Misiunea îndrăzneață de realizare a alimentelor în laboratoarele spațiale a fost lansată / „Pe termen mai lung, am putea pune ingredientele cultivate în laborator într-o imprimantă 3D și să imprimăm orice doriți pe stația spațială, cum ar fi o friptură!”

Friptura, piureul de cartofi și deserturile pentru astronauți ar putea fi realizate în curând din celule individuale în spațiu, dacă un experiment lansat marți pe orbită va avea succes, transmite BBC.

Un proiect al Agenției Spațiale Europene (ESA) evaluează viabilitatea cultivării așa-numitelor alimente de laborator în condiții de gravitație scăzută și radiații mai mari pe orbită și în alte lumi.

ESA finanțează cercetarea pentru a explora noi modalități de a reduce costul hranei unui astronaut, care poate ajunge până la 20.000 de lire sterline (peste 23.000 de euro) pe zi.

Echipa implicată spune că experimentul este un prim pas către dezvoltarea unei mici fabrici pilot de producție de alimente pe Stația Spațială Internațională în decurs de doi ani.

Alimentele cultivate în laborator vor fi esențiale dacă obiectivul NASA de a face din omenire o specie multiplanetară va fi realizat, susține Dr. Aqeel Shamsul, CEO și fondator al Frontier Space, cu sediul în Bedford, care dezvoltă conceptul împreună cu cercetători de la Imperial College, Londra.

„Visul nostru este să avem fabrici pe orbită și pe Lună”, a declarat el pentru BBC News.

„Trebuie să construim facilități de producție în afara lumii dacă vrem să oferim infrastructura care să permită oamenilor să trăiască și să lucreze în spațiu.”

Alimentele cultivate în laborator implică cultivarea ingredientelor alimentare, cum ar fi proteine, grăsimi și carbohidrați, în eprubete și cuve și apoi prelucrarea lor pentru a le face să arate și să aibă gustul alimentelor normale.

Puiul crescut în laborator este deja în vânzare în SUA și Singapore, iar friptura crescută în laborator așteaptă aprobarea în Regatul Unit și Israel. Pe Pământ, se afirmă că tehnologia are beneficii de mediu față de metodele tradiționale de producție agricolă a alimentelor, cum ar fi utilizarea mai redusă a terenurilor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În spațiu, însă, principalul motiv este reducerea costurilor.

Cercetătorii fac acest experiment deoarece trimiterea hranei astronauților pe ISS costă foarte mult – până la 20.000 de lire sterline pe astronaut pe zi, estimează ei.

NASA, alte agenții spațiale și firme din sectorul privat intenționează să aibă o prezență pe termen lung pe Lună, în stații spațiale orbitale și poate într-o zi pe Marte. Acest lucru va însemna trimiterea de alimente pentru zeci și, eventual, sute de astronauți care trăiesc și lucrează în spațiu – un lucru care ar fi prohibitiv de scump dacă ar fi trimis prin rachete, potrivit Dr. Shamsul.

Creșterea alimentelor în spațiu ar avea mult mai mult sens, sugerează el.

„Am putea începe pur și simplu cu piure de cartofi îmbunătățit cu proteine, până la alimente mai complexe pe care le-am putea asambla în spațiu”, spune el.

„Dar, pe termen mai lung, am putea pune ingredientele cultivate în laborator într-o imprimantă 3D și să imprimăm orice doriți pe stația spațială, cum ar fi o friptură!”

Acest lucru seamănă cu mașinile replicator din Star Trek, care sunt capabile să producă alimente și băuturi din energie pură. Dar nu mai este vorba de science-fiction, spune Dr. Shamsul.

Acesta a prezentat o instalație, numită bioreactor, la Centrul Bezos pentru proteine durabile al Imperial College din vestul Londrei. Acesta cuprindea un amestec de culoarea cărămizii care bolborosea într-un tub de testare. Procesul este cunoscut sub numele de fermentație de precizie, care este asemănătoare cu fermentația utilizată pentru fabricarea berii, dar diferită: „precizie” este un cuvânt de rebranding pentru inginerie genetică.

În acest caz, o genă a fost adăugată drojdiei pentru a produce vitamine suplimentare, dar tot felul de ingrediente pot fi produse în acest fel, potrivit doctorului Rodrigo Ledesma-Amaro, director al Centrului Bezos.

