“Moartea macronismului”, “O criză uriașă care se apropie”, „Emmanuel Macron este el însuși blocat într-un impas politic” – presa din Franța despre angajarea responsabilității guvernului asupra impopularului proiect de reformă a sistemului de pensii

Presa din Hexagon este cvasi-unanimă: invocarea de către guvern a articolului 49.3 prin care proiectul de lege se consideră adoptat cu excepția adoptării unei moțiuni de cenzură prin care guvernul este demis e un pas prea departe care confirmă izolarea președintelui Emmanuel Macron.

Șeful statului, care în campania electorală din 2022 a propus majorarea vârstei de pensionare de la 62 la 65 de ani – în textul propus de guvern și votat de Senat s-a fixat la 64, a ținut morțiș la acest proiect de lege care este detestat de majoritatea francezilor, dintre care milioane au ieșit în stradă în semn de protest, și iată, nu părea să aibă majoritate în Adunarea Națională.

“La 16 martie, macronismul s-a sinucis. Acest 49,3, acesta în special, nu este doar un eșec strategic usturător, ci și un semn al inutilității și chiar, toate la un loc, al nocivității macronismului pentru Franța. Să trecem dincolo de faptul că este problematic din punct de vedere democratic să angajezi o procedură (constituțională, dar excepțională) pe un text, care este de altfel respins de toate sindicatele și de o mare majoritate a populației. 49.3 este, în spiritul „parlamentarismului raționalizat” al celei de-a Cincea Republici, un instrument de deblocare parlamentară împotriva voinței poporului reprezentată de o altă legitimitate, cea a alegerilor prezidențiale. În acest caz, poporul este în mod clar împotriva acestei reforme și Adunarea nu a fost blocată pentru că a apărut o majoritate care să reprezinte voința poporului de a nu adopta reforma pensiilor.”, scrie cotidianul de stânga Liberation.

Reforma pensiilor, un 49.3 în plus, titrează cotidianul de centru-stânga Le Monde.

“Dar mai ales mandatul său de cinci ani este cel pe care șeful statului încearcă să îl salveze de la împotmolire. El face acest lucru asumându-și riscul nu de a o răsturna pe prim ministră, pentru că opozițiile sunt astăzi prea dezunite pentru a spera să răstoarne guvernul prin adoptarea unei moțiuni de cenzură. Riscul este ca guvernul să fie izolat de țară pentru o lungă perioadă de timp, să întrețină un resentiment încăpățânat și chiar să provoace scântei de violență. Al unsprezecelea 49.3 folosit de Elisabeth Borne arată ca o lovitură de bărbie prea mare.” scrie editorialistul de la Le Monde.

„Gustul eșecului”, titrează Yves Thréard în cotidianul de dreapta „Le Figaro„, care consideră de asemenea că „executivul este mai slăbit ca niciodată”. În timp ce publicația economică „Les Echos” deplânge pe prima pagină o „mare dezordine”, Stéphane Dupont că „Emmanuel Macron nu mai are o cârjă de dreapta pe care să se sprijine” pentru proiectele sale viitoare și că „stânga poate fi cu greu o soluție de salvare”.

“Pensiile: consecințele 49.3 vor fi grele De-a lungul săptămânilor, reforma a înghițit munți de energie politică și a stârnit o imensă furie socială. Și acum: 49.3. A meritat?” se întreabă săptămânalul L’Express.

„Criză de regim”, titrează Maud Vergnol în oficiosul comunist „L’Humanité”. „Cu acest nou recurs la 49.3, se consumă divorțul dintre instituțiile noastre și popor, punctul culminant al unei crize galopante de delegitimare a puterii politice, deschizând o cale regală către tentații autoritare. Incendiatorul de la Palatul Elysée este singurul responsabil pentru această situație”, consideră ea.

Și presa din provincie este în asentimentul confraților parizieni.

Christophe Lucet, în „Sud-Ouest„, opinează că Macron – Borne”este un tandem slăbit care va trebui să gestioneze urmările”. „Furia sindicală și populară care s-a intensificat ieri, după sesiunea avortată de la Palais-Bourbon, este plină de amenințări. Cu, în cel mai rău caz, o blocadă prelungită a țării. Și, în caz contrar, un resentiment care va găsi alte motive să se exprime, împiedicând voința de reformă a guvernului”, avertizează editorialistul.

„Ce recunoaștere a slăbiciunii”, exclamă Jean-Marcel Bouguereau în „La République des Pyrénées„. „Guvernul nu dispune de o majoritate absolută pentru a trece reforma emblematică a mandatului de cinci ani. […] Este o criză politică uriașă care se apropie”, avertizează el.

„Câștig politic zero, costuri sociale majore. Eșecul unei tactici este un semn, de altfel, al solitudinii flagrante a președintelui”, scrie Florence Chédotal în „La Montagne„. „Acum, cum să recâștigi controlul când mama tuturor reformelor se termină așa?”, se întreabă ea, evocând o „secvență dezastruoasă în care ceața se îngroașă”.

„Emmanuel Macron este el însuși blocat într-un impas politic”, notează Patrick Jankielewicz în „La Voix du Nord„. „Dacă reforma pensiilor trebuia salvată, nu exista decât un singur mod de a o face: trebuia să meargă la vot. Desigur, era să riști să fii bătut, dar în politică este uneori mai bine să cazi cu onoare decât să treci cu forța și fără glorie cu riscul de a arunca benzină pe infernul social”, continuă el.

„O întrebare le domină deja pe toate celelalte după această zi istorică: la unsprezece luni de la începerea sa, mandatul de cinci ani al lui Emmanuel Macron este deja încheiat?”, se întreabă Maurice Bontinck în „La Charente Libre„, pentru care utilizarea lui 49,3 „răsună ca o recunoaștere a slăbiciunii a ceea ce ar trebui să se numească astăzi ‘minoritatea prezidențială’.

„Mai există oare un pilot în avionul Palatului Elysee, responsabil și cu picioarele pe pământ, pe deplin conștient de haosul pe care îl instalează în propria țară?”, se întreabă Olivier Biscaye („Midi Libre„). „Emmanuel Macron a vrut să facă istorie, dar tocmai a transformat lovitura în pantalonadă”, exclamă el sarcastic.