G4Media.ro

Ministrul Educației, întrebat dacă mai știe să facă un calcul diferențial: Acele…

Daniel David / Sursa foto: Nicu Cherciu – danieldavidubb.wordpress.com

Ministrul Educației, întrebat dacă mai știe să facă un calcul diferențial: Acele exerciții de matematică, poate complicate, m-au ajutat să nu fiu prost

Ministrul Educației a explicat că unele exerciții de matematică, care par mai complicate la liceu, „sunt pentru creier ca mersul la sală pentru corp. Nu mergi la sală neapărat ca să fii campion, dar „te ține în priză”. Daniel David a dat această explicație în contextul în care „în zona mai puțin iubitoare de educație, sunt oameni care încep să critice educația”. Oficialul a povestit un moment în care cineva l-a întrebat dacă mai știe să facă acum un calcul diferențial și dacă l-a folosit vreodată în viață, scrie Edupedu.ro.

Ministrul Educației a spus în contextul în care unii oameni acuză că la școală se face prea multă teorie, și se învață lucruri care nu folosesc în viață, a fost întrebat la o emisiune TV dacă a învățat calcul diferențial când era elev și dacă mai știe să îl facă acum.

„Țin minte că într-o lume în care cu toții vedem că în zona mai puțin iubitoare de educație apar oameni care încep să critice educația, spunând «faceți prea multă teorie acolo, lucruri care nu folosesc copiilor în viață». Am fost la mai multe emisiuni, dar țin minte una care m-a deranjat foarte tare, fiindcă era cineva foarte cunoscut și care mereu lovea în componenta de cunoștințe declarativă. Eu știu cât de important sunt pentru copii și m-a întrebat, zice domnul profesor: «Ați făcut calcul diferențial când ați fost la liceu? Sigur că am făcut. Și ați mai folosit, îl mai știți?» Acum era mai să-mi dea un test pe loc. (…)”

Citește articolul integral pe Edupedu.ro.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

9 comentarii

  1. Cel care a întrebat dacă domnul ministru mai știe să facă un calcul diferențial are măcar idee ce sens are , dacă are, întrebarea? Ce-i aia calcul diferențial? E din matematică sau din reporteristică?

    • Așa e, dar nici pe ministrul Abramburel nu pare să-l fi ajutat foarte mult, deși el crede altceva.

    • inteleg ca nu stiti ce-i acela calcul diferential si nici o scurta cautare pe internet nu v-a tentat inaintea publicarii comentariului. nicio grija, nici eu nu mai aveam idee, insa nu m-a oprit nimic sa caut. dar asemenea intrebari pentru specializarea pe care o are daniel david sunt intr-adevar o gluma proasta.

    • aidacapumeu, cel c are l-a întrebat foarte probabil că știa că Abramburel este psihoterapeut, cu psihopupu, etc., dar calcul diferențial se predă la Analiză matematică într-a XI-a.

      De aia l-a și întrebat dacă-i folosește.

    • Aidacap… vă rog frumos, dați-ne o mostră scurtă de calcul diferențial da’ aici, pe loc, să vadă toată lumea.
      Eu am făcut clasa a XI -a când lumea nici nu se gândea c-ar putea să apară ceva ca internetul… dar dvs probabil ați învățat temeinic de pe wiki.

  2. Domnu’ David, oamenii nu sunt deloc incurajati sa invete cand vad cati oameni fara educatie sunt in fruntea tarii. Un premier fara bac (Ciolacu) sau un semi-analfabet ex-puscaris sef de comisie parlamentara (Gigi Becali) arata ca nu trebuie scoala pentru a ajunge in functii inalte, ci doar „gargara”…

    • Pe de altă parte, avem experiente si cu „intelectuali” in fruntea țării: profesorul Petre Roman, profesorul Emil Constantinescu, profesorul Klaus Iohanis, profesorul Adrian Nastase; ca să nu mai vorbim de toti „doctorii in stiinte” de la Academia SRI….

