Mircea Geoană, adjunctul NATO, despre război: ”Românii pot să fie liniștiți, articolul 5 e real/ Rusia nu are capacitatea și nu vrea un război cu NATO/ Nu vedem condiții să se ajungă la masa negocierilor/ Niciuna din părți nu va sfârși războiul prin ocuparea capitalei celuilalt/ Forțele ruse vor veni în cantități mai mari

Secretarul adjunct al NATO, Mircea Geoană, a declarat, sâmbătă, la emisiunea Insider Politic moderată de jurnalist Sebastian Zachmann la Prima TV, că războiul din Ucraina va continua cu o intensitate cel mai probabil sporită odată cu venirea primăverii.

Geoană mai crede că nu există momentan condiții pentru ca cele două părți beligerante să se așeze la masa negocierilor, dar și că niciuna din părți nu va sfârși războiul prin a ocupa capitala celeilalte părți.

Numărul doi din alianța nord-atlantică este de părere că, din cauză că nu au reușit să avanseze semnificativ, ruşii au nevoie de ”un mic succes, mai ales de când au trebuit să elibereze zona Herson”, pentru a arăta că dinamica războiului s-a schimbat.

Mircea Geoană consideră că Rusia ”nu are capacitatea și intenția” să înceapă cu război cu NATO din moment ce doar războiul cu Ucraina pune armatei ruse atâtea probleme.

Adjunctul NATO le-a transmis românilor că ”pot să fie liniștiți” pentru că articolul 5 al NATO este ”activ și real”, ceea ce înseamnă că o agresiune împotriva unui stat NATO va fi considerată o agresiune împotriva întregii alianțe, împotriva tuturor membrilor acesteia.

Principalele declarații: 

