenului fake news, care a avut loc la CNA, din inițiativa Institutului pentru Politici Publice, Fota mai remarca faptul că minciuna afectează statele pe două paliere: al sănătății generale a societății, respectiv al siguranței naționale.

„Entități externe, în primul rând Rusia, au redescoperit, dar la o amploare mult mai mare, pe care o permite acum tehnologia, cum să folosească minciuna drept armă de securitate națională„, constată Fota. Potrivit lui, din nefericire, România rămâne la acest capitol „în urma Occidentului”.

Cum acționează, concret, minciuna pe un asemenea palier?

Fostul consilier prezidențial citează un sondaj INSCOP, apărut în februarie, potrivit căruia 49,9% dintre români au multă și foarte multă încredere în NATO și 47,8% în Uniunea Europeană. „Niciodată aceste cifre nu au fost atât de urâte„, comentează Iulian Fota.

Adrian Moraru, directorul Institutului pentru Politici Publice, întărește temeri precum cele de mai sus: „La nivel european ni se cere să avem cel puțin un punct de contact din zona publică pe ceea ce se cheamă fake news, preponderent pe zona de educație”.

De ce? Întrucât, explică Moraru, „la nivel european se discută despre fake news ca parte a războiului hibrid„.

„Este o îngrijorare crescândă la nivelul UE și care ar trebui să ne atragă și nouă atenția”, punctează și Răsvan Popescu, membru CNA.

În ceea ce privește zona audio-vizuală, „pe baza legislației actuale există posibilitatea de a interveni dacă apar știri care nu sunt în regulă, există și un regim de sancțiuni. Sigur că legea nu operează cu termenul de fake news, dar avem suficiente reglementări ca să putem să acționăm ca atare”.

Însă fake news nu reprezintă neapărat ceva compact și, sub niciun chip, un spectru de fraudă care să se rezume la radio și TV.

Ioana Avădani, de la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), citează un studiu realizat de Reuters Institute, potrivit căruia au fost identificate șapte tipuri diferite de materiale pe care oamenii le taxează drept fake news.

Spectrul este atât de larg”, subliniază directoarea CJI, „încât termenul de fake news devine irelevant”.

Potrivit acesteia, la nivel european se lucrează acum cu două concepte: cel de miss information (eroare) și cel de dezinformare, care presupune deja o intenție și un decident.

„Prima mea propunere este să ne mutăm de la fake news la dezinformare„, mai spune Ioana Avădani.

Însă aceasta e doar o față a monedei.

Cealaltă ține de măsurile de contracarare care pot fi luate și care, e limpede, nu se vor putea reduce, cel puțin nu încă, doar la utilizarea tehnologiei.

Ale cărei limite sunt o realitate.

Principalele canale de promovare a ceea ce numim fake news sunt internetul și marile rețele sociale, nu mediile tradiționale.

Altfel spus, zonele în care nu există nicio formă de control editorial.

Au fost introduse filtre, iar Facebook și Google depun în continuare eforturi în acest sens.

Dar, observă Ioana Avădani, rezultatele pot lăsa problema nerezolvată, iar pe deasupra pot crea situații bizare care generează inclusiv un handicap de încredere a publicului în asemenea instrumente.

„Facebook a introdus filtre. În limba română, de pildă, există cuvântul cioară și din diverse motive a fost introdus în aceste filtre. Ca atare, o știre despre ciorile din Cișmigiu a ajuns să fie indexată la hate speech”, explică șefa CJI.

Surprize, însă, pot apărea și din zona intervenției strict umane.

Cum ar fi, de exemplu, actul de legiferare. „Reflexul de a da o lege anti-fake news a eșuat”, punctează Ioana Avădani.

„În Germania s-a încercat asta, iar toată lumea a fost relativ fericită. Însă la două săptămâni după ce a apărut legea în Parlamentul german, ne-am trezit cu o versiune identică – diferit era doar cuantumul amenzilor – în Duma de Stat a Rusiei. Or, una e să îți imaginezi guvernul german dând jos conținutul inadecvat, iar alta e să-ți imaginezi guvernul rus făcând asta„, notează șefa CJI.

Potrivit acesteia, tentația legiferării rămâne totuși mare.

În Filipine, de exemplu, unde președintele Rodrigo Duterte vrea să lupte și el „legal” cu fake news, deși în cazul său suspiciunile privind o agendă deloc transparentă cresc de la o zi la alta.

Dar și în Franța, unde dospesc în continuare idei inspirate de modelul german, deși, susține Ioana Avădani, modelul cu pricina „a eșuat”.

În mediul de informare din România, Rusia a avut o tentativă importantă de a crea o breșă în vara anului 2017.

Unele voci au considerat mișcarea mai degrabă un test prin care aparatul de propagandă al Kremlinului a palpat reacția instituțiilor de la București într-o asemenea situație.

La vremea respectivă, reacția a fost și contondentă, și eficientă.

Postului RTR, care încerca să intre pe piața din România via Chișinău și instalându-se inițial la Iași, i-a fost refuzată acordarea licenței de către CNA.

Ulterior, rușii au pierdut și pe terenul instanței, unde au contestat decizia Consiliului Național al Audiovizualului.

Membrii CNA au avut de altfel toate motivele să trateze cu suspiciune și reticență solicitarea de acordare a licenței.

De exemplu, o monitorizare realizată de Asociaţia Presei Independente, din Republica Moldova, în perioada 27 martie-10 aprilie 2017, deci anterior deciziei CNA, releva calitatea și cantitatea fake news-ului promovat de postul respectiv, peste Prut.

Mai jos, câteva pasje din raportul menționat:

• În știrile și emisiunile postului RTR, retransmise de RTR Moldova, au fost constatate mai multe procedee de manipulare și propagandă, între care filtrarea subiectelor, exacerbarea faptelor, informarea tendențioasă asupra motivelor și modului în care s-au derulat evenimentele, pseudodiversitatea de opinii manifestată prin selectarea surselor și opiniilor care exprimă același gând și transmit același mesaj, manipularea textului şi a imaginilor, inclusiv prin repetarea constantă a unor termeni și imagini pentru a acționa la nivelul subconștientului publicului-țintă.
• De cele mai dese ori, RTR a recurs la exacerbarea faptelor în știri, fie prin acordarea unei prea mari atenții detaliilor, fie prin exagerarea faptelor; nu a asigurat pluralismul de opinie, sursele de informație fiind dependente unele de altele, cu viziuni pro Rusia, anti-Ucraina, anti-SUA și anti-NATO.
• Prin știrile și emisiunile difuzate de RTR Moldova a fost acreditată ideea agresiunii SUA împotriva Siriei, a vinovăției Coaliției internaționale antiteroriste în frunte cu SUA pentru moartea unui număr mare de civili în operațiunile de eliberare a orașului Mosul, Iraq, pe de o parte, și a rolului Federației Ruse de garant al păcii în Siria și alte regiuni unde au loc conflicte militare, pe de altă parte.
• În același timp, majoritatea materialelor ce au vizat relațiile interne din Ucraina au prezentat Kievul ca pe un agresor care atacă Donbasul.
• Subiectele privind situația din peninsula Crimeea au fost – 35 – prezentate în majoritatea cazurilor din perspectivă revigorării economiei din regiune, iar cele despre NATO – din perspectivă amenințării pe care o reprezintă pentru multe state, inclusiv pentru Rusia.

Sursa foto: Pixabay.com

Articol publicat în cadrul unui proiect comun G4Media.ro – IPP. #StopDezinformare