Moștenirea muzicală a lui David Lynch: 10 melodii care au trecut dincolo de filmele marelui regizor

Pierderea talentului singular și a cineastului vizionar David Lynch nu este resimțită doar în lumea cinematografiei, ci și în muzică, unde a avut o influență inextricabilă asupra mai multor generații de artiști, notează agenția AP.

Lynch, a cărui moarte a fost anunțată joi, a compus muzică pentru multe dintre filmele sale, a regizat videoclipuri, a lansat albume și a inspirat legiuni de creativi.

„In Heaven” din ”Eraserhead”

Lynch a compus mare parte din coloana sonoră a „Eraserhead”, filmul său de debut din 1978. Acesta prefigurează un interes de durată în utilizarea muzicii pentru a crea o ambianță suprarealistă în lucrările sale. „In Heaven” are o rezonanță deosebită în film. Piesa a fost îmbrățișată de legiuni de fani indie rock. A fost preluată inclusiv de The Pixies.

Chris Isaak, „Wicked Game”

„Wicked Game” a lui Chris Isaak din 1989 nu a devenit un hit până când nu a fost inclusă în drama romantică „Wild at Heart” a lui Lynch din 1990, cu Nicolas Cage și Laura Dern.

Angelo Badalamenti, tema „Twin Peaks”

Ar fi o provocare să numim o colaborare între muzică și film mai puternică și mai ideală decât cea dintre Badalamenti și Lynch. Aceștia au lucrat pentru prima dată împreună la filmul „Blue Velvet” din 1986, ceea ce a dus la un parteneriat îndelungat (și, fără îndoială, la formarea unei armate de noi fani ai lui Roy Orbison, având în vedere prezența sa în film). Dar fanii se gândesc cu siguranță mai întâi la tema lui Badalamenti pentru „Twin Peaks” atunci când apar numele lor.

Cântăreața Julee Cruise a avut un hit cu acest cântec, intitulat „Falling”. Este distilarea perfectă a frumuseții, misterului și violenței serialului – și a decorului său, Pacificul de Nord-Vest cețos.

Moby, „Go”

Moby a folosit tema „Twin Peaks” în single-ul său din 1991, „Go”, transformând cântecul într-un rave care a făcut carieră.

Mai târziu, în 2009, Lynch a regizat un videoclip pentru piesa „Shot in the Back of the Head” a lui Moby. A avut o carieră remarcabilă ca regizor de videoclipuri muzicale, lucrând cu toată lumea, de la Nine Inch Nails și Donovan la Rammstein.

David Lynch, „Thank You Judge”

În 2001, Lynch și-a lansat albumul de debut, „BlueBOB”, un album de blues rock, uneori industrial, uneori goth-y (nicio surpriză). Uneori, albumul amintește de no-wave-ul avangardist al unei trupe cult clasice precum Pere Ubu – în special pe piesa „Thank You Judge”. Este foarte distorsionată, foarte încărcată de reverberații și nu este deloc pentru cei slabi de inimă.

David Lynch și Karen O, „Pinky’s Dream”

În 2011, Lynch a lansat albumul „Crazy Clown Time”, care a produs remarcabila piesă electro-pop de deschidere „Pinky’s Dream”. Acesta o include pe marea cântăreață Karen O, solista trupei rock new-yorkeze din anii ’00 Yeah Yeah Yeahs.

David Lynch și Lykke Li, „I’m Waiting Here”

Pe cel de-al treilea album al său, „The Big Dream”, Lynch a făcut echipă cu cântăreața suedeză Lykke Li pentru visătorul „I’m Waiting Here”, un anti-hit doo-wop deprimat.

Chromatics, „Shadow”

În 2017, la 26 de ani după încheierea celui de-al doilea sezon al serialului „Twin Peaks”, acesta a revenit pentru o serie limitată, „Twin Peaks: The Return”, cu melodiile unor trupe și artiști precum Nine Inch Nails, Eddie Vedder, Sharon Van Etten și, bineînțeles, Julee Cruise printre ele. Dar o performanță a formației synthpop din Portland, Oregon, Chromatics, în episodul doi, iese în evidență. Cântecul este „Shadow” și este atât de incontestabil de perfect pentru spectacol, încât trupa pare ca și cum ar fi fost făcută pentru el.

Flying Lotus, „Fire Is Coming”

Lynch este prima voce care se aude pe piesa „Fire Is Coming” a lui Flying Lotus – un orator și un povestitor deosebit, și o alegere curioasă pentru a deschide o piesă cu ritmuri puternice a inventivului DJ.

Chrystabell & David Lynch, „Sublime Eternal Love”

În recenzia sa, Krysta Fauria de la The Associated Press descrie ultimul album al lui Lynch, „Cellophane Memories”, o colaborare cu artista Chrystabell, ca fiind „suprarealist” și „greu de încadrat într-un gen”. Ea susține că albumul poate fi definit doar prin „versurile austere și peisajele sonore ambientale purtate de vocea hipnotică, reverberată a lui Chrystabell”. „Sublime Eternal Love” este o interpretare vocală romantică, obsedantă, deasupra unei producții sintetice modulate, genul de sunet asociat de mult cu Lynch.