• Va fi un război care va continua cu o intensitate probabil sporită odată cu venirea primăverii. Este o ciclicitate a anotimpurilor care influenţează războiul şi nu este prima dată când iarna creează condiţii pentru o parte puţin mai lentă deşi Rusia a încercat să declanşeze o ofensivă (…);
• Astăzi nu vedem condiţii politice pentru ca cele două părţi să ajungă la masa negocierilor. De obicei, războaiele se concluzionează la masa negocierilor (…) Este foarte clar că niciuna dintre părţi nu va sfârşi războiul prin ocuparea capitalei celuilalt. Nici ucrainenii nu ajung la Moscova, cum încearcă să zică Putin, nici ruşii nu au cum să ajungă la Kiev;
• Ucraina este o ţară care se luptă cu mic, cu mare pentru propria lor supravieţuire, pentru existenţa lor, pentru libertatea lor. O fac foarte, foarte bine, ajutaţi şi de noi (…). Şi nu îi ajutăm exclusiv cu echipamente militare, i-am ajutat cu doctrina militară, cu transformarea unei culturi de armată de tip sovietic într-una de tip NATO şi de asta sunt foarte performanţi, unul pentru că luptă cu alt eroism când îţi aperi ţara, lupţi într-un fel, când te duci într-o agresiune fără sens, ruşii au moralul mult mai scăzut;
• Vedem o tactică veche, rusească şi sovietică de folosire a cantităţii, vedem cum efortul de recrutare de noi militari continuă mai discret, mai puţin vizibil. Şi inclusiv cei care au fost eliberaţi din închisorile ruseşti, recrutaţi de Wagner, cei care au murit acum atât de mult în acest început de ofensivă rusească au fost în principal prizonierii eliberaţi, oamenii au crezut că scapă de sentinţa de acolo şi s-au dus la sentinţa cea mai gravă pe câmpul de luptă;
• Aceste câteva luni pot să dea o anumită direcţie pentru viitorul acestui conflict. Noi sperăm şi îi ajutăm pe ucraineni ca ei să aibă capacitatea de a putea să reziste şi, de ce nu, să aibă o contraofensivă de succes care să le permită să elibereze cât mai mult teritoriul ocupat ilegal de către Federaţia Rusă;
• E o luptă sângeroasă de câteva luni bune deja. E un loc care are o importanţă strategică relativă, dar cred că a căpătat o relevanţă simbolică masivă. Ruşii au nevoie de un mic succes, mai ales de când au trebuit să elibereze zona Herson şi de când nu reuşesc să avanseze în mod semnificativ pe pe front au nevoie undeva să demonstreze că dinamica războiului s-a schimbat. Deci acolo într-adevăr este o luptă, o luptă straşnică.
• (…) În interior sunt şi discuţii pentru un joc de putere în interiorul Kremlinului şi este clar că între conducerea armatei şi conducerea grupului Wagner există o rivalitate, inclusiv politică, dar asta nu face ca linia de comandă verticală către Putin să se fi schimbat şi de aceea considerăm că vom avea şi forţe ale Federaţiei Ruse, forţe militare propriu zise, care vor intra în luptă cât de curând. Nu vedem să fie mai bine antrenaţi, să fie mai motivaţi, să fie mai bine echipaţi, dar va veni în cantităţi mari, în număr mare. Şi acest lucru în sine este o escaladare a acestui război care deja este suficient de sângeros şi de păcătos;
• Rusia are nevoie de un duşman pe măsura mitologiei că Rusia este o mare putere militară, iar faptul că nu reuşesc să-i dovedească pe ucraineni îi face să găsească cea mai simplă scuză pentru propria lor neputinţă, să spună că, de fapt, nu se luptă cu ucrainenii să se lupte, de fapt, cu marele NATO şi cu marele conglomerat occidental (…);
• Pentru că dacă Ucraina, bat într-un lemn ipotetic, nu ar reuşi să reziste acestei agresiuni formidabile a Federaţiei Ruse, exemplul pe care şi Rusia şi alte puteri autoritare l-ar avea ar fi că prin forţă, prin război, pot să cucereşti teritoriu, ceea ce ar fi prost pentru toată lumea;
• Pe de altă parte, Rusia nu are astăzi nici capacitatea şi nici intenţia să înceapă un război cu noi. Ei de-abia se descurcă în Ucraina. Ce să vorbim despre NATO, care este o forţă militară şi politică, şi economică, şi tehnologică mult mai mare decât cea a ruşilor. Trebuie să fim foarte atenţi la riscul de escaladare prin incident sau accident. Este un lucru la care este foarte, foarte atenţi. De aceea este bine să existe canal de comunicare pe linie militară cu cei din Rusia;
• Pot să spun extrem de clar că azi nu avem niciun indiciu că Federaţia Rusă ar avea intenţia sau capabilitatea să înceapă ceva agresiv împotriva NATO. Nu face sens. Dar în acelaşi timp să fim atenţi ca acest război să nu escaladeze dincolo de un război pe teritoriul lor. Chiar şi în formule de iraţionalitate strategică nu vedem Federaţia Rusă având o intenţie şi capacitatea de a ataca ţările NATO. Aş vrea să spun un singur lucru şi acest faimos şi puternic articol 5 este valabil şi este activ;
• (…) Articolul 5 este extrem de activ, este extrem de real şi ruşii ştiu că nu este o simplă declaraţie politică. De aceea ne facem treaba, apărăm teritoriul aliat, populaţia aliată, România este o ţară foarte importantă pentru noi în NATO, foarte importantă pentru că geografia României, geopolitica României, este o ţară pivot, o ţară platformă şi către Marea Neagră, şi către Est, şi către Balcani, şi către centrul Europei, şi către Orientul Mijlociu extins. România are o valoare strategică excepţional de importantă pentru noi. De aceea românii pot să fie liniştiţi;
• Suntem aici să apărăm, articolul 5 este real şi este cel mai mare factor de descurajare împotriva agresiunii. Deci noi facem descurajare şi apărare în această ordine, pentru că, văzând forţe suplimentare în România, în Polonia, pe flancul estic, Rusia îşi dă seama că orice încercare de a de a agresa un stat aliat va fi lovit de răspunsul muschetarilor, Unul pentru toţi şi toţi pentru unul;
• (…) Uitaţi-vă la Germania, care a avut relaţia economică, energie destul de apropiată de Federaţia Rusă, şi când dânşii vorbesc şi cancelarul Scholz a fost în Bundestag şi a vorbit de trezirea strategică a Germaniei acest lucru s-a întâmplat. Astăzi, Germania nu mai importă gaz din Federaţia Rusă deloc. Şi au construit în timp record, asta ar fi o lecţie bună şi pentru alţi aliaţi, inclusiv din regiunea noastră, au construit în timp record cinci terminale de gaz natural lichefiat la Marea Baltică, la Marea Nordului şi-au schimbat în mod radical economia;
• Nu aş putea spune că astăzi există vreun lider european care să se gândească la altceva decât ca Rusia s-a autoexclus din Europa. Nimeni nu a dorit ca Rusia să plece dintr-o relaţie, dacă nu cordială, măcar predictibilă cu restul Europei şi de aceea cu cancelarul Sholz, revenind la cancelarul Sholtz, a spus că centrul de greutate al Europei se mută către est, este adevărat, Ucraina va fi parte a Europei democratice, Moldova va fi parte a Europei democratice pentru că atunci când există voinţa suverană a unei ţări de a merge într-o direcţie şi dacă oamenii sunt într-adevăr perseverenţi, acel lucru se va întâmpla;
• (Despre Viktor Orban și Ungaria, n.red.): La Uniunea Europeană este puţin mai diversificat meniul, e adevărat. Dar la noi, la NATO, deşi există o anumită preocupare faţă de modul în care ucrainenii tratează minorităţile naţionale, mai sunt elemente care şi la NATO se resimt. Dar, una peste alta, strategic, toţi aliaţii, din toate geografiile, de toate dimensiunile şi de pe cele două continente, sunt foarte, foarte uniţi. Aş spune că n-am avut în NATO o unitate atât de serioasă, de foarte, foarte mulţi ani”.