„Munții obișnuiau să-mi aducă pace”: Locuitorii unei comune italiene s-au mobilizat împotriva repopulării regiunii lor cu animale sălbatice, după ce un tânăr a fost ucis de o ursoaică

Franca Gherardini obișnuia să prețuiască priveliștile sublime din casa sa din Caldes, un sat înconjurat de păduri de pe versanții Dolomiților Brenta din provincia Trentino din nordul Italiei, scrie The Guardian.

Dar acum încearcă să se ascundă cât mai mult posibil de peisaj, coborând baldachinul ferestrei dimineața pentru a evita să privească spre zona în care fiul ei, Andrea Papi, în vârstă de 26 de ani, a fost ucis de un urs.

„Munții obișnuiau să-mi aducă pace”, a spus ea. „Acum, când mă uit pe fereastră, mă doare sufletul”.

Papi este singura persoană despre care se știe că a fost ucisă de un urs sălbatic în Italia în epoca modernă. Însă moartea sa din aprilie anul trecut a marcat un moment de răscruce într-o dezbatere aprigă privind urșii bruni, importați în vestul Trentino din Slovenia ca parte a unui proiect de reîmpădurire în urmă cu 25 de ani, care dus la un conflict între politicieni și activiștii pentru protecția mediului.

Disputa a eclipsat durerea familiei lui Papi și solidaritatea locuitorilor din Caldes și din celelalte 12 sate care alcătuiesc zona Val di Sole din provincie.

Dar comunitatea din vale, singurul loc din lume în care urșii sălbatici trăiesc atât de aproape de oameni, și-a făcut auzită vocea într-un recent scrutin consultativ organizat de un comitet înființat în memoria lui Papi: 98% au exprimat că nu mai sunt dispuși să tolereze animalele, considerându-le o amenințare la adresa siguranței publice, precum și a economiei locale.

Organizatorii speră că votul se va răsfrânge până la Bruxelles și va forța găsirea unei soluții la problemele lor.
Pentru asociațiile pentru drepturile animalelor, plebiscitul a fost „o farsă menită să înșele oamenii”.

Papi, care studia pentru un masterat în știința sporturilor montane, ieșise să alerge pe un traseu popular la sfârșitul după-amiezii când s-a întâlnit JJ4, o ursoaică. Papi cunoștea bine zona și se întâlnea adesea cu prietenii într-o cabană de munte din partea de sus a potecii. El a postat un videoclip panoramic pe Instagram înainte de a-și începe alergarea, alături de legenda „pace”.

Gherardini a declarat că a avut sentimentul că s-a întâmplat ceva rău atunci când fiul ei nu s-a întors acasă pentru cina de familie acea seară. Trupul său a fost găsit în dimineața următoare, devreme, pe o pantă împădurită, la aproximativ 60 de metri distanță de cărare. Un băț însângerat, pe care se crede că l-a folosit pentru a se apăra de atac, zăcea în apropiere.

Autopsia a confirmat că Papi a fost ucis de JJ4, o ursoaică născută în urma împerecherii dintre Jurka și Joze, doi dintre cei 10 urși de import eliberați în parcul natural Adamello Brenta prin intermediul Life Ursus, un proiect finanțat de UE menit să inverseze tendința de diminuare a populației de urși bruni din zonă.

Ursul a devenit simbolul regiunii Trentino, cu imagini ale animalului pe materialele promoționale și în logo-ul ziarului local.
Proiectul a fost considerat un succes de conservatori, însă populația de urși a crescut rapid – în prezent, numărul acestora este estimat între 86 și 120 -, iar opinia publică s-a răzgândit atunci când animalele au început să graviteze în jurul zonelor locuite, să atace animalele și să scotocească prin tomberoane în căutare de hrană.

Franca Penasa, membră a comitetului Andrea Papi și fostă președintă a secțiunii Trentino a parcului național Stelvio, s-a opus de la început proiectului de reîmpădurire.

