Mircea Bertea: De la școala de mâine la cules de sparanghel

Vreau să precizez dintru început că am toată stima pentru profesorul Miclea, unul dintre intelectualii și experții autentici ai învățământului universitar românesc. Și mai vreau să spun cu voce tare că acum ar trebui să fie vremea experților și a intelectualilor autentici. Deși nu sunt foarte mulți, cu deosebire în științele educației, aceștia, totuși, există. Vocile lor sunt puțin auzite și cunoscute, fie pentru că nu se mai cumpără și, prin urmare, nici nu se mai citesc cărțile bune tipărite din acest domeniu, fie pentru că ei nu riscă publicarea unor articole sau opinii în mediul online. Un mediu uneori de nesecuritate profesională și morală în care democrația prost înțeleasă, combinată cu analfabetismul funcțional, produce comentarii agramate și ilogice, confundând expertiza profundă și certificată cu discuția liberă și pătimașă despre fotbal sau despre ”preacuvioasa” politică pe o terasă la o bere în vremurile bune.

Cu siguranță ar fi nevoie și la noi de emisiuni și publicații de popularizare a științei, de ”educație” pentru autenticitate și adevăr, de formatori avizați de opinie (și nu de manipulatori de opinie) prin care, în lipsa unei culturi generale (solide cândva, chiar și la cetățeanul cu studii medii) societatea să poată recepta și selecta corect mesajele de zi cu zi, indiferent de sursa lor de proveniență. Să poată recepționa corect, dacă vreți, iată, și textele și mesajele oficiale și neoficiale, chiar și cele tendențioase, într-o situație de urgență, cum este situația noastră acum. Poate așa ar putea înțelege subliminal de ce el, cetățeanul obișnuit, nu are voie să iasă pe stradă, să meargă la rude și la părinți, nici vorbă să iasă din țară. În timp ce zeci de mii de cetățeni pentru care țara a cheltuit enorm cu mobilizarea exemplară a forțelor vamale, de ordine și siguranță și, nu în ultimul rând, a ”forțelor” medicale se bulucesc în autobuze și autoturisme din chiar zonele cele mai calamitate, pentru a culmina cu inundarea aeroporturilor, la chemarea patronilor din Europa de Vest. O chemare cu autoritate chiar și peste pandemie. A fost suficient să trimită aeronavele lor în aeroporturile noastre. Măcar dacă foloseau avionele Tarom sau Blue Air. Zic și eu, așa, cu naivitate. Se avem și noi parte de ceva profit. Câți dintre cei care stăm în case cuminți și ascultători de ordonanțe militare îi invidiază sau îi compătimesc pe cei pentru care au aterizat avioanele patronilor de sparanghel din Germania sau ale marilor cultivatori agricoli din Italia și Spania? Dar chiar merită invidiați? Au ei o libertate ”invizibilă” pentru noi, cetățenii comuni ai patriei?

Sunt ei dovada clară că, deși România e parte a Uniunii Europene, există, iată, pentru noi o singură uniune și că, așa cum afirma Ana Blandiana, în fapt trăim, cel puțin parțial, paradoxul fragmentelor de libertate?

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de Mircea Bertea, Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca