Miniştrii de finanţe din UE discută despre un fond de apărare comun care să achiziţioneze şi să deţină armament

Miniştrii de finanţe din ţările UE au început sâmbătă discuţii privind un fond de apărare comun care să cumpere şi să deţină echipament militar şi să încaseze de la membri un comision pentru utilizarea lui, ca modalitate de a cheltui mai mult pentru apărare fără a împovăra statele cu mai multă datorie, relatează Reuters, citată de Agerpres.

Fondul, numit Mecanismul european de apărare, a fost propus de think tank-ul Bruegel într-un document pentru discuţiile ministeriale ca o cale de a răspunde preocupărilor privind modul în care ţările puternic îndatorate ar putea plăti pentru un echipament militar costisitor.

Acesta reprezintă o parte dintr-un efort european mai larg de a pregăti blocul comunitar de un potenţial atac al Rusiei, în contextul în care guvernele UE înţeleg că nu se mai pot baza pe deplin pe SUA pentru securitatea lor.

„Este un început bun pentru discuţii”, a declarat ministrul portughez de finanţe Joaquim Miranda Sarmento.

Mai multe state UE şi-au exprimat sprijinul iniţial pentru iniţiativă, observând că înfiinţarea unui astfel de fond ar putea fi relativ simplă din punct de vedere tehnic, pentru că ar fi bazată pe fondul de salvare al zonei euro, Mecanismul European de Stabilitate.

„Trebuie să stabilim încă mai multe chestiuni, respectiv mandatul, finanţarea, contribuţiile, pârghiile de pe piaţă. Există mai multe chestiuni legate de finanţare, dar şi de aspectul militar”, a spus Sarmento.

UE încearcă să sporească cheltuielile militare cu 800 de miliarde de euro în următorii cinci ani, relaxându-şi regulile fiscale pentru investiţiile în apărare şi împrumutând în comun pentru mari proiecte de apărare.

Însă astfel de opţiuni ar duce la creşterea datoriei, o îngrijorare pentru multe ţări îndatorate, în timp ce ideea institutului Bruegel ar furniza o cale de a păstra unele dintre investiţiile de apărare în afara bugetelor naţionale.

Fondul ar fi înfiinţat în baza unui tratat interguvernamental şi ar putea să se împrumute de pe piaţă.

EDM ar putea permite participarea unor membri din afara UE, precum Regatul Unit, Ucraina sau Norvegia. Pentru că Fondul ar deţine în proprietate echipamentul pe care îl cumpără, datoria ar rămâne în balanţa contabilă a EDM şi nu în cele ale statelor membre.

EDM ar promova de asemenea o piaţă europeană unică pentru echipamente de apărare pentru a reduce costurile şi a pune laolaltă resursele.

Producţia şi achiziţia în blocul de 27 de ţări sunt foarte fragmentate, ceea ce înseamnă şapte tipuri diferite de tancuri, nouă tipuri de mortiere autopropulsate şi şapte vehicule pentru luptă de infanterie, ceea ce creşte costurile şi reduce interoperabilitatea.

„Trebuie să luăm în considerare posibilitatea de a crea noi instrumente, de a întări capabilităţile de apărare ale Europei”, a spus Sarmento.

Fondul s-ar putea concentra pe „facilitatori strategici” – infrastructură militară costisitoare şi echipament de care armatele au nevoie pentru a opera – acum furnizat adesea de SUA.

Printre aceşti „facilitatori strategici” se află sisteme comune de comandă şi control, informaţii şi comunicare bazată pe sateliţi, dezvoltarea de noi sisteme armate precum avioane de luptă de a 5-a sau a 6-a generaţie, sisteme integrate de armament de care au nevoie mai multe ţări precum apărare antiaeriană, transport aerian strategic la scară mare şi logistică navală, rachete şi descurajare nucleară.

Lucrarea Bruegel privind EDM menţionează că Europa are o şansă de a-şi reduce dependenţa faţă de SUA până în 2030 numai dacă pune la un loc achiziţiile în cel mai extins mod posibil şi dacă creează o piaţă comună europeană a apărării, care să includă Regatul Unit ca jucător major în industria de apărare pentru a stimula competitivitatea.