Motivarea judecătorului care a anulat sesizările de plagiat din doctoratul premierului Ciucă: Analiza Emiliei Șercan este ”o simplă apreciere generală, în abstract, parţială, ieşită din context, trunchiată, pe baza unor texte alese de jurnalist”

Argumente discutabile și în motivarea din cel de-al doilea dosar intentat de premierul Nicolae Ciucă în tentativa sa de a bloca analiza tezei sale de doctorat. În decizia în care, pe 21 iunie, a decis anularea celor trei sesizări de plagiat în teza susținută de actualul premier în 2003, judecătorul Marius Iosif de la Curtea de Apel București a intrat pe fondul problemei și și-a exprimat o părere personală și partizană: a pus sub semnul îndoielii dovezile din articolul Emiliei Șercan în care a aceasta a dezvăluit plagiatul masiv din lucrarea de doctorat a lui Ciucă.

În fapt, de șapte ani, nici unul dintre plagiatele descoperite de Șercan nu a fost infirmat definitiv, pe fond, de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). G4Media.ro a făcut public, în luna iunie, faptul că, în trecut, Iosif a fost numit în mai multe funcții guvernamentale de PNL și că există indicii că dosarul lui Ciucă a ajuns la completul său prin manipularea repartizării aleatorii.

La câteva zile după ce a anulat sesizările, Iosif a făcut cerere de pensionare la CSM. Și decizia din primul dosar demarat de Ciucă în această speță, cea de admitere a suspendării efectelor sesizărilor, a avut o motivare controversată: judecătorul Ionela Tudor, tot de la Curtea de Apel București, a invocat nevoia de stabilitate a țării, în condițiile în care scandalul plagiatului ar fi putut deveni o armă pentru adversarii politici ai premierului, președinte al PNL.

• Un fragment-cheie din motivarea lui Iosif arată faptul că acesta s-a exprimat într-o chestiune care nu reprezenta obiectul procesului: ”(…) documentaţia aferenta sesizărilor este importantă pentru aprecierea respectării calităţii şi a eticii profesionale în elaborarea lucrării. Pentru a face o analiză independentă şi obiectivă a sesizărilor, articolul apărut în presă care, în opinia autorilor, are rol atât de sesizare, cât şi de Motivaţie, dar şi de Anexe, după caz, nu este suficient pentru analiza cerută de lege. Analiza individuală şi independentă de către membrii legal desemnaţi în cadrul comisiei CNATDCU, trebuie să aibă în vedere situaţia concretă, care să permită o apreciere documentată, obiectivă, argumentată. Această analiză va fi din perspectiva unui specialist, cunoscător al domeniului în care a fost elaborată teza de doctorat, iar nu o simplă apreciere generală, în abstract, parţială, ieşită din context, trunchiată, pe baza unor texte alese de jurnalist.”

O mare parte din deciziile de retragere a titlurilor de doctor, pe motiv de plagiat, luate până acum de CNATDCU, s-au bazat pe articole de presă, în special ale Emiliei Șercan. În motivarea acestor decizii, membrii comisiilor CNATDCU au verificat fiecare dovadă din materialele acesteia.

În aceste condiții, este neclar de ce, pe de o parte, judecătorul Iosif acordă credit specialiștilor CNATDCU, iar, pe de altă parte, o critică pe Șercan, în special, și dezvăluirea de presă, în general. Excede tonului din restul motivării lunga enumerare a presupuselor defecte ale investigației lui Șercan, precum și lipsa de echivoc: ”o simplă apreciere generală, în abstract, parţială, ieşită din context, trunchiată, pe baza unor texte alese de jurnalist.”

În fapt, nu a fost deloc așa: Șercan a demonstrat  în detaliu, factual și statistic, printr-o analiză comparativă a paginilor sursă plagiată-lucrare de doctorat, că teza lui Nicolae Ciucă include conținut preluat neetic în cel puțin 42 de pagini din totalul de 138.

În acest sens, în articolul din 18 ianuarie 2022, ea a prezentat mai multe grafice în care sunt prezentați autorii plagiați, numărul de rânduri preluate de la fiecare cu încălcarea regulilor de etică, precum și exemple de situații – pagini față în față.

Grafic.jpg Sursa: pressone.ro Una dintre dovezile prezentate de Emilia Șercan

Emilia Șercan are o experiență de 7 ani în devoalarea unor cazuri faimoase de plagiat, printre cei care și-au pierdut titlurile de doctor sau au fost prezentați ca plagiatori în urma dezvăluirilor sale aflându-se politicieni, înalți funcționari publici, ofițeri din serviciile secrete sau armată: Gabriel Oprea, Dumitru Dumbravă, Petre Tobă, Adrian Iacob, Alexandru Cătălin Ioniță, Darius Vâlcov, Florin Constantin Mitulețu Buică, Bogdan Licu, Codruț Olaru, Florin Bodog. Până în prezent, nici una dintre dezvăluirile sale nu a fost infirmată definitiv, pe fond, de CNATDCU.

