Moscova, Hong Kong şi liberalismul străzii. Evenimentele din ambele locuri arată cum proteste plecate de la o unică revendicare pot evolua în mişcări mai ample

Conform lui Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, „ideea liberală a devenit perimată”. Poate că da. Dar nici iliberalismul nu pare s-o ducă atât de bine, dacă e să judec după recentele mele vizite la Moscova şi Hong Kong, scrie jurnalistul britanic Gideon Rachman într-o analiză publicată în The Financial Times, preluată de Rador.

Luate la un loc, Rusia şi China reprezintă marile provocări geopolitice şi ideologice la adresa liberalismului occidental. Însă ambele ţări se confruntă cu proteste publice care subminează afirmaţiile guvernelor lor cu privire la stabilitate, eficienţă şi susţinere publică. Drept răspuns, atât guvernul rus cât şi cel chinez s-au retras într-o paranoia convenabilă, acuzând că protestele de masă de la Moscova şi Hong Kong sunt orchestrate de inamici externi.

Sigur, există diferenţe semnificative între evenimentele din cele două oraşe. În primul rând e vorba de amploare. Cea mai mare manifestaţie din Hong Kong a reunit vreo 2 milioane de oameni în stradă; protestul din Moscova din weekend, cel mai mare de până acum, a atras cam 50.000 de participanţi. Totodată, poliţia rusă a recurs la violenţă şi arestări în masă mult mai repede decât cea din Hong Kong. Şi, în vreme ce Moscova este capitala Rusiei şi centrul puterii statale, Hong Kong are un statut semi-detaşat în cadrul Chinei şi propria sa identitate.

Cu toate acestea, când am ajuns în Moscova, la o săptămână după ce plecasem din Hong Kong, am fost frapat de similitudini. În primul rând e vorba de purul curaj al protestatarilor. Joi m-am întâlnit cu Liubov Sobol, o avocată de 31 de ani aflată în a patra săptămână de grevă a foamei, la care a recurs drept formă de protest fiindcă i s-a interzis să participe la alegerile pentru consiliul municipal al Moscovei.

Dna Sobol merge acum cu dificultate, dar tot a fost arestată sâmbătă, pentru a nu putea lua parte la ultima manifestaţie. Ea prezisese cu acurateţe că, în ciuda arestărilor în masă de la manifestaţiile anterioare, protestele din acest weekend vor fi cele mai mari de până acum şi se vor răspândi şi în alte oraşe în afară de Moscova. Ea crede că „Moscova s-a schimbat, Rusia s-a schimbat, iar oamenii cer reprezentare politică.”

Curajul protestatarilor din Moscova mi-a amintit de studenţii şi tinerii profesionişti pe care i-am întâlnit la Hong Kong. Ei ştiu că arestarea şi încarcerarea le pot ameninţa viitorul, dar se prezintă iar şi iar la demonstraţii.

Tinereţea mişcărilor de protest este sesizabilă. După cum mi-a spus un veteran liberal de la Moscova: „Merg la fiecare miting anti-Putin de ani de zile şi în mod normal cunosc pe toată lumea – dar pe copiii ăştia nu i-am mai văzut.” În Hong Kong, sondajele arată că sentimentul anti-Beijing e mai puternic printre tineri.

Ambele mişcări sunt lipsite de lideri şi se bazează pe internet, ceea ce le face dificil de controlat. La Hong Kong, manifestanţii au adoptat un slogan de la legenda artelor marţiale Bruce Lee, „fii apă”, pentru a încuraja protestatarii să evite tacticile statice şi predictibile. La Moscova, arestarea a aproape întregului cerc din jurul lui Alexei Navalnîi, cel mai cunoscut lider al opoziţiei, nu a împiedicat protestele.

Revendicările protestatarilor, legate de democraţia falsă, sunt şi ele surprinzător de similare. Demonstraţiile de la Moscova au fost provocate de decizia autorităţilor de a le interzice tuturor candidaţilor independenţi să participe la alegerile locale din septembrie. Mulţi din Hong Kong consideră că un punct de cotitură a fost atins în 2016, atunci când nişte politicieni aleşi au fost excluşi din legislativul oraşului pentru că nesocotiseră un jurământ de loialitate faţă de China.

Atât Hong Kong cât şi Moscova demonstrează cum protestele se pot metamorfoza dintr-o unică revendicare într-o mişcare mult mai amplă. La Hong Kong factorul iniţial de declanşare a fost propunerea unei legi pentru extrădarea suspecţilor de infracţiuni în China propriu-zisă. Dar atunci când legea a fost suspendată, demonstraţiile au continuat şi protestatarii au cerut alegeri deplin democratice. În Rusia, dna Sobol spune că nemulţumirile legate de alegerile de la Moscova evidenţiază o problemă mai amplă: „Societatea a învăţat că sub nici o formă nu poate avea loc o schimbare pozitivă în Rusia sub sistemul condus de Putin.”

Dilemele cu care se confruntă autorităţile, care cântăresc dacă să răspundă cu reprimare sau cu concesii, sunt şi ele similare. Ambele soluţii pot duce la reacţii adverse. În Rusia, liberalii au prins curaj în iunie, când au reuşit să forţeze eliberarea lui Ivan Golunov, un jurnalist anticorupţie arestat pe bază de acuzaţii fabricate. La Hong Kong, retragerea parţială a guvernului în privinţa extrădării e posibil să fi întărit de fapt protestele.

Însă calea alternativă a reprimării ar aţâţa sentimentul de nedreptate, cel care i-a convins din capul locului pe oameni să iasă în stradă. Şi la Moscova şi la Hong Kong una dintre principalele revendicări ale protestatarilor a devenit cererea de a fi eliberaţi oamenii arestaţi la protestele anterioare.

În ambele locuri tacticile guvernului şi protestatarilor sunt influenţate de cunoaşterea faptului că nu este pentru prima oară când se iese în stradă. Hong Kong a avut mişcarea Occupy în 2014, în vreme ce Moscova a trecut prim demonstraţii de masă anti-Putin în 2012.

Acele mişcări anterioare au ars până s-au stins într-un final. E posibil ca ele să fi convins autorităţile ruseşti şi chineze să joace de data aceasta pentru a câştiga timp. Dar, în vreme ce protestele continuă, riscul reprimării violente este clar în creştere.

Orice se va întâmpla, revenirea protestelor pro-democraţie la Moscova şi Hong Kong indică faptul că liberalismul dispreţuit de dl Putin este o febră recurentă. Febra ar putea răspunde la „tratamentul” poliţiei, însă va reveni. Oare ideea autoritară să fi devenit perimată?

Traducere: Andrei Suba

Foto: Protestele de la Moscova de sâmbătă, 10 august / Sursa: Agerpres