Mizele regionale ale jocurilor din energie (Op-ed)

Ministrul de externe al Ungariei a anunțat zilele trecute, după o vizita la Moscova, că țara sa își va crește importurile și dependența de Gazprom, urmând să construiască și o conductă care să lege Ungaria de TurkStream. Am anticipat acest demers care îi face pe consumatorii unguri să plătească bani în plus pentru o nouă conductă de care nu aveau neapărat nevoie.

Cei 4,2 miliarde de metri cubi/anual contractați cu Gazprom puteau fi transportați prin BRUA, care în faza a doua are o capacitate mai mare decât acest contract, daca Ucraina nu mai este o opțiune viabilă în opinia decidenților unguri. BRUA este o conductă aproape finalizată și promovată de o țară europeană (Romania) în care trăiește o comunitate maghiară de a cărei prosperitate conducerea Ungariei lasă sa se înțeleagă, câteodată, că ar fi preocupată, deși faptele nu arata mereu acest lucru.

Daca BRUA nu se umple, toți cetățenii români, inclusiv cei de origine maghiară, plătesc tarife mai mari la gaz natural, iar ministrul ungar este la curent cu acest lucru. De ce se întâmplă acest lucru? BRUA, un proiect european de interes comun, este finanțat parțial de Uniunea Europeană, restul fiind fonduri obținute de Transgaz sub formă de împrumuturi care trebuie returnate și care vor fi suportate de către toți consumatorii romani dacă conducta rămâne goală.

Revenind la ideea conductei care să lege Ungaria de TurkStream, anunțată de oficialul ungar, ar fi de menționat că nu este una nouă. Este vorba de conceptul vechi pe care Gazprom l-a lansat ca o alternativa la Nabucco și care fusese botezat South Stream. Ca și în cazul Nabucco, când Ungaria s-a retras din proiect cu câteva luni înainte momentul decisiv, guvernul țării vecine alege și de această dată să facă un joc al companiei ruse îndreptat împotriva Europei, care ii da multe fonduri structurale și care s-a opus South Stream.

Acest nou South Stream se dezvolta acum in jurul conceptului de TurkStream. Ideea mai veche a Gazprom este să construiască o conductă care să ocolească Ucraina și să fie folosită pentru aprovizionarea țărilor din Europa Centrală și din Balcanii de Vest. Având în vedere dependența economiei rusești de exporturile de gaz, Gazprom nu își permite luxul sa piardă nicio piața, deoarece fără vânzările de gaz natural economia rusă risca să intre în colaps.

Este interesanta capacitatea Gazprom de a-și atinge scopurile strategice folosind resursele financiare ale unor țări ca Ungaria. De remarcat este și că dependentă unor țări UE de o singură sursa de aprovizionare cu gaz natural se va menține, fapt ce înseamnă un eșec al Uniunii Europene.

Ce putea sa facă UE? Sa finalizeze Coridorul Vertical, proiectul la a cărui lansare am contribuit. Aceasta finalizare ar fi dat posibilitatea achiziționării de gaz natural de la americani sau azeri, adică dintr-o alta sursă decât cea rusească, prin Grecia. Cum s-a blocat acesta? Prin interminabilele dispute dintre bulgari si greci, derulate sub ochii indiferenți ai oficialilor de la Bruxelles. Practic, doar românii au fost serioși până în acest moment și și-au ținut angajamentul de a construi tronsonul românesc de BRUA și fluxul invers de la Giurgiu-Ruse. Nici acum nu este totul jucat cu acest Coridor Vertical, dacă ar exista voință si preocupare la Bruxelles.

Din punctul de vedere al României, aspectele regionale descrise mai sus mă îngrijorează mai puțin. De ce? Nu cred că gazul natural clasic este un combustibil al viitorului. Ceea ce mă preocupa este că, ușor-ușor, pe fondul unei scăderi a capacitații administrative, țara noastră este incapabilă să articuleze un joc al său în energie, deși ar avea argumente să o facă. Am ajuns până acolo încât nici măcar nu spunem o realitate: avem sectorul energetic cel mai verde/curat din Europa Centrala si de Est.

