Moldova. Copiii “Revoluției Twitter” se simt trădați

La zece ani după înlăturarea regimului comunist din Moldova, foștii susținători ai revoluției simt că țara s-a transformat într-o oligarhie coruptă – cu politicieni chiar mai răi decât înainte

“Niște hoți comuniști au fost înlocuiți cu alții mai tineri, mult mai inteligenți decât cei de dinainte, mai setoși să se îmbogățească ușor, mai ales din bugetul de stat“, afirmă Vlad cu amărăciune, amintindu-și de așa-numita Revoluție Twitter din 7 aprilie 2009, care a înlăturat atunci guvernul comunist al Republicii Moldova, relatează Balkan Insight.

Vlad, acum în vârstă de 28 de ani, este cercetător și doctorand în științe agricole și locuiește în Chișinău. Ca alte mii de studenți, în 2009, el spera că Moldova pornește pe un drum nou, mai bun.

În ziua de 7 aprilie 2009, când a izbucnit “Revoluția Twitter” la Chișinău, mii de tineri moldoveni au ieșit în stradă și au incendiat atât palatul prezidențial, cât și parlamentul, două simboluri ale statului strâns legate de trecutul sovietic al Moldovei.

În acele zile, între ei și poliție au urmat ciocniri violente.  Mulți dintre tinerii protestatari au fost arestați și închiși în subsolurile poliției și ale serviciului de informații. Unii au fost omorâți în bătaie. Dar șefii poliției, care au ordonat acele pedepse violente, nu au fost niciodată judecați cu adevărat. Unii au fost fie achitați pentru faptele comise, fie au primit niște pedepse simbolice, fără vreo zi în spatele gratiilor.

Comportamentul atât de violent al instituțiilor statului în acel aprilie a avut drept scuză oficială teoria conspirației potrivit căreia guvernele occidentale voiau să creeze haos în Moldova și să destabilizeze țara.

Acum, Vlad spune că rezultatul acelei revolte a fost minim. “Revoluția aceea nu a avut aproape niciun rezultat. Furturile s-au înmulțit, tinerii încă mai pleacă din țară, infrastructura rămâne proastă, iar nivelul de trai nu a crescut mai deloc”, spune el.

Începând din 2009, valuri de cetățeni continuă să emigreze. Aproximativ 1 milion de moldoveni au părăsit țara, făcând din Moldova una dintre cele mai abandonate țări din Europa. Aproximativ 60% dintre cei care pleacă sunt tineri până în 30 de ani, potrivit statisticilor oficiale.

În plus, de atunci, Moldova este recunoscută pe harta Europei pentru corupția devenită endemică.  “Mare Jaf“ dispariția unei sume de aproape un miliard de dolari din sistemul bancar, chiar de sub nasul autorităților, a generat un val de reacții ostile în presa internațională.

În același timp, peste 20 de miliarde de dolari au fost “spălați” în băncile țării prin intermediul așa-ziselor “spălătorii rusești”. Aproape întotdeauna Moldova rămâne la coada oricărui clasament din Europa în materie de sărăcie și corupție.

Ca mulți alții de vârsta lui, Vlad spune că singurul mare beneficiu din ultimul deceniu a fost desființarea vizelor pentru Uniunea Europeană, ceea ce le-a oferit unor oameni ca el posibilitatea de a călători prin Europa.  “Singurul lucru bun care s-a întâmplat după Revoluția Twitter a fost că UE ne-a permis să circulăm liber, fără vize”, accentuează tânărul.

‘Premianta clasei’ e neascultătoare:

După răsturnarea regimului președintelui comunist al președintelui Vladimir Voronin, care a condus timp de 8 ani țara începând din 2001, în urma alegerilor anticipate din iulie 2009, puterea a fost preluată de o alianță  formată din trei partide, declarat pro-europene.  Noul premier era șeful Partidului Liberal Democrat (PLDM), Vlad Filat.

