Ministerul de Externe polonez demontează „cele 10 minciuni ale președintelui Vladimir Putin despre Polonia și Ucraina, care nu au fost rectificate de Tucker Carlson”

Ministerul Afacerilor Externe al Poloniei a reacționat prompt la interviul acordat de președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, jurnalistului american, Tucker Carlson, în care liderul de la Kremlin a făcut afirmații dubioase pe care interlocutorul său le-a luat de bune (interviu din 8 februarie 2024).

Polonia a cooperat/colaborat cu Germania lui Hitler.

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, diplomația poloneză a încercat să mențină relații de bună vecinătate cu Germania. Intrarea Poloniei în orice fel de alianță militară cu Hitler era exclusă. În perioada dintre Primul și Al Doilea Război Mondial, Polonia s-a aflat între doi vecini agresivi: Germania și Rusia, niciunul dintre aceștia nerecunoscând practic dreptul națiunii poloneze de a avea un stat independent. În 1934, la Berlin, a fost semnată declarația germano-poloneză de neagresiune, care avea ca scop garantarea soluționării disputelor prin mijloace pașnice. Chiar înainte de aceasta, în 1932, a fost semnat un pact de neagresiune similar cu URSS.

Polonezii l-au forțat pe Hitler să pornească cel de-al Doilea Război Mondial împotriva lor. De ce a început Polonia războiul la 1 septembrie 1939? Nu a fost dispusă să coopereze. Hitler nu avea altceva de făcut decât să înceapă să își pună în aplicare planurile cu Polonia.

A doua Republică Poloneză a respins pretențiile lui Hitler, precum și propunerea acestuia de a încheia o alianță polono-germană împotriva URSS. Germania lui Hitler și autoritățile sovietice au fost cele care au semnat un acord împotriva Poloniei la 23 august 1939 (așa-numitul Pact Molotov-Ribbentrop), care a permis Germaniei să atace Polonia la 1 septembrie 1939. Rusia sovietică și Germania lui Hitler au cooperat în mod concertat până în iunie 1941.

Polonia a căzut pradă politicilor pe care le-a dus împotriva Cehoslovaciei, deoarece, în conformitate cu bine-cunoscutul Pact Molotov-Ribbentrop, o parte din acest teritoriu, inclusiv Ucraina de Vest, urma să fie cedată Rusiei.
Polonia nu a participat și nici nu a fost parte la Acordul de la München (din 30 septembrie 1938), care, de fapt, a limitat puternic suveranitatea Cehoslovaciei. Revendicările poloneze cu privire la Trans-Olza au fost formulate după semnarea Acordului de la München.
Astfel, Rusia, care pe atunci se numea URSS, și-a redobândit teritoriile istorice.

URSS a încorporat teritoriul estic al Poloniei ca urmare a unei agresiuni armate (17 septembrie 1939), în timp ce Polonia respingea invazia germană. Aceasta a înjunghiat statul polonez pe la spate. Așa-zisele referendumuri populare organizate de sovietici pe teritoriile de la granița de est a Poloniei au fost însoțite de teroare și de jafuri. Lviv și provinciile de atunci Lviv și Stanisławów (Ucraina de Vest de astăzi) nu au făcut niciodată parte din Imperiul Rus. Nici regiunea Vilnius nu a fost o parte istorică a Rusiei.

Ucraina este, de fapt, un stat artificial creat de Lenin și Stalin.

Ucraina de astăzi a apărut ca stat datorită mișcării naționale ucrainene. Bolșevicii nu au înființat-o, ci doar au cucerit o parte a acesteia pentru a înființa una dintre republicile sovietice. Ucraina a apărut prin voința ucrainenilor înșiși.

Malul stâng al Niprului, inclusiv Kievul, este un teritoriu istoric rusesc.

Kievul a fost capitala istorică a Ruteniei, iar Moscova nu exista la acea vreme. În 1991, Ucraina a devenit un stat independent cu granițe recunoscute la nivel internațional.

Ideea ucrainenilor ca națiune separată a apărut în Polonia.

Procesul de autodefinire a ucrainenilor ca grup etnic separat a fost paralel cu procese similare din Europa secolului al XIX-lea. Nimeni nu a „inventat” națiunea ucraineană.

Pe teritoriul Ucrainei au fost înființate baze NATO.

Nu există baze NATO pe teritoriul Ucrainei.

Două lovituri de stat au fost comise în Ucraina pentru a rupe în mod artificial legăturile acesteia cu Rusia.

În timpul Revoluției Portocalii, națiunea ucraineană s-a opus alegerilor trucate. Organizarea unui nou tur de scrutin i-a permis președintelui Viktor Iușcenko să câștige efectiv majoritatea voturilor. După Revoluția Demnității, președintele Petro Poroșenko a câștigat alegerile prezidențiale în mod democratic.

În 2014, Moscova a fost nevoită să apere Crimeea, deoarece aceasta era în pericol.

În 2014 nu a existat nicio amenințare la adresa Crimeii. Revoluția Demnității a dus la o schimbare pașnică a puterii prin alegeri democratice. „Omuleții verzi” ai Rusiei au apărut în Crimeea pentru a destabiliza situația din Ucraina.