Muzica electronică în Timișoara: ce șanse are să revină la perioada de glorie când TMBase era destinația principală pentru fanii de clubbing din România

Mă uit în jurul meu la cei peste o sută de oameni care s-au adunat într-o curte interioară din centrul Timișoarei și mă întreb ce i-ar putea speria pe oamenii ăștia? Sunt la o petrecere de muzică electronică organizată de bipolar, un brand de evenimente cunoscut și publicului din București datorită unei rezidențe în clubul Control. În timp ce ei dansează și nu par deloc îngrijorați de indicațiile autorităților, cei de afară, „ceilalți”, se adăpostesc din calea unui uragan anunțat cu mare emfază. Ashley se apropie, e doar o chestiune de timp până petrecerea va fi spartă de ploaie, vijelie, frig.

Oamenii dansează, nu într-un mod disperat, nu se citește pe fețele lor sentimentul că totul s-ar putea termina din clipă în clipă, de la un strop la altul. Atitudinea lor e una mult mai calmă și așezată. Un public care vine la astfel de evenimente mânat de o forță mai puternică decât orice fenomen extrem natural. Nu și-ar fi schimbat programul sub nici o formă.

Nici organizatorii nu ar fi anulat. Valentin Florea, unul dintre fondatorii bipolar, nu pare deloc îngrijorat de cvasi-cataclismul ce se apropie. Îmi spune că, în cel mai rău caz, petrecerea se va muta în clubul D’Arc, partenerul care le-a asigurat locația. Oricum plănuiau să facă asta după ora 00:00, din cauza vecinilor.

E un eveniment hibrid, prima parte în aer liber, apoi înăuntru, pentru a evita, pe cât posibil, o amendă de la poliție, un lucru destul de familiar. „Problema nu e amenda, e faptul că dacă aduni prea multe trebuie să oprești activitatea firmei și nu mai putem organiza event-uri.” Sunt obișnuiți cu acest protocol, sacrifică și o parte din profituri să păstreze entuziasmul publicului și să continue petrecerea.

Din păcate, „ciclonul” a schimbat planurile. Primii stropi au căzut pe la 20:30 și au continuat în intensitate și frecvență. Nu a fost scenariul apocaliptic de la televizor, nimeni nu era în pericol să fie luat pe sus și să aterizeze la Lugoj sau să ne trezim cu bărcile de pe Bega în fața Catedralei Mitropolitane, dar a început să toarne cu găleata. Oamenii au continuat să danseze, parcă în ciuda ciclonului, în semn de rezistență împotriva forțelor naturii, dar pupitrul a fost acoperit de o prelată, pentru a minimaliza riscurile unui scurtcircuit, primul semn că petrecerea în aer liber e gata.

La scurt timp după, pe la 21.00, petrecerea s-a mutat înăuntru, dar nimeni din public nu a plecat acasă. De fapt, chiar au apărut fețe noi. Oamenii veneau și prin ploaia de afară la techno-ul oferit de artiștii locali Perpetual și Nistor.

Devotamentul publicului timișorean pentru evenimentele de muzică electronică nu e surprinzător. În urmă cu mai bine de două decenii, capitala Banatului a fost și capitala muzicii electronice din România, în mare parte datorită evenimentului TMBase, deci are o tradiție importantă în spate. Dar asta s-a întâmplat acum multă vreme.

În prezent, mulți consideră Bucureștiul ca fiind epicentrul acestui gen muzical. Cluj-Napoca, cu toate că a pierdut două instituții de techno din oraș, festivalul Mioritmic și clubul Midi, are cele mai mari festivaluri de muzică din România, Untold și Electric Castle, evenimente la care artiști de muzica electronică sunt capi de afiș.

Suntem în plin sezon de petreceri, toamnă-iarnă e perioada când clubbing-ul ar trebui să fie în apogeu datorită studenților și pentru că nu mai sunt festivaluri. Care e, de fapt, locul Timișoarei în ierarhia orașelor majore pentru cultura de clubbing autohtonă? Se mai aud ecourile lăsate de TMBase în rândul organizatorilor și publicului timișorean din zilele noastre? Și ce șanse are capitala Banatului să ajungă din nou la zilele de glorie din anii 90 și începutul anilor 2000?