”Deși domnul judecător Iosif nu a văzut teza și nici sursele bibliografice, se pronunță asupra fondului. Ei bine, eu pot să spun că așa este și modul în care a plagiat premierul Ciucă: în abstract, parţial, scos din context, trunchiat, pe baza unor texte alese” Emilia Șercan, jurnalist pressone.ro

Judecătorul Iosif a invocat în sprijinul deciziei de a anula cele trei sesizări și mai multe aspecte legate de neîndeplinirea unor condiții de formă a acestora, susținând că persoanele care le-au depus nu au completat corect formularele și că nu trebuiau să meargă doar pe mâna Emiliei Șercan: ”(…) în cauză nu s-a făcut dovada unui minim demers al autorilor sesizărilor, în sensul documentării, consultării unei baze de date, biblioteci etc, aceştia limitându-se la a face trimitere la un proces de documentare al altei persoane. (…) Sesizările sunt nedocumentate, nemotivate şi neargumentate, dar conţin acelaşi articol de presă, sunt identice din punct de vedere formal, conţin aceleaşi elemente (sub aspectul suspiciunilor şi acuzaţiilor de plagiat), au aceeaşi structură şi indică aceleaşi coordonate de text ale pretinselor similitudini dintre teza de doctorat şi lucrările anterioare, toate acestea fiind stabilite şi aparţinând unei terţe persoane, autoare a articolului preluat în sesizări.

În fapt, înaintarea ca sesizare oficială către o autoritate a unui articol de presă, pentru a face ulterior subiectul unor dezbateri publice, nu poate avea pretenţia unei analize corecte, obiective care să permită fundamentarea soluţiei solicitate prin sesizare, în raport de probe pertinente şi concludente.

O asemenea analiză nu poate fi făcută pentru că sesizarea nu îndeplineşte cerinţele legale, nefiind motivată şi fiind lipsită de probe, pentru că nu există nici acele argumente suplimentare faţă de opinia jurnalistului din articol (exprimată în mod subiectiv), ca modalitate a libertăţii de exprimare (în limite permise sau cu depăşirea acestor limite) şi nu există nici probele necesare pentru efectuarea analizei comparative complete.”

Judecătorul Iosif rescrie realitatea și neagă una dintre pârghiile democratice, respectiv eficiența dreptului la petiție din Constituție: ”înaintarea ca sesizare oficială către o autoritate a unui articol de presă, pentru a face ulterior subiectul unor dezbateri publice, nu poate avea pretenţia unei analize corecte, obiective care să permită fundamentarea soluţiei solicitate prin sesizare, în raport de probe pertinente şi concludente.”

Prin aceste rânduri, judecătorul Iosif se antepronunță, din nou, pe tema argumentelor prezentate de Șercan în articolul său. În plus, există nenumărate cazuri dintr-un alt domeniu esențial al Justiției, cel penal, în care procurorii nici măcar nu au așteptat să primească sesizări, ci s-au autosesizat în urma unor articole de presă, acest lucru stârnind aprinse dezbateri publice, pentru ca, în final, anchetatorii să claseze dosarul. Conform credințelor lui Iosif, această procedură, normală într-un sistem democratic, este criticabilă și lipsită de credibilitate.

Decizia din 21 iunie a judecătorului Marius Iosif poate fi atacată cu recurs de Unitatea Executivă unde au fost înregistrate cele trei sesizări înainte de ajunge pe masa CNATDCU, precum și de Ministerul Educației, instituția din urmă fiind condusă de Sorin Câmpeanu, un subordonat al lui Ciucă.

Ministerul Educației are în subordine Unitatea Executivă și a avut o poziție suspectă în timpul judecății: pe de o parte, a cerut să fie exclus din dosar pentru că nu ar avea calitate procesuală, iar, pe de altă parte, la momentul când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, prin jurist, a lăsat la aprecierea instanței decizia. În aproape toate cazurile în care o instituție publică sau o subordonată a sa este chemată în judecată legat de legitimitatea unui act emis de acestea, juriștii acestora cer respingerea acțiunii. În caz contrar, este ca și cum ar recunoaște indirect că actul respectiv a fost adoptat nelegal.

G4Media.ro a făcut public, luna trecută, faptul că, în perioada 2007-2008, în perioada în care era judecător la Brașov, Marius Iosif a fost numit de către ministrul liberal de atunci al Justiției, Tudor Chiuariu, în funcțiile de director în minister și de director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Există indicii că dosarul pe care l-a soluționat pe 21 iunie a ajuns la completul său prin manipularea repartizării aleatorii, în acest sens, 14 ONG-uri solicitând verificări pe acest aspect din partea Inspecției Judiciare și Consiliului Superior al Magistraturii. În replică, Curtea de Apel a transmis că a fost vorba de ”o eroare de natură tehnică”. La trei zile după anularea sesizărilor, Iosif a înaintat o cerere de pensionare la CSM începând cu 1 august 2022.

Decizia sa a venit după o alta, din 1 martie 2022, în care un alt complet de la Curtea de Apel București a admis o altă solicitare a lui Ciucă, de suspendare a efectelor înregistrării sesizărilor de plagiat. În decizia de atunci, judecătorul Ionela Tudor a motivat admiterea cererii premierului prin faptul că România are nevoie de stabilitate și că scandalul plagiatului ar putea deveni o armă pentru adeversarii politici ai acestuia.

În acest proces, Ciucă a fost apărat de casa de avocatură Mușat și asociații, aceeași care i-a acordat consultanță juridică președintelui Klaus Iohannis în dosarul în care acesta a contestat, în 2014, o decizie de incompatibilitate luată în cazul său de Agenția Naională de Integritate.

La această casă de avocatură lucra, în aceeași perioadă, actuala șefă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorul Corina Corbu, numită în funcție în 2019. În 2018, după ce Corbu a revenit în magistratură, Iohannis a numit-o șefă a Secției de Contencios Administrativ de la această instanță. Într-un răspuns pentru G4Media.ro, Mușat și asociații au transmis că fosta lor angajată nu a avut nici o implicare în dosarul lui Iohannis.