„Nu a existat un contrabalans cu comunitatea locală”, a spus ea. „Animalele au fost puse în vârful lanțului trofic. Deși îi respect pe activiștii pentru animale, aceștia nu trebuie să trăiască alături de problemă și să trateze urșii ca și cum ar fi un animal domestic.”
Rewilding-ul a fost finalizat în 2004, iar gestionarea proiectului a fost transferată autorităților din Trentino. Aici au început problemele, potrivit lui Massimo Vitturi, purtător de cuvânt al lobby-ului pentru drepturile animalelor, LAV.

„Problemele de astăzi sunt rezultatul unei politici neglijente”, a spus el. „Provincia ar fi trebuit să promoveze coexistența, introducând măsuri, cum ar fi coșurile de gunoi rezistente la urși, pentru a menține atât cetățenii, cât și urșii în siguranță. Urșii se îndreaptă spre zonele locuite în căutare de hrană – nu pentru că le plac orașele, ci pentru că pubelele sunt pline. De asemenea, oamenii nu au fost niciodată informați corespunzător cu privire la animale și la modul în care trebuie să se protejeze.”

Primul atac al unui urs împotriva unui om a fost raportat în 2014, iar de atunci au avut loc aproximativ 10, cel mai recent implicând un turist francez. În patru dintre cazuri, urșii au fost uciși de corpul forestier al provinciei.

JJ4, care a fost clasificată drept periculoasă după ce a atacat doi excursioniști în 2020, a fost capturată la scurt timp după moartea lui Papi și de atunci este ținută în captivitate. Viața ei a fost cruțată după ce un tribunal regional a anulat un ordin dat de Maurizio Fugatti, președintele provinciei Trentino.

Înainte de moartea lui Papi, oamenii nu percepeau pericolul pe care îl reprezentau animalele. Acum, mulți sunt prea speriați pentru a se aventura în pădure.

„Au devenit traumatizați pentru că nu credeau că un urs poate ucide o persoană”, a declarat Andreas Pichler, al cărui documentar Pericolosamente Vicini (Periculos de aproape), a fost difuzat recent pe Rai. „Acum avem această panică totală. În plus, oamenii și-au pierdut total încrederea în instituții [responsabile de gestionarea situației].”

Comitetul Andrea Papi solicită crearea unei comisii științifice și stabilirea unei limite privind numărul de urși pe care teritoriul îl poate găzdui. Ei doresc ca toți urșii considerați periculoși să fie uciși, la fel ca în Elveția vecină.

Alessandro De Guelmi, medic veterinar, susține în totalitate animalele și chiar duce turiști în pădure pentru a le vedea, dar este de acord cu comisia. „Urșii periculoși trebuie eliminați imediat. O spun de 20 de ani – acesta este cel mai bun mod de a menține în siguranță populația umană și ceilalți urși.”

Claudio Groff, șeful diviziei pentru carnivore mari din cadrul departamentului pentru viața sălbatică din Trentino, a declarat că politica unității sale față de urșii problematici are trei direcții: reducerea pe cât posibil a contactului acestora cu oamenii prin instalarea de coșuri anti-urs, utilizarea câinilor și a gloanțelor de cauciuc pentru a-i descuraja și informarea corectă a oamenilor cu privire la modul de a se proteja.

„În cazurile rare în care aceste măsuri nu sunt suficiente, singura soluție este eliminarea ursului și nu menținerea lui în captivitate”, a spus el.

Roberto Failoni, consilier pentru silvicultură, a declarat că provincia „va continua să pună în aplicare toate strategiile posibile pentru a garanta siguranța oamenilor” și că se simte „și mai responsabilă” acum că cetățenii s-au pronunțat.

Dar pentru părinții lui Papi, care îi dau în judecată pe Fugatti și pe primarul local pentru presupusa ucidere din culpă, acțiunea a venit prea târziu. „Andrea a fost acuzată de imprudență, dar autoritățile sunt cele care au fost imprudente”, a declarat tatăl său, Carlo. „Vrem dreptate”.