MOTIVARE De ce a fost anulată condamnarea de aproape 14 ani de închisoare pentru omor a lui Mario Iorgulescu: Nu a vrut și nu a folosit mașina ca pe un mijloc să suprime viața / Judecător, în opinia separată: Beat, drogat, cu viteză mare, a trecut pe roșu, nu a pus frână, a acceptat posibilitatea producerii accidentului

Judecătoarele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea și Adriana Ispas, au explicat de ce au anulat condamnarea de aproape 14 de închisoare a lui Mario Iorgulescu pentru omor, în calea extraordinară de atac a recursului în casație:

Tânărul nu a intenționat să omoare pe cineva și nu a folosit bolidul Aston Martin ca pe un ”mijloc în scopul suprimării vieţii victimei” în noaptea de 8 septembrie 2019, când ”pe fondul unei crize de gelozie și într-o stare de furie, având o alcoolemie de 1,96 g/l și fiind sub influența cocainei, intenționând să se deplaseze din sat Gulia, com. Tărtășești, str. (…), jud. Dâmbovița, spre Clubul Nuba din Parcul Herăstrău, mun. București, unde se afla fosta sa prietenă care refuzase să plece acasă la insistențele lui, a condus autoturismul marca Aston Martin model DBS cu nr. de înmatriculare (…) cu o viteză ce depășea cu mult viteza legală de 60 km/h în localitate, pătrunzând pe culoarea roșie a semaforului cu viteza de 145 km/h în intersecția dintre Șos. Chitilei și str. Teodor Neagoe, accelerând până la 162 de km/h în momentul în care a trecut de un alt vehicul care circula cu viteză redusă pe banda I, urcând vehiculul cu partea stângă pe un scuar, apăsând la maximum pedala de accelerație la un vehicul echipat cu un motor ce dezvoltă o putere de aproximativ 700 de cai putere, pătrunzând pe contrasens și intrând în coliziune frontală, la ora 03:02:39, la viteza de 143 km/h, cu autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (…), condus de victima Vicol Daniel Andrei, care a decedat pe loc în urma leziunilor suferite”, potrivit motivării instanței.

Prin urmare, Înalta Curte, în opinie majoritară (2:1), a decis anularea verdictului definitiv de condamnare pentru omor și trimiterea dosarului spre rejudecare la Curtea de Apel București pentru ucidere din culpă.

Diferența este că omorul se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar uciderea din culpă în formă agravată – de la 2 la 7 ani, potrivit Codului penal.

„Instanţele de fond şi apel au reţinut infracţiunea de omor.

Infracţiunea prevăzută de art. (…) se comite, din punct de vedere al elementului material, printr-o acţiune (sau chiar inacţiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei. Or, situaţia de fapt relevă, aşa cum s-a menţionat anterior, un accident rutier, definit prin chiar prescripţia normativă ca fiind un eveniment (…).

Un eveniment este, în sine, fortuit, şi nu voit, are caracter imprevizibil. „Acţiunea” autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului, acesta acţionând sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecinţa intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căruia i-a cauzat decesul, elemente de fapt ce au valenţele unei fapte care, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv se încadrează în infracţiunea de ucidere din culpă (…)

Raportat la circumstanţele de fapt ale cauzei pendinte, infracţiunea de omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei. Or, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au relevat o asemenea împrejurare.

În acord cu instanţele de fond şi apel, şi Instanţa Supremă subliniază gravitatea faptei inculpatului, prin prisma împrejurărilor, a conduitei acestuia, dar mai ales a consecinţelor produse, pierderea vieţii unei persoane.

Nesocotirea de către inculpat a dispoziţiilor legale referitoare la circulaţia pe drumurile publice (a condus cu viteză excesivă, sub influenţa băuturilor alcoolice şi a substanţelor interzise) sunt stări, situaţii, împrejurări concomitente săvârşirii infracţiunii ce relevă un grad de pericol ridicat al faptei şi o periculozitate mare a infractorului, încadrând infracţiunea în forma agravată (…), text de lege în baza căruia inculpatul urmează a răspunde penal”, potrivit motivării judecătoarelor Lia Savonea și Adriana Ispas.

