Miza majoră a turului doi al alegerilor prezidențiale din Polonia: Rafal Trzaskowski sau Andrzej Duda / Pe cine reprezintă cei doi candidați

În puține democrații europene există o luptă mai clar definită între naționalismul conservator cu tentă populistă și liberalism decât în Polonia. Rezultatul neconcludent al alegerilor prezidențiale de duminică înseamnă că cele două cele mai mari grupări politice ale țării vor reveni în arenă pentru un al doilea tur pe 12 iulie, scrie The Financial Times, citată de Rador.

Miza e foarte mare pentru traiectoria politicii interne a Poloniei, cât și pentru rolul ei internațional, mai cu seamă în cadrul UE. O victorie a lui Andrzej Duda, actualul președinte și candidat al partidului de guvernare de dreapta Lege și Justiție (PiS), ar deschide calea unei intensificări a derapajului – în viziunea UE și a opoziției interne – PiS de la democrația liberală și statul de drept, început după preluarea puterii de către partid în 2015.

Și invers, un succes pentru Rafal Trzaskowski, primarul liberal al Varșoviei, ar permite opoziției să frâneze o mare parte a proiectului PiS, poate chiar prin forțarea unor alegeri parlamentare mai devreme de data programată în 2023. Conform constituției poloneze, președintelui îi lipsesc puterile executive extinse de care dispun omologii săi american și francez, dar el poate bloca prin veto proiectele de lege ale guvernului.

Conform sondajelor la ieșirea de la urne, dl Duda a obținut la alegerile de duminică 41,8% din voturi, iar dl Trzaskowski 30,4%. Însă sondajele de dinaintea alegerilor indicau o cursă prea strânsă pentru a avea rezultat predictibil între ei în turul al doilea.

O victorie a opoziției pe 12 iulie ar constitui cel mai nou indiciu că iliberalismul politic, naționalismul de dreapta și rezistența la valorile UE au pierdut teren în ultimii patru ani în unele părți ale Europei Centrale și de Est.

E o trăsătură comună a recentelor alegeri și scandaluri politice din Austria, România și Slovacia. Însă regiunea e un tablou mixt. Freedom House, organizație apolitică finanțată de guvernul SUA, clasifică Ungaria, Serbia și alte țări drept numai „parțial libere” din perspectiva drepturilor politice și libertăților civice.

Ca și în alte state europene, competiția din Polonia dintre populiștii de dreapta și liberali reflectă clivaje sociale profunde. Dl Duda și PiS obțin cele mai bune rezultate în orașe de mărime medie și mică, precum și în zonele rurale, unde președintele și partidul de guvernare sunt populari pentru politicile lor generoase de asistență socială și pentru valorile conservatoare catolice. Opoziția liberală și dl Trzaskowski au cel mai mare succes în orașe mari cu mai multe legături internaționale, precum Varșovia, Gdansk și Cracovia.

Ambii candidați vor fi puși la încercare peste două săptămâni în privința capacității de a atrage voturi de dincolo de baza lor electorală loială. Dl Duda se pricepe bine la campanii electorale, atrăgând cu ușurință alegătorii mai săraci, provinciali, care consideră că PiS a făcut mai mult pentru ei decât reformatorii liberali care au condus Polonia pe parcursul tranziției ei post-comuniste după 1989.

Totuși, în calitate de președinte, dl Duda n-a depus eforturi prea mari pentru a-și proiecta o imagine de om de stat, mai presus de tumultul politicii de partid. Legăturile sale strânse cu PiS riscă să-i motiveze pe mulți polonezi să voteze contra lui, ca o modalitate de a-și exprima ostilitatea față de partidul de guvernare.

Dl Trzaskowski este în mod evident mai liberal decât majoritatea societății poloneze în ce privește chestiunile sociale și morale. Pare că e improbabil să-l înfrângă pe dl Duda, cu excepția cazului în care va reuși să-i atragă și pe conservatorii moderați, dintre care unii consideră că au mers mult prea departe asaltul PiS asupra pluralismului cultural și adoptarea de către el a unor teorii de dreapta ale conspirației.

Oricare va fi rezultatul, scrutinul din 12 iulie promite să pregătească scena pentru și mai multe competiții luptate tot mai aprig între cele două tabere politice dominante din Polonia modernă.

Sursa: The Financial Times/ Rador/ Traducere: Andrei Suba