Momentul în care atitudinea lui Putin față de Occident s-a schimbat dramatic: 2004, Beslan (Washington Post)

Influentul editorialist al Washington Post David Ignatius (căruia, de altfel, i s-a interzis intrarea în Rusia în primăvara anului trecut) a analizat o colecție de materiale declasificate despre politica externă americană scrise în timpul tranziției de la administrația lui George W. Bush la administrația lui Barack Obama în 2008-2009. Concluzia sa – atacul de la Beslan este momentul în care atitudinea lui Vladimir Putin față de Occident s-a schimbat dramatic și s-a născut resentimentul care se aude acum atât de des în discursurile sale, transmite BBC.

Acest moment – 2004, sau mai bine zis 1 septembrie a aceluiași an, capturarea a sute de copii ca ostatici la o școală din Beslan. Înainte de acest moment, relația lui Putin cu administrația Bush era, în comparație cu cea de astăzi, inimaginabil de apropiată și caldă. Se știe că Putin a fost primul care l-a sunat pe Bush după atacurile din 11 septembrie 2001. El a sprijinit, și nu doar în cuvinte, campania militară americană împotriva Al-Qaeda și a talibanilor (ambele mișcări sunt încă interzise oficial în Rusia). La începutul anului 2004, șapte țări est-europene, inclusiv statele baltice care au graniță comună cu Rusia, au aderat la NATO. Lui Putin nu i-a plăcut, dar a vorbit despre acest lucru fără amărăciunea actuală, scrie Thomas Graham, director pentru Rusia la Consiliul de Securitate Națională al lui Bush.

Aceste resentimente au apărut pentru prima dată după Beslan. Într-un discurs, Putin a acuzat atunci direct SUA și Occidentul că îi ajută pe separatiștii ceceni. Un semn în acest sens pentru el a fost acordarea de azil politic în Statele Unite lui Ilyas Akhmadov. Senatorul John McCain s-a întâlnit cu Akhmadov, iar National Endowment for Democracy i-a acordat o bursă. În același timp, nu a existat niciun sprijin direct pentru separatiști din partea Statelor Unite, scrie Ignatius, citând o verificare amănunțită realizată de think tank-ul Belfer Center.

Una dintre sursele editorialistului din cadrul actualei administrații este de acord, sub anonimat, că „2004 a fost un punct de cotitură, nu există nicio îndoială în această privință”. Încă de atunci, serviciile secrete americane au început să primească informații potrivit cărora forțele de securitate din anturajul lui Putin au început să-l sfătuiască să rupă decisiv legăturile cu Occidentul.

La sfârșitul anului 2004, în Ucraina a început Revoluția Portocalie, care, potrivit lui Ignatius și surselor sale, l-a întărit pe Putin în această nouă viziune asupra lumii. În 2007, el a exprimat-o deja în mod clar în celebrul discurs de la München. Iar în 2008, ambasadorul american de atunci în Rusia, William Burns, a relatat că Putin i-a pus întrebarea: „Nu știți că Ucraina nu este o țară adevărată?”.

„Această „istorie alternativă” nu justifică crimele oribile ale lui Putin în Ucraina”, scrie Ignatius. „Invazia sa într-o țară vecină a fost un act ilegal și nejustificat al unui conducător autoritar nemilos. Dar, în evaluarea rădăcinilor unui astfel de conflict, este util să înțelegem mentalitatea inamicului și să vedem clar calea spre dezastru”.