  3. Femei fierbinți din toată România te așteaptă pe site-ul EROSUSIE18

  4. Sunt de acord pe jumatate cu dl David; da, trebuie să ne ținem mintea în priză, dar de ce cu lucruri inutile când putem cu lucruri utile ? Sunt inginer, am absolvit Politehnica in 1993 , lucrez in mecatronică, si sunt 32 de ani de când NU folosesc integrale, diferentiale, logaritmi, siruri, matrici, determinanti, spatii vectoriale, corzi vibrante (teoria spatiilor in N dimensiuni), polinoame, etc, etc, etc. Singurele lucruri din matematica care sunt utile pentru PRACTICIENI, sunt cele din matematica elementară: arii, volume, ceva functii de grad maxim 2, radicali, puteri, geometrie de orice fel si cam atât. Atentie, cei care lucreaza in cercetare au nevoie de matematică superioară, in special Calculus 1 si 2 (integrale, diferentiale, etc). Sunt acestia mai mult de 0,1 % din intregul număr de absolventi de facultate ? Probabil ca nu. Si atunci, de ce trebuiesc chinuiti 99,9% cu o materie pe care o folosesc 0,1% ?!?!?! Soun asta pentru că timpul pe care eu, 99%, il cheltuiesc cu materia pe care o folosesc doar 0,1%, este un timp pe care l-a putea folosi pentru a adânci oricare din celelalte cunostinte de specialitate, fizica in particular pentru orice inginer care se respectă. Matematica este un SET DE INSTRUMENTE, nimic mai mult. Este un set de surubelnite, clesti, ciocan, etc. Am nevoie sa calculez un volum neregulat (de exemplu bazinul unei cisterne de gaz lichefiat care se monteaza pe camioane pentru transport ) ? Este ok, scot din trusa cu „scule” instrumentul numit „integrală de volum”. Vreau sa calculez lucrul mecanic al diagramei de pompaj intr-un motor termic ? Scot din trusă instrumentul numit „integrală simplă”. Vreau să calculez traiectoria unui satelit ? Scoatem instrumentul numit ” spatii Banach, Hilbert, etc „. Si așa mai departe. Asta ar trebui sa fie matematica pentru non – matematicieni: o trusă de scule. Acum, intrebarea cheie este : câte scule trebuie sa fie intr-o trusă de scule ? Raspunsul suferă variatii, de la specialitate la specialitate, insă la 10 sau 15 sau 20 de ani de la invatarea lor, lucrurile se schimba oricum, asa ca răspunsul ar trebuie sa fie ” un minim de scule”, NU un maxim, asa cum se predau acum. Iar cine are nevoie in specialitatea lui dupa niste ani de practică de niste cunostinte mai extinse, este liber să faca upgrade de scule atat cat considera ca-i sunt utile. Exemplu foarte practic: in mecatronică se folosesc câteva software-uri care calculeaza niste traiectorii ale unor scule de aschiere in utilaje de prelucrat materiale (frezare, strunjire, rectificare, etc) . Aceste traiectorii, numite interpolări ale unor curbe, se fac prin simpla apasare a unor comenzi, iar aceste software-uri exista de peste 30 de ani (Autocad + altele). Cei care au gandit si executat softul, au avut nevoie de matematică avansata ca să-l construiască, ca să imi faca mie viata usoara contra unui pret platit pentru licența de software. Eu NU AM NEVOIE să stiu CUM se face software-ul, sau cum face el ca să calculeze acele interpolari de coordonate, ca atare undeva vreo cateva sute de softiști care stiu matematică superioară, au facut viata usoara unor zeci de milioane de oameni de-a lungul a zeci de ani. Se numeste integrare de competente: el, softistul X, stie sa folosească un software care să-l ajute pe inginerul automatist ca sa foloseasca transformata Laplace cand face un cip, care la randul lui să-l ajute pe inginerul electronist să creeze un driver electronic care să-l ajute pe inginerul electrotehnician să comande un servomotor, care să mă ajute pe mine sa pozitionez un dispozitiv cu precizie de microni , care stiu să prelucrez metale prin aschiere tinând cont de o compozitie anume a otelului, care a fost supusă unor anumite tratamente termice care confera o anume stabilitate in timp a geometriei obiectului prelucrat, care obiect va intra in componenta unui, de exemplu, pace maker si va face inima unui om să mai functioneze inca 10 ani măcar, reglând niste sistole si niste diastole pentru ca omul acela să-și trăiască viată cu mai multă demnitate. Dacă eu, o verigă intr-un lanț, trebuie să stiu matematică superioară când de fapt NU AM NEVOIE , dar zău că am nevoie de timpul ăla ca să inteleg mai bine ultimele descoperiri in materie de titanium s

    ,zirconium, cerasit, etc (care mă ajută direct in prelucrare), atunci inseamnă că am luat timp de unde conteaza in specialitatea mea si am invătat lucruri care nu contrează in specialitatea mea. Fiecare specialitate din cele enuntate mai sus este un univers in sine si nici un inginer care se respectă si respecta natura (alocarea resurselor cu cap, iar timpul este resursa cea mai pretioasă) nu va face o treaba bună dacă nu se ocupă suficient de specialitatea lui. Eu trebuie sa fiu in stare să-i dau doctorului un obiect cu care el salvează viata unui pacient, nu sa invăț integrale Riemann, Lebesque, conjectura Pointcare, etc, care sunt lucruri extraordinare de altfel PENTRU CEI care le folosesc, nu pentru ceilalti. Eu respect orice materie, dar mai presus de toate respect timpul, căci este ireversibil. A nu se citi că am ceva cu matematica; este o stiinta extraordinară , care trebuie folosită adecvat. Insa nu-i înteleg pe făcătorii de curiculă care cred că noi toti avem nevoie de integrale, derivate, sau ecuatia lui Heiselberg. Cercetarea are niste nevoi, practica are alte nevoi. Practicienii trebuie să implementeze ce au decoperit cercetătorii. Pentru asta trebuie să gaseasca instrumente de implementare , nu să duplicheze munca cercetătorilor, învătând ce invață si ei. De acord că apa curge tot de sus in jos si-n teorie si-n practică, doar că cercetarea si implementarea cer minți diferite, care au atribute diferite, as spune chiar opuse pe alocuri. Am facut un minim de cercetare atunci când mi-am facut proiectele in facultate, iar ca practician citesc regulat cercetări in domeniul meu. Am citit vreo 8 lucrari de doctorat in ultimul an, una de la MIT printre altele. Sunt familiar cu ce fel de minte si cunostinte trebuie sa ai ca cercetător si pot spune cu certitudine că cercetătorii si practicienii au mindset-uri foarte diferite , si este BINE să fie asa ca să fie complementare, nu similare, căci antiteza creaza progres , nu similitudinea.

Pentru a posta un comentariu, trebuie să te Înregistrezi sau să te Autentifici.