Misterul inelelor lui Saturn, în sfârșit rezolvat?

Dintre toate planetele din sistemul nostru solar, Saturn este, cu siguranță, cea a cărei imagine captează cel mai mult imaginația, datorită inelelor sale imense, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com. Dar nici astăzi experții nu sunt de acord cu privire la originea formării lor și nici măcar cu privire la vârsta lor.

Un nou studiu publicat joi în prestigioasa revistă Science își propune să ofere un răspuns convingător la această întrebare arzătoare.

Potrivit studiului, în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, o lună înghețată s-a dezintegrat după ce s-a apropiat puțin prea mult de Saturn, iar resturile acestui satelit s-au mutat apoi treptat pe orbita acestuia.

„Inelele lui Saturn au fost descoperite de Galileo în urmă cu aproximativ 400 de ani și sunt unul dintre cele mai interesante obiecte din sistemul solar care pot fi observate cu un telescop de mici dimensiuni”, notează Jack Wisdom, autorul principal al studiului.

„Este mulțumitor că am găsit o explicație plauzibilă” pentru formarea lor, a declarat pentru AFP profesorul de științe planetare de la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

Saturn, a șasea planetă de la Soare, s-a format în urmă cu patru miliarde și jumătate de ani, la începutul sistemului solar.

Dar, în urmă cu câteva decenii, oamenii de știință au sugerat că inelele lui Saturn au apărut mult mai târziu: în urmă cu doar 100 de milioane de ani.

Această ipoteză a fost întărită de observațiile făcute de sonda spațială Cassini, lansată în 1997.

„Dar cum nimeni nu a putut găsi un proces care să ducă la faptul că aceste inele au doar 100 de milioane de ani vechime, unii oameni au pus la îndoială raționamentul” care a dus la datarea lor, explică Jack Wisdom.

El și colegii săi au construit un model complex care nu numai că explică recenta lor apariție, dar ajută și la înțelegerea unei alte caracteristici a planetei: înclinarea acesteia.

Axa de rotație a lui Saturn este înclinată la 26,7° față de verticală. Deoarece Saturn este un gigant gazos, ar fi fost de așteptat ca procesul de acumulare de materie care a dus la formarea sa să-l fi lăsat perpendicular pe planul orbitei sale.

Forțe gravitaționale

Cercetătorii, care au modelat interiorul planetei pentru calculele lor, au pornit de la o descoperire recentă: Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn (planeta are peste 80 de sateliți), se îndepărtează treptat de planetă … și destul de repede.

Conform modelului lor, această mișcare a schimbat treptat frecvența la care axa de rotație a lui Saturn face o întoarcere completă în jurul verticalei.

Acest lucru este important deoarece, în urmă cu aproximativ un miliard de ani, această frecvență s-a sincronizat cu frecvența orbitei lui Neptun. Acesta este un mecanism puternic, care, pentru a se menține în ciuda influenței continue a îndepărtării lui Titan, a determinat Saturn să se încline cu până la 36°.

Dar cercetătorii au descoperit că această sincronizare între Saturn și Neptun (numită rezonanță) nu mai era exactă. De ce?

Numai un eveniment puternic ar fi putut să o întrerupă.

Aceștia au emis ipoteza că orbita Lunii era haotică și că aceasta s-a apropiat treptat prea mult de Saturn, până când forțele gravitaționale contradictorii au provocat dezintegrarea ei.

„Se sparge în mai multe bucăți, iar aceste bucăți sunt la rândul lor sparte și formează treptat inelele”, deși majoritatea cad spre Saturn, explică Jack Wisdom.

Influența lui Titan, care a continuat să se îndepărteze, a redus în cele din urmă înclinarea lui Saturn la cea de astăzi.

Luna dispărută a fost numită Chrysalis de Jack Wisdom, o analogie cu aripile fluturilor care ies din cocon – ca în desfășurarea inelelor.

Oamenii de știință cred că Chrysalis era puțin mai mică decât Luna noastră și aproximativ de mărimea unui alt satelit al lui Saturn, Japet.

Japet este format aproape în întregime din apă înghețată.

„Prin urmare, este plauzibilă ipoteza că și Chrysalis a fost făcută din apă înghețată, și de asta avem nevoie pentru a crea inelele”, care sunt formate în proporție de 99% din apă înghețată, spune profesorul.

Crede profesorul că a rezolvat în sfârșit misterul inelelor lui Saturn?

„Am oferit o contribuție bună”, răspunde el cu sobrietate. Dar el adaugă că sistemul Saturn și sateliții săi încă mai ascund „multe mistere”.