MOTIVARE Înalta Curte desfiinţează dosarul Mineriadei: probe nule prin încălcarea procedurii, lipsă de claritate, încălcarea dreptului la apărare al fostului preşedinte Ion Iliescu

Judecătorul Constantin Epure de la Înalta Curte a motivat după 10 luni decizia de restituire la parchet a dosarului Mineriadei prin care a fost trimisă în judecată fosta conducere a României din 1990: fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul director SRI Virgil Măgureanu.

Magistratul a identificat mai multe probleme în anchetă: rechizitoriul ar fi lipsit de claritate, probele ar fi fost administrate cu încălcarea procedurii, dreptul la apărare al inculpaţilor ar fi fost încălcat.

Toate aceste greşeli ar fi avut loc mai ales în perioada 2005-2007 când de anchetă s-a ocupat generalul Dan Voinea, între timp pensionat. Nu este foarte clar însă de ce magistraţii care au semnat şi confirmat rechizitoriul în 2017, printre care generalii Gheorghe Cosneanu şi Ion Alexandru (pensionaţi între timp şi ei), nu au sesizat şi remediat erorile generalului Voinea.

Lipsă de claritate a rechizitoriului. „Încercând să identifice descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Înaltei Curţi a constatat că, în capitolul dedicat stării de fapt, actul de sesizare a pus un accent deosebit pe situaţia premisă – existenţa unui atac, iar nu şi cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunii în varianta normativă a vătămrii integrităţii fizice a unor persoane,” se arată în motivarea Înaltei Curţi.

Încălcări ale procedurii care ar fi condus la anularea unor probe. După restituirea dosarului Mineriadei la procuror în 2007, ancheta ar fi trebuit refăcută de zero ceea ce nu s-a întâmplat, a precizat judecătorul Epure.

„Deşi trebuia din nou începută urmărirea penală ca urmare a celei de-a doua restituiri a cauzei la procuror, organele de urmărire penală au infirmat doar rezoluţia de începere a urmăririi penale în ceea ce-l privea pe fostul inculpat ce a deţinut demnitatea de ministru (Chiţac Mihai), menţinând, în mod nelegal, celelalte acte de urmărire penală efectuate în cauză”, a explicat judecătorul Epure.

Încălcarea dreptului la apărare. „Prin modalitatea în care s-a desfăşurat ancheta penală, învinuitului Iliescu Ion i-a fost încălcat, în mod grav şi iremediabil, dreptul la aparare”, a conchis judecătorul.

Acestea sunt doar câteva exemple din motivarea judecătorului pe care o poţi citi în întregime AICI.

Magistratul spune şi ce e de făcut de aici înainte: procurorii militari trebuie să refacă toată ancheta cu respectarea dreptului la apărare. Decizia judecătorului de restituire la parchet a dosarului Mineriadei nu este definitivă, procurorii pot face apel. Calea de atac trebuie declarată însă de Secţia Specială întrucât unul dintre inculpaţi, Mugurel Florescu, a fost procuror militar, fost şef al Direcţiei parchetelor militare din cadrul Parchetului general.

Magistratul Constantin Epure este unul dintre judecătorii Înaltei Curţi care au decis condamnarea la închisoare a fostului lider PSD Liviu Dragnea.

Context. Dosarul Mineriadei a fost trimis în judecată în iunie 2017. 13 persoane, în frunte cu Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Mugurel Florescu, Miron Cozma, Adrian Sârbu și Cazimir Ionescu, sunt acuzate de infracțiuni contra umanității, fapte pedepsite cu închisoare pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

Potrivit procurorilor militari, în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau, în mod pașnic, opiniile politice în contradicție cu cele ale majorității care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.

Atacul a fost pus în practică în dimineața zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecințe:

1. moartea prin împușcare a 4 persoane
2. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1388 de persoane
3. privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1250 de persoane

În cadrul acestei acțiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă.

Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonați de directorul acesteia.

Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.

Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.

S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare.

Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.

În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului și alte persoane având legătură cu manifestațiile din Piața Universității, imaginile cu actele de violență comise de mineri pe străzile orașului fiind mediatizate în întreaga lume, mai spun anchetatorii.

Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice de către autoritățile statului reprezentate de către inculpați, care au prezentat manifestațiile din Piața Universității într-un mod distorsionat și au acreditat ideea că ele sunt determinate de o așa-zisă ”rebeliune de tip legionar”. Manifestanții care își exprimau opiniile politice au fost prezentați ca persoane cu ocupații infracționale, ,,elemente extremiste, reacționare”, fiind etichetați de președintele ales al României ca fiind ”golani”.

Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în cazărmi aparținând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990.

Foto: Ion Iliescu (Inquam Photos/ Octav Ganea)