Mircea Cărtărescu, despre cum a ajuns să scrie în pandemie 20 de poezii pe zi, într-un mod pe care îl descrie drept „un flux incontrolabil” de versuri care au venit spre el și l-au „invadat”

Scriitorul român Mircea Cărtărescu (București, 1956) a fost poet înainte de a fi prozator, pe vremea când, sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu, trăia doar pentru poezie, iar acum, când este un scriitor consacrat, avertizează, într-un interviu cu EFE, asupra revenirii totalitarismelor.

Mircea Cărtărescu, cel mai important scriitor român de astăzi, al cărui nume se aude în fiecare an la nominalizările la Premiul Nobel pentru Literatură, consideră că pandemia, la fel ca și alte fenomene sociale și politice, a fost afectată de „forme primitive ale politicii”, cum ar fi naționalismele, despre care el crede că sunt între cele mai atrăgătoare pentru cetățeni.

Iar acum, după „era Merkel”, crede că este greu de ghicit ce îi rezervă viitorul Uniunii Europene, deși consideră că „semnele nu sunt bune” dacă se analizează „ce se întâmplă în Polonia, Ungaria sau în Cehia”.

„Se pare că există o resurgență a acestor totalitarisme în politică”, avertizează Cărtărescu, scriitorul promovând întotdeauna o Europă unită mai presus de toate naționalismele ei.

Cărtărescu se află în Spania pentru a-și prezenta volumul „Poezie esențială”, tipărită de editura Impedimenta, în care este reunită, pentru prima dată în limba spaniolă, o selecție din poezia sa de tinerețe, etapa în care a făcut parte dintr-un grup select de scriitori rebeli cunoscuți sub numele de „generația în blugi”.

A fost pentru el, după cum își amintește, cea mai fericită perioadă din viața sa, ceea ce, recunoaște, este paradoxal, pentru că în anii ’80 a trăit în România sub dictatura lui Ceaușescu, dar atât el, cât și colegii săi de generație „trăiau prin poezie”.

„Pentru noi, un singur vers al lui Lorca, Rilke sau al oricărui alt poet din lume era mai important decât foamea, frigul sau frica din România de atunci”, își amintește el: „Poezia a fost marea noastră dragoste și trăiam doar pentru ea.”

Cu ea și-au păstrat libertatea interioară „și normalitatea, într-un moment în care, în România, totul era anormal”, spune autorul, care asigură că așa au apărat libertatea și s-au apărat de cei care au vrut să-i priveze de ea.

O poezie „absolut revoluționară” în țara lui: „În acel moment am descoperit generația „beat” (Beat Generation, nr) și am avut marea revelație că există și un alt mod de a face poezie. Ne doream o poezie mai umană, mai aproape de oameni, mai rapidă și cu un limbaj mult mai clar”, indică autorul, care asigură că a fost un miracol și că este „absolut mândru” că a făcut parte din această generație.

Dar crede că poezia este „arta tinereții” și că garanția oricărui poet este de 7 ani: „Sunt excepții și poeți mai în vârstă care continuă să scrie foarte bine, dar excepțiile confirmă regula, iar cei mai mulți dintre marii poeți și-au creat marea operă înainte de a fi împlinit 30 de ani”, spune Cărtărescu.

Și întrucât scrisese 8 volume de versuri înainte de a fi împlinit 30 de ani, a considerat că este suficient și a decis să nu mai scrie versuri. Timp de 35 de ani și-a ținut promisiunea, până când a lovit pandemia.

El mărturisește că nu și-a respectat promisiunea, „în condiții oarecum ciudate”, și de fapt, spune el, poeziile pe care le-a publicat se datorează pandemiei. Pentru că, după ce a contractat coronavirusul în 2020, a suferit o „depresie teribilă” și a trăit „în iad” două luni. Și, pentru a scăpa de această stare, a început să scrie versuri compulsiv.

A ajuns să scrie până la 20 de poezii pe zi, într-un mod pe care îl descrie drept „un flux incontrolabil” de versuri care au venit spre el și l-au „invadat”. Dintre ele a ales o sută și a publicat o colecție de poezii despre care, totuși, crede că nu seamănă deloc cu celelalte opere ale sale: „Este o carte săracă, fără expresivitate, fără artă… este un strigăt de ajutor”, spune autorul.

„În momentul în care te doare atât de tare, nu începi să cauți metafore, ci doar țipi de durere, iar această carte, care se intitulează „Nu țipa după ajutor”, „exact asta este”.

Din acest motiv, nu își atribuie rezultatul volumului de poezii: „Autorul este pandemia”, spune acest scriitor care a trăit zeci de ani dedicându-se prozei și are acum un roman în lucru, căruia îi este devotat „cu pasiune”.

Despre noua poezie în rețele, Cărtărescu este categoric: „Îi admir profund pe toți poeții, de la Homer până la ultimul debutant”.

Nu-i pasă dacă sunt buni sau răi pentru că, spune el, „dacă au ales să scrie poezie sunt oameni buni”.
În fiecare an, numele lui este nominalizat la pentru Premiul Nobel pentru Literatură, lucru care, explică el, îl plictisește mult, pentru că nu se simte implicat în această poveste, ci consideră că este o persoană care, chiar dacă nu joacă la loterie, poate întotdeauna să aibă o șansă.

Sursa: EFE/ Rador/ Traducerea: Cristina Zaharia/ Sursa: Inquam Photos/ Autor: George Călin