Opinia separată a judecătorului Dan Enescu

În schimb, judecătorul Dan Enescu, în opinie minoritară, a concluzionat că instanțele care l-au condamnat pe Mario Iorgulescu pentru omor, nu pentru ucidere din culpă, au procedat corect întrucât tânărul ar fi comis fapta de omor cu intenție indirectă.

”Susținerile recurentului (Mario Iorgulescu – n.r.) cu privire la modul în care s-a produs accidentul omit să menționeze faptul că acesta conducea având o îmbibație alcoolică mult peste limita legală, fiind și sub influența drogurilor, că viteza de deplasare era una ce depășea limita de viteză pentru sectorul de drum, că a pătruns pe culoarea roșie a semaforului într-o intersecție, că nu a existat un obstacol în calea sa pentru ca să fie nevoie de o manevră de evitare, ci doar acesta nu a mai putut menține banda pe care era angajat din cauza vitezei excesive, elemente reținute de către instanța de apel, fiind deci deja intrate în puterea de lucru judecat.

Toate aceste elemente au fost stabilite pe baza probelor existente la dosarul cauzei de către instanțele de fond, dinamica producerii accidentului fiind amplu analizată în hotărârea atacată, iar din coroborarea lor s-a reținut că inculpatul a comis infracțiunea cu vinovăție, sub forma intenției indirecte (…)

Analiza stării de fapt, așa cum a fost reținută în decizia atacată relevă justa reținere de către instanța de apel a existenței vinovăției în comiterea infracțiunii de omor, în forma intenției indirecte.

Circumstanțele concrete ale comiterii infracțiunii, atitudinea recurentului (Mario Iorgulescu – n.r.), care având atât o îmbibație alcoolică extrem de mare în sânge, cât și fiind sub influența drogurilor, a ales să conducă un autoturism cu o viteze excesivă, cu încălcarea regulilor de circulație în mod flagrant și fără a schița cel mai mic gest pentru a încerca să evite un pericol evident, recurentul calcând pedala de accelerație la maxim până în momentul impactului cu autoturismul victimei, relevă cu certitudine existența intenției indirecte în săvârșirea infracțiunii de omor.

Diferența între culpa cu prevedere și intenția indirectă este dată de poziția subiectivă a infractorului, în cazul primei acesta prevăzând rezultatul faptei sale, fără a îl accepta, socotind fără temei că el nu se va produce, în vreme ce în cazul intenției indirecte acesta accepta posibilitatea producerii acestuia, deși nu îl urmărește.

În mod evident, în prezenta cauză, recurentul (Mario Iorgulescu – n.r.) a acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, moartea unei persoane, conducerea unui autoturism cu o viteză excesivă pe o șosea circulată, pătrunderea pe culoarea roșie a semaforului și accelerarea continuă a autovehiculului, inclusiv după momentul în care acesta a pierdut controlul volanului și a lovit scuarul de separație, demonstrează, fără tăgadă, că nu suntem în prezența unei fapte comise din culpă, ci a unei fapte intenționate.

Distincția clară dintre cele două forme de vinovăție rezultă din lipsa de reacție a recurentului în combaterea pericolului evident pe care îl crease, acesta accelerând la maxim până în momentul impactului, fără a schița cel mai mic gest din care să rezulte că dorește să evite producerea rezultatului socialmente periculos, accidentul de circulație, care în condițiile concrete nu putea avea alte rezultate decât unele letale.

În măsura în care am fi în prezența unei fapte comise din culpă, recurentul ar fi trebuit, măcar în ultimul moment, să încerce să evite prin orice manevră, frânare, virare, producerea accidentului de circulație, însă în prezenta cauză, așa cum reține Curtea de Apel București, nu a existat o astfel de conduită a inculpatului”, a concluzionat judecătorul Enescu.

Context. Pe 20 iune 2024, Înalta Curte a anulat cu un vot de 2:1 condamnarea de 13 ani și 8 luni de detenție pentru omor primită de Mario Iorgulescu, fiul președintelui LPF, Gino Iorgulescu, în octombrie 2023.

Iorgulescu junior nu a făcut nicio zi de pușcărie întrucât a fugit în Italia unde susține că are probleme psihice. Italia a refuzat extrădarea lui.

El mai are un mandat european de arestare pe numele lui, fiind condamnat într-un alt dosar pentru sechestrare de persoane la 3 ani de închisoare.