Mircea Miclea: România, din păcate, n-are vocația monumentalului, ci are vocația derizoriului. Avem vocația lui „merge și așa” / Profesorii de la sate trebuie să aibă salarii duble sau triple

Mircea Miclea, fost ministru al Educației care a demisionat în semn de protest față de subfinanțarea școlii, a declarat într-un podcast cu fostul ministru al Culturii Ionuț Vulpescu că ”România, din păcate, de-a lungul istoriei, poate și datorită vicisitudinilor istorice, n-are vocația monumentalului, are vocația derizoriului”. El a spus că societatea românească are o lipsă cronică de standarde și criterii care să fie respectate, ceea ce are un impact și asupra sistemului de educație.

Pe de altă parte, Miclea a cerut ca profesorii din mediul rural să aibă salarii duble sau triple față de medie pentru a crește calitatea actului educațional la sate.

Fragmente din podcast:

Care e boala cea mai gravă a societății românești? Ce ar trebui vindecat?
Mircea Miclea: Obiceiul acesta de a considera că lucrurile merg și așa… Știți, era un cântec anii trecuți, în urmă cu mai mulți ani, „las-o, bă, că merge așa, ne-am îndrăgostit de ea.” E lipsa de, știu eu, standarde, de criterii, pe care oamenii să le urmărească cu perseverență. „Merge și așa”; de ce să mai schimbăm dacă merge și așa; nu trebuie să meargă și așa. Trebuie să facem ca lucrurile să meargă conform standardelor și trebuie să ai pentru asta standarde; nu există standarde. Țara aceasta, din păcate, de-a lungul istoriei, poate și datorită vicisitudinilor istorice, n-are vocația monumentalului, are vocația derizoriului. Uitați-vă la mănăstirile din Moldova, superbe, mici, nu impunătoare, nu monumentale, nu capabile să aducă mulțimi mari de oameni, să fie monumentale, să rămână ca un monument major simbolic. Doar chestiuni mărunte.

E și stilul epocii și contextul istoric.
Mircea Miclea: Dar niciunde, din păcate, nu am văzut decât foarte rar câte o realizare monumentală. Podul de la Cernavodă a fost realizare monumentală, Casa Poporului este o realizare monumentală. Sunt puține realizări monumentale. Avem vocația derizoriului, nu a monumentalului, avem vocația lui „merge și așa” în loc să spunem „iată, ăsta e standardul, până când nu îl atingem”…

I.V.: Și cam multă bășcălie.
M.M.: Asta este totul ca o consecință; dacă nu faci lucrurile ca lumea trebuie să te detașezi de lucrul pe care l-ai făcut, să îl iei în derâdere și atunci luându-l în derâdere, luându-l în bășcălie, nu te afectează faptul că el merge prost. Îl pui într-o cheie minoră, îl reprezinți în mintea ta într-o cheie minoră și îl asociezi cu o emoție de sictireală, de detașare, și atunci nu te afectează. De aceea suntem mereu în bășcălie, pentru că e un mecanism prin care aruncăm într-o cheie minoră propriile noastre neputințe.

E o diferență majoră între mediul rural și mediul urban. Deci o mare parte din problemele care vin, vin datorită calității slabe a profesorilor din mediu rural, față de cei din mediu urban, și aici, din nou, trebuie făcută o intervenție cât mai de timpuriu: de exemplu, de a da salarii duble sau triple profesorilor care operează în mediul rural, pentru că în felul acesta vom avea profesori buni în mediul respectiv și atunci vom remedia o parte din probleme. Deci asta înseamnă o intervenție punctuală, intervii acolo unde este problema sau poți să faci un altfel de sistem de învățământ. Nu vreau să intru în detalii acum, dar de exemplu, dacă – am mai spus lucrurile acestea de mai multe ori – dacă, de exemplu, ai selecta pe toți profesorii foarte buni din țara aceasta și le-ai înregistra toate lecțiile pe care le țin, toate, de la clasa I până la clasa a XII-a, de către cei mai buni profesori și apoi ai adăuga lângă aceste înregistrări exemple, contraexemple, tips-uri de rezolvare de probleme etc. Și ai face o lecție multimedia a celor mai buni profesori din țară și le-ai urca, aceste lecții, pe o platformă de învățare la care să aibă acces toată lumea…. Atunci ai reduce semnificativ diferența rural-urban. De ce? Eu, un copil de la țară, cu un profesor slab în fața mea, aș putea rula lecția celui mai bun profesor din țară, de câte ori vreau, până când o înțeleg pentru că am acces la ea gratis, inclusiv profesorul din fața mea se va uita la acea lecție și o să încerce atunci când îmi predă mie lecția, știu eu, teorema lui Pitagora, s-o predea cam cum o predă profesorul cel mai bun. Vedeți, asta fi o intervenție. Am spus lucrul ăsta de 10 ani, pe puțin. În legea din 2011 am scris două articole speciale pentru așa ceva. Nimic nu s-a întâmplat, s-a cheltuit o grămadă de bani pentru a reduce analfabetismul acesta funcțional, dar nu cu o astfel de țintă clară. Dacă s-ar fi făcut lucrul ăsta, dacă acum am fi avut lucrul acesta, atunci, în fața fiecărui elev din această țară, ar fi fost cel mai bun profesor din țară pe materia respectivă cu cea mai bună lecție, iar profesorul de lângă el, bun, slab, cum o fi fost, ar fi putut să se bazeze pe această lecție pe care s-o ruleze, s-o vizioneze împreună cu copilul să remedieze aceste deficiențe. Nu s-a luat nicio măsură, deși am repetat lucrul ăsta cred că de zeci de ori.

Vezi aici podcastul integral: