„Modul în care trăim în Europa se schimbă foarte profund, mai rapid decât în Statele Unite” – Ben Judah în interviu pentru Le Monde

• Jurnalistul și cercetătorul franco-britanic Ben Judah detaliază, într-un interviu pentru „Le Monde”, metamorfozele Europei provocate de imigrație, schimbările climatice și răsturnările tehnologice

Jurnalist, membru al think tank-ului american Atlantic Council, Ben Judah tocmai a publicat „This is Europe. The Way We Live Now”, o colecție de reportaje realizate pe parcursul a cinci ani pe întreg continentul prin care povestește transformările Europei prin istoria locuitorilor săi.

În douăzeci și trei de capitole și tot atâtea destine individuale sunt expuse viața unui imigrant tunisian devenit imam la Avignon, a unui viticultor din Burgundia confruntat cu schimbările climatice, a unui cuplu turco-austriac care s-a întâlnit în timpul unui schimb Erasmus… Nu există nici comentarii, nici învățăminte, doar observații la nivel uman ale unui franco-britanic crescut între București, Belgrad și Londra, care a petrecut câțiva ani la Moscova și care acum locuiește între New York și Londra.

Le Monde: De ce ar vrea un franco-britanic care trăiește în Statele Unite să scrie o carte despre Europa?

Ben Judah: Inițial, mi-am dorit să scriu o carte despre Franța, pe care am străbătut-o câteva luni, mergând în Alpi, Burgundia, Avignon… Scrisesem câteva pagini dintr-o carte foarte clasică, în care eu eram naratorul. Dar mi-am dat seama că se limitează la granițele Franței, în timp ce ceea ce mă interesa nu erau doar fenomenele franco-franceze, ci cele europene: imigrația și transformarea etnică a continentului, schimbările climatice, globalizarea…

Chiar asistăm la o transformare a vieții europene. Așa că am decis să părăsesc cadrul Franței.

Le Monde: Ați început această carte după votul Brexit din iunie 2016. Deși nu vorbiți despre Brexit, ați scris-o ca reacție la acel eveniment?

Ben Judah: Într-un fel, da, dar nu numai de aceea. Mi-am dat seama că toți avem o imagine mentală a Europei plină de amintiri, vacanțe, vizite la marile catedrale, filme italienești… Există și o Europă politică, cea a lui Emmanuel Macron, a Ursulei von der Leyen, a lui Mario Draghi. În ambele cazuri, este o Europă a spiritului, din ce în ce mai îndepărtată de Europa trăită, reală, în care trăim. În Regatul Unit, cei care au votat pentru Brexit tind să vadă Europa doar ca pe un sistem politic, în loc să o vadă ca pe un continent legat de fluxuri umane, iubiri…

Am vrut să scriu o carte care să poată servi drept antidot la toate acestea. Încerc să povestesc transformările Europei de la nivelul unei ființe umane, încerc să umanizez această realitate.

Le Monde: Ce imagine despre Europa este trasată prin cele douăzeci și trei de mărturii pe care le relatați?

Ben Judah: Multă vreme am studiat cu un rabin. Unul dintre marile principii ale Talmudului ne obligă să privim lucrurile din perspective diferite. Am vrut să spun povestea pieței unice prin ochii unui șofer de camion, cu condiții de muncă foarte grele. Pentru el, Europa celor douăzeci și șapte este un loc al exploatării, al salariilor mici. Spun povestea Europei și prin intermediul unui cuplu care s-a întâlnit în timpul unui schimb Erasmus, un austriac și o turcoaică: pentru ei, Europa este un continent al schimburilor, al eliberării, al iubirii și al frumuseții.

Ceva mai încolo, ne aflăm la Berlin și ascultăm punctul de vedere al unui curier de la Amazon, refugiat sirian traumatizat de experiențele sale, care are în mod constant flashback-uri cu ceea ce a trăit în Marea Egee, unde era să se înece. Pentru el, Berlinul este un oraș aproape criminal, o lume subterană a bandelor, în care nemții exploatează imigrația din Africa și Orientul Mijlociu. Apoi vedem Berlinul din perspectiva unui refugiat sirian gay. Pentru el, acest oraș reprezintă libertatea, posibilitatea de a se redescoperi personal, sexual, artistic…

Le Monde: Din aceste rapoarte realizate pe parcursul a cinci ani, ce concluzii trageți?

Ben Judah: Modul în care trăim în Europa se schimbă foarte rapid și profund, chiar mai accelerat decât în ​​Statele Unite, unde locuiesc în prezent. În primul rând, există imigrația, care schimbă profund textura vieții de zi cu zi, într-un mod foarte profund. Acest lucru este valabil în orașe, dar și în sate. Statele Unite se bazează și pe imigrație, desigur, dar acolo nu este o noutate. În timp ce, până de curând, nu era cazul unui sat italian, de exemplu.

Le Monde: Dar Europa a cunoscut întotdeauna valuri de imigrație…

Ben Judah: Da, dar procentele erau diferite. În două generații, Regatul Unit, Franța și Germania au devenit la fel de diverse ca și Statele Unite. În Germania, 18% din populație este astăzi alcătuită din imigranți. Este o transformare foarte profundă.

Le Monde: Nu există un risc de a alimenta discursul extremei drepte și teoria „marii înlocuiri”?

Ben Judah: Europa se schimbă, din punct de vedere demografic, cultural, etnic. A nega acest fapt, care este influențat de imigrație, de îmbătrânirea populației și de căutarea forței de muncă ieftine ar însemna să lăsăm discuția în mâinile adepților teoriei conspirației, care își imaginează că înlocuirea băștinașilor europeni va fi orchestrată de un fel de elită din umbră – aproape întotdeauna „evreii”. Am vrut să ofer un antidot acestei conspirații, arătând realitatea acestei transformări și omenescul celor care sosesc ca imigranți. Tocmai din acest motiv spun povestea lui Brico, care vine din Coasta de Fildeș și a emigrat în Briançon (Hautes-Alpes), după o călătorie atroce prin Sahara și Mediterana, unde și-a pierdut soția și fiica. Ne spune mai multe despre locul Europei în lume decât orice raport de la Quai d’Orsay sau Foreign Office.

Le Monde: O altă mare schimbare: tehnologia. Cum transformă ea Europa?

Ben Judah: Acum trăim în interiorul algoritmului. Toate poveștile de dragoste, prieteniile, relațiile de familie sunt modelate de asta. Studenți de la Erasmus turci și austrieci care se îndrăgostesc, se pierd, apoi se regăsesc datorită Facebook și Skype. Un portughez este atras de un site imobiliar pentru a-și reface viața la țară, într-un loc în care nu a fost niciodată. Bătrâni hotelieri suedezi caută un remediu pentru singurătate cu un site de întâlniri online… Am vrut să arăt că schimbările din viața noastră se desfășoară acum în interiorul algoritmilor companiei.

Colțurile ascunse ale societății sunt acum colțuri ale internetului. Europenii consideră adesea lumea interlopă ca locuri anume dintr-un oraș – o stradă din spatele gării, de exemplu, sau un cartier al prostituției. De fapt, aceste locuri sunt acum online. Spun povestea unei adolescente letone disperată să-și finanțeze studiile și care se etalează online pentru a obține acest lucru. Sau cea a unui refugiat sirian care vrea să fie celebru și încearcă să monetizeze like-urile porno. Astăzi, această lume interlopă se află pe fiecare dintre telefoanele noastre.

Le Monde: În ceea ce privește schimbările climatice, cum transformă acestea viața europenilor?

Ben Judah: Am făcut aceste reportaje tocmai când europenii începeau să simtă această catastrofă ecologică în viața lor privată și personală. În Burgundia, am fost profund șocat de ceea ce mi-au spus viticultorii. Astăzi, recoltarea strugurilor are loc cu o lună mai devreme decât în ​​trecut. Marii viticultori caută terenuri în Japonia, în nordul Angliei, în România, în Patagonia, pentru că știu că există riscuri foarte mari ca în decurs de douăzeci sau treizeci de ani să nu mai poată face același vin în Burgundia.

Un inginer rus care construiește un port pentru gaze naturale lichefiate în Sabetta (Peninsula Yamal, în nordul îndepărtat) povestește cum turmele de reni din Arctica mor în fața lui din cauza schimbărilor climatice. Pe de o parte, acest om se simte extrem de mândru că a construit această infrastructură în condiții care amintesc de gulag, dar, pe de altă parte, înțelege că poate distruge mediul natural.

Le Monde: Ce concluzii politice trageți din aceste transformări?

Ben Judah: În primul rând, și acesta este într-adevăr un punct cheie, elitele europene sau americane tind să creadă că Europa este un muzeu în care nu se întâmplă nimic. În opinia mea aceasta este o mare greșeală. În consecință, Europa politică trebuie să fie sinceră cu cetățenii săi, să spună că trecem prin schimbări profunde. Trebuie să spună o altă poveste a Europei, nu doar cea a secolului al XX-lea, care începe cu spiritul lui Franz Ferdinand plutind deasupra orașului Sarajevo și se termină cu căderea Zidului Berlinului.

Europa trecutului este cea a castelelor fortificate, a construcțiilor megalitice, a bisericilor în stil roman sau gotic. Europa prezentului este cea a Uniunii Europene, a acordurilor comerciale. Dar, pentru mine, Europa este în primul rând o comunitate de destine care privesc spre viitor. Toți oamenii din cartea mea, chiar dacă au venit din Africa sau Siria, se consideră europeni pentru că își văd viitorul aici. Este important ca europenii să se gândească mai mult la viitor și să-și construiască o identitate politică în această direcție.

sursa: Le Monde (traducere: Rador/ Ruxandra Lambru)