Miracol sau artificiu? Controversele din jurul aprinderii Luminii Sfinte, din urmă cu sute de ani și până astăzi, de la utilizarea de soluții chimice până la foc ascuns în spatele icoanei / Focul sacru de la Ierusalim rămâne simbolul sărbătorilor pascale ortodoxe

Subiectul Luminii Sfinte care se aprinde de Paște la Sfântul Mormânt este profund spiritual pentru milioane de credincioși, dar nu a fost ocolit, de-a lungul timpului, de controverse și dezbateri. Fenomenul are loc anual, în sâmbăta Paștelui ortodox, reprezentând o tradiție veche în rândul creștinilor ortodocși din Orientul Mijlociu.

Credincioșii ortodocși îl văd ca o manifestare a puterii divine și este însoțit de multă solemnitate și credință.

În după-amiaza zilei de Sâmbăta Mare, mii de credincioși se adună în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, și în jurul ei.

Patriarhul Ierusalimului intră singur în Edicula Sfântă (locul tradițional atribuit mormântului lui Iisus Hristos), în timp ce credincioșii așteaptă afară. De acolo, iese afară cu două lumânări arzând, pe care se presupune că le-a aprins din Focul Sfânt, care se aprinde miraculos înăuntru.

Lumina este împărțită celor prezenți și ajunge în țările ortodoxe cu avioanele. Ortodocșii văd în apariția acestei lumini un semn că ei sunt cei care urmează adevărata credință.

Totuși, de-a lungul secolelor, nu au lipsit controversele legate de veridicitatea fenomenului.

Califul Al-Hakim bi-Amr Allah este autorul unuia dintre cele mai șocante acte împotriva creștinătății din Evul Mediu: distrugerea Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, în anul 1009. Cupola și structura principală au fost rase până la temelii, iar mormântul propriu-zis (Ediculul) a fost, potrivit martorilor vremii, spart și devastat.

Actul califului a generat mai multe ipoteze: că era indignat de ceea ce considera a fi frauda practicată de călugări în legătură cu Focul Sfânt, că avea o relație tensionată cu comunitățile creștine și evreiești sau pur și simplu că era nebun.

Mai departe, în 1238, Papa Grigore al IX-lea a denunțat Focul Sfânt ca fiind o fraudă și le-a interzis franciscanilor să participe la ceremonie. Nu toți papii au contestat însă miracolul. Spre exemplu, Papa Urban al II-lea a fost chiar un susținător înfocat.

Și mai târziu, călătorul otoman Evliya Çelebi (1611–1682) a vorbit despre un proces chimic bazat pe zinc, care ar ajuta la aprinderea focului. Alți călători în zona respectivă au scris în secolele care au urmat că este pur și simplu o modalitate de a profita de credulitatea oamenilor.

Charles Wilson, un topograf britanic care a cartografiat orașul Ierusalim în anul 1860, contesta chiar că locul respectiv ar fi în realitate ceea ce se pretinde: Golgota și mormântul lui Hristos.

În secolul XIX, Thomas Tegg a speculat că evenimentul este unul pur natural.

Recent, în 2005, într-o demonstrație live la televiziunea greacă, Michael Kalopoulos, autor și istoric al religiilor, a scufundat cinci lumânări în fosfor alb.

Lumânările s-au aprins spontan după aproximativ 10 minute datorită proprietăților de autoaprindere ale materialului folosit, în contact cu aerul.

O parte dintre reprezentanții Bisericii au contestat însă experimentul, iar alții au spus că, și dacă ar fi posibil, asta nu înseamnă că patriarhul apelează la trucuri.

Potrivit altor voci, „miracolul” a fost inventat de cruciații catolici acum câteva secole și legenda a fost continuată ulterior de Biserica Ortodoxă.

Controversele au continuat și au fost analizate foarte multe posibilități: de la utilizarea unor soluții chimice până la foc ascuns în spatele icoanei, însă dincolo de ele, focul sacru de la Ierusalim rămâne o constantă a sărbătorilor pascale ortodoxe.

De cealaltă parte, în susținerea ideii de miracol, ortodocșii amintesc că, înainte de a intra în mormânt, patriarhul este examinat de autoritățile israeliene pentru a se dovedi că nu poartă cu sine mijloace tehnice de aprindere a focului.

TVR a realizat un documentar în care descrie întregul fenomen.

De asemenea, într-un interviu oferit publicației L’Osservatore Romano, Patriarhul Teofil al Ierusalimului a vorbit despre „Lumina care luminează lumea”: Sfânta Lumină care coboară la Sfântul Mormânt de Paști este un dar al Bisericii Ortodoxe pentru întreaga lume, a spus Patriarhul Ierusalimului.

„Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini își are originile în primii ani ai Bisericii, când încă se dezvoltau practicile liturgice. Este una dintre cele mai vechi experiențe din tradiția Bisericii Ierusalimului”, a afirmat acesta, citat de Basilica.ro.

Controversa va continua cel mai probabil și pe viitor, în condițiile în care nici o ipoteză de până acum nu este perfect credibilă și documentabilă.