Să revenim însă la gaz natural. Am derulat recent un exercițiu distractiv cu studenții despre ceea ce cred că ar vrea Gazprom să facă Romania și am avut neplăcuta surpriză sa constat o similitudine alarmantă între posibile interese ale Gazprom și situația locala de pe teren.

Să le luam pe rând. Gazprom își dorește ca resursele noastre de gaz să rămână in pământ, pentru că orice metru cub de gaz produs în România înseamnă unul mai puțin vândut de ei. Cu sprijinul conștient sau nu al unor lideri români, obiectivul este pe cale de a se realiza. Exploatările de gaz natural din Marea Neagra au fost întârziate cu peste cinci ani și exista un risc semnificativ să nu mai poată fi exploatate niciodată. Nu este nimic ideologic în cazul Gazprom. Este un interes de afaceri de înțeles. Nimeni nu vrea concurență și alternativă.

Partea ideologică apare când Romania este împinsa către un litigiu internațional cu ExxonMobil, una dintre cele mai mari corporații americane. În felul acesta, în loc sa întărim parteneriatul strategic cu americanii, îl vom deteriora. Dacă aș fi Gazprom, nu m-aș opri aici. Aș încerca să afectez și producția actuală. Cum? Inducând ideea că nu respectă standardele europene și de presiune. Ce înseamnă acest lucru? Producție mai mică, importuri mai mari.

O altă miză externă legată de România este să nu existe dialog și colaborare cu Ucraina. Gazprom nu își permite să piardă o piață atât de mare ca Ucraina, cu un volum consumat de aproximativ 18 miliarde m3 pe an. Chiar daca nu se înțeleg politic si militar, banii ucrainenilor sunt și ei buni pentru ruși. În aceste context pot pune întârzierile în realizarea fluxului invers dintre România și Ucraina și faptul că Ucraina este lăsăta fără soluția care ar fi putut fi oferita de același Coridor Vertical menționat mai sus.

O altă idee interesantă a românilor, benefică pentru Gazprom, este planul aproape unanim acceptat de a crește consumul de gaz la populație. Conectarea la gaz este o dovadă de civilizație, li se transmite periodic romanilor. Se dă și un exemplu cu priză la public: Ungaria. Nici nu mai contează că Ungaria este o țară mică, cu o densitate mare a populației, aflată într-o zonă de câmpie și care continuă sa facă greșeli de politică energetică. Nu cred că toți romanii care promovează ideea conectării masive la noi rețele de gaz natural pentru populație sunt conștienți de faptul că marele câștigător al creșterii consumulului de gaz natural de către populație este, de fapt, Gazprom.

Ce nu li se spune romanilor este ca gazul natural este un combustibil poluant și că dacă vor trece acum la încălzirea pe gaz, peste câțiva ani vor face o alta tranziție – de la gaz la electric/pompe de căldură. Adică, aruncăm bani pe conducte de gaz care vor rămâne goale daca nu vor fi umplute de Gazprom. Aceasta unanimitate și hotărâre de a merge accelerat într-o direcție greșită mă sperie mai mult decât greșeala în sine deoarece simt un stat care are probleme în a gândi și acționa strategic.

Argumentul celor care vor ca toată populația să fie conectată la gaz natural sunt resursele din Marea Neagra și dorința nemărturisită a unor primari de face niște bănuți prin construirea unor conducte de gaz natural în unele localități, folosind surse financiare guvernamentale.

Ce nu se spune este că resursele din Marea Neagră sunt incerte ca exploatare, epuizabile și nu sunt deloc impresionante. Ele pot genera niște bani buni la bugetul de stat, ar putea relansa petrochimia romanescă, însă nu pot asigura consumul de gaz al populației pentru eternitate.

Un alt lucru pe care și l-ar putea dori Gazprom ar fi să existe tensiuni între statul român și mari companii europene, iar cele locale să nu conteze. Aceasta este o temă pe care o voi aborda pe larg cu altă ocazie.

Răzvan Nicolescu este consultant pe probleme de energie. A fost președintele Agenției Europene de Reglementare în Energie și ministru al Energiei.

Foto: Răzvan Nicolescu (Agerpres / Grigore Popescu)