Minciunile doamnei Dan pentru a scăpa de răspundere

Cea mai importantă precizare făcută marți de ministrul de interne, Carmen Dan, la Comisia de Apărare din Camera Deputaților, se referă la prezența domniei sale în minister până la trei dimineața, în noaptea protestului din 10 august. Doamna Dan pretinde că a avut ședințe informale, nu operative și că nu a convocat Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică (CNCAOP) deoarece ar fi fost nevoie să existe situații de criză în mai multe județe, nu doar în București. Doamna Dan dezinformează grav, sperând în acest fel să scape de orice răspundere pentru violențele din Piața Victoriei.

Parchetul va trebui să stabilească însă în cazul ei de ce a refuzat să-și exercite atribuțiile legale, dacă a procedat într-adevăr așa cum pretinde. Abuzul în serviciu este definit ca ”fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos…”

Total nepregătită, opoziția a trecut mult prea ușor peste pseudo-argumentul servit de Carmen Dan referitor la motivul pentru care nu a convocat Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică.

• ”Referitor la convocarea Centrului Național de Conducere a Acțiunilor de Ordine Publică, cred că oricine se poate uita într-un HG și poate realiza care sunt condițiile. Ar fi fost obligatoriu să avem o situație de risc și de pericol în mai multe unități administrativ teritoriale, nu doar în București. Ar fi fost nevoie să avem indicii că avem de-a face cu un atac la ordinea de drept constituționale, cu un atac la adresa stabilităţii sociale şi economice”.

Problema e că oricine se uită în HG-ul din 2014, care reglementează activitatea acestei instituții, constată că ministrul de interne pur și simplu a mințit comisia. CNCAOP poate fi convocat ori de câte ori situația o impune, nu scrie nicăieri că ar fi trebuit să existe o situație de criză în mai multe județe, nu doar în București. Dacă legea ar fi conținut astfel de prevederi absurde, CNCAOP n-ar mai putea fi convocat niciodată, chiar dacă Guvernul ar fi luat cu asalt de dimineața până seara la București.

Care sunt însă prevederile cele mai importante din HG 1152/2014 privind organizarea, functionarea si compunerea Centrului National de Conducere a Actiunilor de Ordine Publică? Mai jos, cum sunt definite situațiile speciale și de criză, care obligă ministrul de interne să convoace Centrul.

Art 1. Centrul National de Conducere a Actiunilor de Ordine Publica, denumit in continuare Centrul National, se organizeaza, potrivit legii, in cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca structura interinstitutionala de suport decizional pentru managementul integrat al actiunilor in situatii speciale si de criza.

Art 2 . (…)
situatii speciale – situatii generate de acele actiuni/evenimente, care, direct sau in mod gradual, pot avea impact major asupra climatului de ordine publica si sigurantei cetateanului si pentru care sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse specializate si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate;

criza in domeniul ordinii publice – situatia care prin natura, complexitatea, amploarea si intensitatea sa ameninta sau pune in pericol viata si sanatatea populatiei, mediul, proprietatea, stabilitatea politica, economica ori sociala, ordinea si valorile constitutionale sau indeplinirea obligatiilor internationale ale statului si care face necesara adoptarea de masuri specifice, prin actiunea unitara a institutiilor si autoritatilor cu competente in domeniu;

Art 5. Centrul de decizie se intruneste in sedinte ori de cate ori situatia o impune, la solicitarea viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, ori a conducatorilor celorlalte institutii publice reprezentate.

Prin urmare, se ridică din nou întrebarea: de ce nu a convocat ministrul de interne Centrul National de Conducere a Acțiunilor de Ordine Publică, având în vedere gravitatea evenimentelor din data de 10 august? N-am avut de-a face cu cel puțin o situație specială, dacă nu cumva cu o criză în domeniul ordinii publice exact așa cum sunt ele definite în HG? Conforma declarațiilor liderilor PSD, am asistat cu toții la o situație chiar mai gravă, de atac la ordinea constituțională. Și atunci, de ce a refuzat ministrul de interne să-și exercite atribuțiile?

Cum adică, ministrul și-a întrerupt concediul de odihnă și a stat la biroul său până la trei dimineața, dar a convocat doar ședințe informale cu colegii ei din minister, și nu de natură operativă când în Piața Victoriei se derulau scene de o violență rară? Numai pentru aceste declarații, și ministrul de interne, care admite cu seninătate în fața unei comisii parlamentare că a refuzat să-ți exercite atribuțiile într-o situație de o gravitate excepțională, ar trebui să zboare a doua zi din funcție, iar parchetul să se autosesizeze.

Paradoxul este că, încercând să se derobeze de orice răspundere juridică, doamna Dan se afundă și mai rău. Neîndeplinirea unui act se încadrează, conform Codului Penal în vigoare, tot la abuz în serviciu.

Culmea schizofreniei politice este că ministrul de interne le-a spus celor din comisia de apărare că prezenţa sa în minister a fost doar pentru a-şi asuma responsabilitatea, deși toate precizările ulterioare indică fuga constantă de orice răspundere. De altfel, ministrul de interne a aruncat deja toată vina pe umerii celor zece jandarmi care ar fi săvârșit acte de natură penală.

Mai ridicolă a fost precizarea că ședințele ținute până la trei dimineața cu cei din minister nu erau operative, ci informale, ”când colegii mei finalizaseră misiunea şi când mi-am dorit să vină în biroul ministrului şi să împărtăşim propriile lor trăiri„.

Cum adică ”trăiri”? Când în România au loc scene de o violență rară, ministrul de interne simte nevoia să împărtășească trăiri,  nu să ia decizii, să dispună, să conducă operațiunile? Adică se uita la cafteala din Piața Victoriei ca la meci? Viziona și reluări când jandarmii spărgeau fețele protestatarilor cu bastoane și le dădeau gaze în nas până la leșin?

Pe scurt, procurorii vor trebui să stabilească în cadrul anchetei, dacă doamna Dan a făcut figură de spectator pe toată durata protestului, așa cum susține azi, de ce nu și-a exercitat atribuțiile legale? Apoi, ședința cu șefii din minister ținută în biroul domniei sale a avut într-adevăr caracter informal sau unul operativ?

Greu de crezut că doamna Dan și-a petrecut 15 ore în minister în calitate de chibiț, fremătând în fața televizorului și că n-a dat măcar un ordin, și acela nu din proprie inițiativă, ci transmis de șeful său direct pe linie de partid.