Mișcări de trupe în Balcanii de Vest: Croația, Albania și Kosovo formează o alianță militară, Serbia și Ungaria reacționează

La mijlocul lunii martie, Croația, Albania și Kosovo au format o alianță militară. Serbia și Ungaria au răspuns de asemenea cu o colaborare militară. Amenință aceste noi alianțe situația securității în sud-estul Europei, postului de Radio Deutche Welle.

Presa controlată de stat din Serbia nu a contenit să laude noua cooperare militară agreată de Belgrad cu Ungaria: „O bombă care zguduie regiunea”, a scris tabloidul Informer. Cotidianul pro-guvern Kurir a vorbit despre un „moment istoric”. Novosti a scris despre „noile dovezi ale unei prietenii de fier” iar portalul online Republika crede că „croații și albanezii au intrat în panică din cauza alianței militare serbo-ungare”.

Practic toată presa controlată de stat din Serbia, indiferent de tipul mediatic, a aplaudat la unison presupusul acord militar semnat la începutul lui aprilie la Belgrad de miniștrii Apărării ungar și sârb, Kristof Szalay-Bobrovniczky, respectiv Bratislav Gasic. Câteva zile mai târziu, președintele Republicii Srpska, partea sârbă din Bosnia și Herțegovina, Milorad Dodik, a anunțat că entitatea sa se va alătura de asemenea „noii alianțe militare”.

Mass-media sârbești au relatat că noul „pact militar” ar fi fost o reacție la recent creata alianță militară între membrii NATO Croația și Albania, plus Kosovo. Independența Kosovo nu este recunoscută de Belgrad nici la mai multe decenii de la separarea sa de Serbia.

„Deosebit de îngrijiorător” ar fi faptul „că această alianță militară s-a constituit fără consultări prealabile cu autoritățile de la Belgrad”, a criticat ministerul sârb de Externe. Tratatul ar avea ca scop izolarea Serbiei și înființarea în Kosovo de „structuri paramilitare”, fiind o „mare provocare”, se mai spune în comunicatul diplomației sârbești.

Acord militar între Zagreb, Tirana și Priștina

Dar ce conține de fapt înțelegerea dintre guvernele de la Zagreb, Tirana și Priștina? Tratatul semnat la Tirana, pe 18.03.2025, de ministerele Apărării din Croația, Albania și Kosovo prevede o colaborare în cadrul conceptului strategic al NATO și al politicii de securitate a UE. Ar urma să fie consolidate cooperarea între industriile de armament din aceste țări și pregătirea soldaților și a cadrelor militare superioare. Sunt prevăzute și exerciții militare comune. În cadrul integrării euro-atlantice, se mai pune accentul pe măsuri de apărare împotriva atacurilor cibernetice străine și a campaniilor de dezinformare. Deși Serbia se simte amenințată de acest nou pact militar, premierul croat Andrej Plenkovic a dat asigurări că: „Acest memorandum despre cooperare nu are niciun fel de caracter agresiv.”

Rivalitățile și animozitățile de decenii dintre Serbia și Croația sunt totuși intensificate acum de acest tratat trilateral. Ministrul croat al Apărării Ivan Anusic nu a ezitat să pună paie pe foc: „Au trecut demult vremurile când Croația trebuia să întrebe la Belgrad ce are voie să facă și ce nu – iar asta nu se va mai întâmpla niciodată”.

Ziarul din Zagreb Jutarnji list a scris că atotputernicul președinte sârb Aleksandar Vucic ar fi suferit o cădere nervoasă când a auzit de noua alianță din Balcanii de Vest. Nu este de mirare deci că presa sârbă a răspuns în note triumfaliste: „Croația și Albania au primit un răspuns-fulger: s-a semnat alianța militară între Ungaria și Serbia.”

Ce au stabilit Belgradul și Budapesta?

„Alianța militară”, calificată ca fiind istorică, dintre Belgrad și Budapesta se dezvăluie la o privire mai atentă drept doar o cacialma politică creată de presa controlată de Vucic. „Este doar un alt truc de marketing al lui Vucic”, a declarat politicianul sârb de opoziție Petar Boskovic pentru ziarul critic din Belgrad Danas.

Expertul militar sârb Aleksandar Radic a explicat pentru mai multe portale de informații despre ce este vorba de fapt în acordul sârbo-ungar: „Nu există niciun element al unei alianțe militare”, conchide analiza sa. Tratatul anunțat cu pompă ar conține doar proiecte concrete de cooperare militară convenite deja din 2023 să aibă loc anual. Și Vucic însuși a dat înapoi: „Obiectivul ar fi o alianță militară”, ale cărei baze ar fi fost puse acum.

Pericol de război sporit în Balcanii de Vest?

Independent de noi cooperări militare anunţate, oricât de vagi ar fi acestea, în regiunea vest-balcanică se observă de mai mulți ani o înarmare drastică. Croația, care tocmai a reintrodus serviciul militar obligatoriu, a cumpărat avioane de luptă Rafale din Franța și negociază achiziția de tancuri germane Leopard. Serbia a semnat de asemenea un acord cu Parisul pentru achiziționarea avioanelor de luptă amintite și cumpără sisteme de armament de la Rusia și China. „În Balcani, fitilul este în continuare scurt”, a relatat în ianuarie Asociația Armatei Germane Bundeswehr în ultimul raport despre situația din Bosnia și Herțegovina. Dar cât de încinsă este situația cu adevărat?

Remarca ziarului din Sarajevo Klix continuă să fie valabilă în regiune: „Dușmanul dușmanului meu este prietenul meu.” Dar la o privire mai atentă asupra contextului raporturilor de putere actuale, un război în regiune pe termen scurt pare improbabil. La începutul lui aprilie, secretarul general al NATO Mark Rutte a declarat că nu este necesar ca situația din Balcanii de Vest să fie trecută pe agenda reuniunii de la Bruxelles a miniștrilor Apărării din Alianța Nord-Atlantică. În urmă cu un an, predecesorul său Jens Stoltenberg dăduse asigurări că nu ar exista amenințări militare directe în regiune.

„Există șanse mici să izbucnească un război adevărat”, crede și Vuk Vukasanovic de la Belgrade Centre for Security Policy. În ciuda efoturilor de înarmare, țările din zonă ar dispunde de resurse prea reduse pentru a-și permite un astfel de conflict. În plus: elitele locale s-ar teme că și-ar putea pierde privilegiile în cazul unui război.

NATO deține controlul

Mai mult, alianţa NATO este foarte prezentă în regiune. Cu excepția Kosovo, toate țările vecine Serbiei și Bosniei-Herțegovina sunt membre ale Alianței-Nordatlantice. SUA au în Kosovo o mare bază militară – Camp Bondsteel. Baza aeriană Mihail Kogălniceanu de lângă Constanța, este extinsă în prezent în cel mai mare punct de susținere al NATO din Europa: sunt prevăzute investiții de minimum 2,5 miliarde de euro și capacitate de 10.000 de soldați. În portul Durres de pe coasta adriatică a Albaniei este planificat un major punct de sprijin pentru marina NATO. Nu se pune deci problema unui război împotriva unei asemenea puteri militare.

Sursa: DW / Rador Radio România