Misterul ”Novid”: de ce unii oameni nu dezvoltă COVID, indiferent de expunere. Cercetări genetice la nivel mondial cu privire la rezistența înnăscută la coronavirus

De la începutul pandemiei de COVID-19, specialiștii din întreaga lume s-au întrebat de ce unele persoane se infectează rapid și dezvoltă complicații grave, iar altele par imune și nu se infectează, în ciuda expunerii la virus.

Așa a apărut în jargonul medical termenul de ”Novid” sau ”Covid Virgin”, atribuit cuiva care pare a fi imun la boală.

Specialiștii s-au întrebat dacă secretul imunității acestor oameni ar putea fi găsit în genele lor și dacă răspunsul la această întrebare ar putea fi utilizat în lupta împotriva coronavirusului.

Comunitatea științifică internațională a început o serie de cercetări axate pe grupuri țintă compuse din persoane care nu s-au infectat constant într-o mulțime de analize genetice ale unor voluntari. În unele țări s-au făcut chiar apeluri publice către voluntarii care vor să participe la o asemenea cercetare (Irlanda, SUA etc), iar analize se fac în laboratoare din zeci de țări.

G4Media a întrebat Ministerul Sănătății dacă și România este implicată în asemenea programe naționale sau internaționale, însă răspunsul a fost negativ: ”Nu deținem informații despre studii cu tematica la care faceți referire în solicitare”.

Cercetări și explicații cu privire la ”Novid”

În primele zile ale pandemiei, o comunitate mică de oameni de știință din întreaga lume a înființat un consorțiu internațional, numit Covid Human Genetic Effort, al cărui scop era să caute o explicație genetică a motivului pentru care unii oameni au devenit grav bolnav de Covid, în timp ce alții au scăpat foarte ușor sau chiar nu s-au îmbolnăvit deloc, în ciuda expunerilor repetate, scrie The Wired, într-o analiză a acestui fenomen.

Jurnaliștii publicației citează specialiști din domeniu, care au participat la cercetări. Este cazul lui András Spaan, microbiolog clinic la Universitatea Rockefeller din New York.

„Am aflat situații ale unor persoane care, în ciuda faptului că au avut grijă de soțul sau de soția lor, fără a purta măști faciale, se pare că nu s-au infectat”, spune Spaan.

Echipa a publicat o lucrare în Nature Immunology în care a vorbit despre studiu, cu o mențiune finală  discretă în care a precizat că „subiecții din întreaga lume sunt bineveniți” să participe la studiu.

Răspunsul, spune Spaan, a fost copleșitor. „Am primit literalmente mii de e-mailuri”, spune el.

Teoria conform căreia acești oameni ar putea avea imunitate preexistentă este susținută de exemple istorice prin mutații genetice care conferă imunitate naturală la HIV, norovirus și un parazit care provoacă malarie recurentă.

„Dacă vă puteți da seama de ce cineva nu se poate infecta, ei bine, atunci vă puteți da seama cum să preveniți infectarea oamenilor”, spune Donald Vinh, profesor asociat la Departamentul de Medicină de la Universitatea McGill din Canada.

Dar găsirea unor oameni imuni este o sarcină din ce în ce mai dificilă. În timp ce mulți s-au oferit voluntari, doar o minoritate se încadrează în criteriile înguste ale studiului: să fi întâlnit probabil virusul, dar să nu aibă anticorpi împotriva acestuia (ceea ce ar indica o infecție).

Focusul a fost centrat pe două categorii, cu cele mai mari șanse să fi întâlnit virusul: lucrătorii din spitale care nu s-au infectat și cei care au avut membri ai familiei infectați, cu care au locuit sau chiar au împărțit patul, fără să se infecteze.

„Pe de o parte, mulți oameni se vaccinau, ceea ce este grozav, nu mă înțelege greșit”, spune Vinh, care mai precizează că nu ei erau ținta studiului.

Varianta Omicron, extrem de infecțioasă, a afectat studiul pentru că a redus dramatic numărul de candidați. O spune și un articol din The Atlantic.

Pe de altă parte, faptul că unii subiecți ai studiului nu s-au infectat nici în perioada valurilor Omicron oferă cu argumente suplimentare cu privire la existanța unei rezistenței înnăscute la coronavirus.

Articolul din The Wire mai citează un alt membru al grupului – Cliona O’Farrelly, profesor de Imunologie Comparată la Trinity College Dublin, care s-a gândit să recruteze lucrători din domeniul sănătății la un spital din Dublin.

Ulterior, și-a dat seama că are nevoie de un număr mai mare de subiecți. Pentru a găsi oameni mai potriviți, O’Farrelly a făcut un apel la radio pentru voluntari din toată țara.

Peste 16.000 de oameni s-au prezentat și au susținut că au sfidat infecția. Ea estimează că aproximativ 100-200 ar putea reprezenta cazuri de interes.

În ce constau cercetările

Specialiștii rulează genomul fiecărei persoane printr-un computer pentru a vedea dacă vreo variație a genei începe să apară frecvent.

În același timp, ei vor analiza în mod specific o listă existentă de gene despre care cred că ar putea fi responsabile de rezistența la virus. Procesul va dura între patru și șase luni, estimează Vinh.

Există aproximativ 50 de hub-uri de secvențiere în întreaga lume, din Polonia până în Brazilia și până în Italia, unde datele vor fi analizate. Nu însă și în România.