În anii următori, s-au făcut unele reforme, ceea ce a făcut ca Bruxelles-ul să spună că Moldova este “premianta clasei” în cadrul Parteneriatului Estic.

Acest parteneriat era un instrument politic, elaborat de Polonia și Suedia și menit să întărească relațiile cu șase țări pe care UE la avea în vedere în perspectiva lărgirii sale într-un viitor mai îndepărtat: Moldova, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Armenia și Kazahstan.

“Primele evenimente (de după revoluție) au dat mari speranțe, iar, între anii 2009 și 2012, Moldova a reușit – și nu degeaba fusese ea considerată drept ‘povestea de succes’ din cadrul Parteneriatului Estic”, își amintește Ion Tăbârță, analist politic de la IDIS Viitorul, un think-tankdin Chișinău.

A fost inițiat un dialog susținut cu UE, iar țara a intrat pe traiectoria europeană. Moldova a început totodată să aibă relații mult mai strânse cu România, din care a făcut parte în perioada interbelică și care acum este membră a UE.

Dar, în decembrie 2012, o partidă ilegală de vânătoare din Pădurea Domnească, o rezervație naturală de pe Prut, a dezvăluit că în cadrul  coaliției proeuropene exista o luptă pentru putere și pentru instituțiile-cheie.

“Atunci am văzut clar că instituțiile statului fuseseră subordonate politic și că justiția noastră era selectivă. S-a aflat că o serie de instituții de stat, care nu ar trebui să fie subordonate politic, erau de fapt împărțite între liderii partidului de guvernămâmt”, explică Tăbârță.

Au urmat mai multe scandaluri de corupție odată cu “marele jaf” de 1 miliard de dolari din trei bănci moldovenești, în timp ce Banca Națională și o serie de instituții au asistat nepăsătoare la acest jaf comis cu o săptămână înaintea alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014.

Moldova s-a mai confruntat cu o altă mare spălare de bani: grație “spălătoriei rusești”, s-a dovedit că, între anii 2012-2014, prin băncile moldovenești au fost spălate 20 de miliarde de dolari cu ajutorul semnificativ al unor judecători corupți.

Tăbârță a adăugat că toate aceste evenimente au însemnat primii pași spre crearea a ceea ce acum putem numi un regim oligarhic.

După repetate ciocniri între fostul premier Filat și omul de afaceri Vlad Plahotniuc, s-a văzut clar că acesta din urmă a ieșit victorios. Filat a fost arestat în octombrie 2015 și închis. În urma unui proces lipsit de transparență și desfășurat cel mai adesea cu ușile închise, Filat rămâne in spatele gratiilor, fapt care îi îngrijorează pe partenerii occidentali ai Moldovei și pe donatori.

O reorientare economică de succes spre Europa:

Deși reformele așteptate fuseseră făcute doar pe jumătate și deși, în ochii Bruxelles-ului, perspectiva politică era departe de a fi încurajatoare, în privința exporturilor cel puțin, Moldova a reușit să-și păstreze traiectoria europeană.

În iunie 2014, Moldova a semnat un Acord de Asociere cu UE, care prevede circulația fără viză prin Spațiul Schengen al UE. În paralel, Europa și-a deschis piețele în fața produselor moldovenești după ce, în 2013, Rusia a impus țării un embargou ca modalitate de a forța Chișinăul să renunțe la ambițiile sale europene.

În anii care au urmat, Moldova și-a scos majoritatea exporturilor de pe piețele Comunității Statelor Independente, conduse de Rusia, orientându-le spre piețele mai bogate și mai competitive din Europa. Astăzi, peste 70% din exporturile Moldovei se îndreptă spre Europa, în vreme ce exporturile către Rusia au scăzut la mai puțin de 10%.

Foto: Protestele din Chișinău din 2009 / Sursa: Wikipedia / VargaA

Citește tot articolul pe Sinopsis.info