Moscova a avut mari speranțe pentru Trump în 2016. De data aceasta este mai precaută

În noiembrie 2016, politicianul rus ultranaționalist Vladimir Jirinovski a fost atât de încântat de victoria lui Donald Trump și atât de sigur că aceasta va transforma relațiile ruso-americane, încât a cumpărat 132 de sticle de șampanie la Duma, parlamentul Rusiei, și a petrecut (în birourile partidului său) în fața camerelor de televiziune, transmite corespondentul BBC la Moscova.

Nu a fost singurul care a sărbătorit.

La o zi după victoria surprinzătoare a lui Trump la Casa Albă, Margarita Simonyan, redactor-șef al canalului de stat RT, și-a exprimat pe Twitter intenția de a se plimba prin Moscova cu un steag american pe geamul mașinii sale.

La Moscova, așteptările erau mari ca Trump să elimine sancțiunile împotriva Rusiei; poate, chiar, să recunoască Peninsula Crimeea, anexată de Ucraina, ca parte a Rusiei.

„Valoarea lui Trump a fost că nu a predicat niciodată despre drepturile omului în Rusia”, explică Konstantin Remchukov, proprietarul și redactorul-șef al ziarului Nezavisimaya Gazeta.

Nu a durat mult până când toată această efervescență s-a dus pe apa sâmbetei.

„Trump a introdus cele mai dure sancțiuni împotriva Rusiei în acel moment”, își amintește Remchukov.

„Până la sfârșitul mandatului său, mulți oameni au fost dezamăgiți de președinția sa”.

Acesta este motivul pentru care, opt ani mai târziu – cel puțin în mod public – oficialii ruși sunt mai precauți cu privire la perspectiva unui al doilea mandat Trump.

Președintele Vladimir Putin chiar a susținut candidatul Partidului Democrat, deși această „susținere” a fost interpretată pe scară largă ca o glumă a Kremlinului (sau un trolling al Kremlinului).

Putin a afirmat că îi place râsul „contagios” al lui Kamala Harris.

Dar nu trebuie să fii un expert politic experimentat pentru a înțelege că, în campania electorală, ceea ce a spus Trump, nu Harris, este garantat că îl va face pe Putin să zâmbească.

De exemplu, criticile lui Trump cu privire la amploarea asistenței militare americane pentru Ucraina, reticența sa aparentă de a-l acuza pe Putin pentru invazia la scară largă a Ucrainei și, în timpul dezbaterii prezidențiale, refuzul său de a spune dacă dorește ca Ucraina să câștige războiul.

În schimb, Kamala Harris a susținut că sprijinul pentru Ucraina este în „interesul strategic” al Americii și s-a referit la Putin ca la „un dictator criminal”.

Nici televiziunea rusă de stat nu a fost foarte elogioasă la adresa ei. În urmă cu câteva săptămâni, unul dintre cei mai acerbi prezentatori de știri din Rusia a fost complet disprețuitor față de abilitățile politice ale lui Harris. El a sugerat că ar fi mai bine să prezinte o emisiune TV de gătit.

Există un alt rezultat posibil care ar putea conveni Kremlinului – alegeri foarte strânse, urmate de un rezultat contestat. O Americă consumată de haos, confuzie și confruntări post-electorale ar avea mai puțin timp să se concentreze asupra afacerilor externe, inclusiv asupra războiului din Ucraina.

Relațiile ruso-americane s-au deteriorat sub Barack Obama, s-au înrăutățit sub Donald Trump și, după spusele ambasadorului rus la Washington, Anatoly Antonov, care a plecat recent, ele „se destramă” sub Joe Biden.

Washingtonul aruncă întreaga vină asupra Moscovei.

La doar opt luni după ce Putin și Biden s-au întâlnit pentru un summit la Geneva, liderul de la Kremlin a ordonat invazia rusă la scară largă a Ucrainei.

Nu numai că administrația Biden a trimis un tsunami de sancțiuni în direcția Rusiei, dar ajutorul militar american a fost esențial pentru a ajuta Kievul să supraviețuiască mai bine de doi ani și jumătate războiului Rusiei. Printre armele avansate pe care America le-a furnizat Ucrainei se numără tancurile Abrams și sistemele de rachete HIMARS.

Este greu de crezut acum că a existat o vreme, nu cu mult timp în urmă, când Rusia și SUA s-au angajat să lucreze ca parteneri pentru consolidarea securității globale.

La sfârșitul anilor 1980, Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov au forjat o acțiune geopolitică pentru a reduce arsenalele nucleare ale țărilor lor.

Dacă există un lucru care părea să-i placă lui Reagan la fel de mult ca dezarmarea nucleară, acesta era să-i recite lui Gorbaciov proverbe rusești în rusă stricată.

În 1991, primele doamne ale URSS și Americii, Raisa Gorbaciova și Barbara Bush, au dezvelit un monument neobișnuit la Moscova – o rață mamă cu opt rățuște.

Acesta era o replică a unei sculpturi din Grădinile Publice din Boston și a fost prezentat Moscovei ca simbol al prieteniei dintre copiii sovietici și americani.

Este populară și astăzi printre moscoviți. Rușii se înghesuie în parcul Novodevichy pentru a se fotografia cu păsările de bronz, deși puțini vizitatori cunosc povestea de fond a „diplomației rațelor” de superputere.

Ca și relațiile dintre SUA și Rusia, rațele au suferit câteva lovituri. Cu o ocazie, unele dintre ele au fost furate și a trebuit să fie înlocuite.

„Vreau ca America să dispară”, spune supărat Igor, care pescuiește într-un iaz din apropierea monumentului. „A declanșat atât de multe războaie în lume. SUA au fost dușmanul nostru în perioada sovietică și încă mai sunt. Nu contează cine este președinte”.

America ca dușman etern al Rusiei – aceasta este o viziune asupra lumii reflectată adesea aici, în mass-media de stat.

Majoritatea oamenilor cu care a discutat corespondentul BBC la Moscova nu văd America ca pe un adversar malefic.

„Sunt pentru pace și prietenie”, spune Svetlana. „Dar prietenului meu din America îi este frică să mă sune acum. Poate că acolo nu există libertate de exprimare. Sau, poate, aici în Rusia nu există libertate de exprimare. Nu știu”.

„Țările noastre și cele două popoare ale noastre ar trebui să fie prietene”, spune și Nikita, ”fără războaie și fără a concura pentru a vedea cine are mai multe rachete. Îl prefer pe Trump. Când a fost el președinte nu au existat războaie mari”.

În ciuda diferențelor dintre Rusia și America, există un lucru pe care cele două țări îl au în comun – au avut întotdeauna președinți bărbați.

S-ar putea schimba vreodată acest lucru în Rusia?

„Cred că ar fi minunat dacă o femeie ar deveni președinte”, spune Marina.

„Aș fi fericită să votez pentru o femeie președinte aici [în Rusia]. Nu spun că ar fi mai bine sau mai rău. Dar ar fi diferit”.