„Putem produce toate elementele pentru a face alimente”, spune cu mândrie Dr. Ledesma-Amaro.

„Putem produce proteine, grăsimi, carbohidrați, fibre și acestea pot fi combinate pentru a face diferite feluri de mâncare.”

O versiune mult mai mică și mai simplă a biorectorului a fost trimisă în spațiu cu o rachetă SpaceX Falcon 9, ca parte a misiunii ESA. Există numeroase dovezi care arată că alimentele pot fi cultivate cu succes din celule pe Pământ, dar procesul poate fi repetat în imponderabilitate și în condiții de radiații mai ridicate în spațiu?

Ledesma-Amaro și Shamsul au trimis mici cantități din preparatul de drojdie pe orbita Pământului, într-un mic satelit cubic aflat la bordul primei nave spațiale comerciale returnabile a Europei, Phoenix. Dacă totul merge conform planului, acesta va orbita în jurul Pământului timp de aproximativ trei ore înainte de a cădea înapoi pe Pământ în largul coastei Portugaliei. Experimentul va fi recuperat de o navă de recuperare și trimis înapoi la laboratorul din Londra pentru a fi examinat.

Datele colectate vor sta la baza construirii unui bioreactor mai mare și mai bun, pe care oamenii de știință îl vor trimite în spațiu anul viitor, potrivit doctorului Ledesma-Amaro.

Problema, însă, este că substanța de culoarea cărămizii, care este uscată și transformată în pulbere, are un aspect deosebit de neapetisant – chiar mai puțin apetisant decât hrana liofilizată pe care astronauții trebuie să o suporte în prezent.

Aici intervine maestrul bucătar de la Imperial College. Jakub Radzikowski este designerul educației culinare însărcinat cu transformarea chimiei în bucătărie.

Deocamdată nu i se permite să folosească ingrediente cultivate în laborator pentru a prepara mâncăruri pentru oameni, deoarece aprobarea de reglementare este încă în așteptare. Dar are deja un avans. Pentru moment, în loc de ingrediente cultivate în laborator, Jakub folosește amidon și proteine din ciuperci naturale pentru a-și dezvolta rețetele. El spune că vor fi posibile tot felul de feluri de mâncare, odată ce va primi aprobarea de a folosi ingrediente cultivate în laborator.

„Dorim să creăm alimente care să fie familiare astronauților care provin din diferite părți ale lumii, astfel încât să le poată oferi confort.”

„Putem crea orice, de la mâncare franțuzească, chinezească, indiană. Va fi posibil să reproducem orice fel de bucătărie în spațiu.”

Astăzi, Jakub încearcă o nouă rețetă de găluște picante și sos. El spune că pot fi încercate, dar degustătorul-șef este cineva mult mai calificat: Helen Sharman, primul astronaut din Marea Britanie, care are și un doctorat în chimie.

Jurnalistul a gustat și el găluștele aburinde: „Sunt absolut superbe!”

Dr Sharman nu poate avea o părere diferită: „Ai o explozie foarte puternică de aromă. Este cu adevărat delicios și foarte gustos”.

„Mi-ar fi plăcut să mănânc așa ceva. Când am fost în spațiu, am mâncat chestii cu viață foarte lungă: conserve, pachete liofilizate, batoane de chestii. Erau bune, dar nu gustoase.”

Observația mai importantă a dr Sharman a fost despre știință. Alimentele cultivate în laborator, a spus ea, ar putea fi mai bune pentru astronauți, precum și să reducă costurile la nivelurile necesare pentru a face viabilă locuirea pe termen lung în afara lumii noastre.

Cercetările efectuate pe ISS au arătat că biochimia corpului astronauților se modifică în timpul misiunilor spațiale de lungă durată: echilibrul hormonal și nivelul de fier se modifică, iar aceștia pierd calciu din oase. Astronauții iau suplimente pentru a compensa, dar, în principiu, alimentele cultivate în laborator ar putea fi modificate cu ingredientele suplimentare deja încorporate, spune Dr. Sharman.

„Astronauții tind să piardă în greutate pentru că nu mănâncă la fel de mult deoarece nu au varietate și interes în dieta lor”, a spus ea.

„Așadar, astronauții ar putea fi mai deschiși să mănânce ceva care a fost gătit de la zero și să aibă sentimentul că mănâncă într-adevăr alimente sănătoase.”