În încercarea de a afla răspunsurile la aceste întrebări, și nu numai, am contactat persoane importante din scena locală. Și am început cu cei care au fost direct responsabili pentru perioada în care Timișoara era lider incontestabil în oferta națională de muzică electronică:

Înainte de TMBase, evenimente semi-legale printre saci de ciment

„Era spiritul anilor 90. Lumea voia să se exprime. Orizonturile erau foarte deschise. Era după căderea cortinei, sky is the limit, e ca și cum toate problemele lumii au fost rezolvate și acum hai să facem treabă.” – Dudu Radoslav, AnonimTM

Din punct de vedere cultural, timișorenii au crescut în Occident chiar și în perioada comunistă. Radiourile sârbești, care se auzeau perfect la orice sistem audio, îi țineau pe tineri la curent cu tot ce mișca pe plan internațional. Mai mult, programul lor era la fel ca-n țările din Vestul Europei. Aveau și emisiuni specializate pe reggae, punk, soul, muzică pop, a fost foarte simplu să absoarbă toate genurile.

După Revoluție, apetitul pentru muzică nouă și diferită a crescut în jurul unor oameni care vedeau la orizont o perioadă de potențial nelimitat. Florin Unguraș, fondatorul TMBase, și Dudu Radoslav, AnonimTM, cel mai vechi brand de DJ din România, au rădăcini în scena de rock, niciunul dintre ei nu a copilărit cu muzica electronică. Dar amândoi au fost fascinați de sunetele ce veneau, în mare parte, din Marea Britanie.

Când au început să cunoască genul, în anii 90, au fost părtași la o perioadă extrem de fructuoasă și plină de inovație în muzica electronică. A fost deceniul în care au apărut multe mișcări și subgenuri, de la drum and bass la trip-hop, house, techno, jungle sau IDM și big beat, preferatul publicului larg. Florin mi-a povestit că pentru el „muzica electronică era noul jazz”. A fost atât de fascinat de noile direcții muzicale încât s-a decis să producă propriile piese. Așa a ajuns să cunoască și alți „puștani” care nu se regăseau în alte mișcări de pe piață de la vremea respectivă.

Aveau nevoie de un eveniment în care să-și prezinte creațiile muzicale. Pe atunci petrecerile nu erau organizate în cluburi, iar festivalurile erau inexistente în România. S-au inspirat din modelul britanic și au plănuit un rave, un eveniment cu adevărat special în cultura muzicii electronice. Câteva caracteristici: erau aproape întotdeauna ilegale, adică fără autorizație, nu erau marcate cu nici un logo sau măcar un titlu, din motive evidente, aveau loc în hale industriale părăsite și toate erau realizate prin metoda „do-it-yourself”, organizate de oameni din scenă, nu de industria muzicală sau cei înclinați spre afaceri.

Primele rave-uri timișorene au avut loc în 1995-1996, organizate de Florin și Dudu. Erau, după cum mi-a spus Dudu, evenimente „semi-legale, într-o hală părăsită, puneam muzică de pe te-miri-ce, magnetofon, casete, CD-uri. Au fost primele evenimente din oraș la care oamenii au plătit bilet să vadă un DJ.”

Locația a fost la fel de interesantă ca muzica din boxe: „Unul dintre noi îl cunoștea pe directorul de la fabrică Crinul, unde se făceau vase de lut, din cartierul Fabric, lângă Piața Badea Cârțan. Era o locație centrală dar într-un cartier destul de dărăpănat. Și ne-a lăsat să facem petrecerea într-un depozit din fabrică. Oamenii dansau printre saci de ciment, acolo ne-am pus și sculele.”

A fost un succes neașteptat, toată scena de muzică alternativă din Timișoara a fost prezentă, chiar și cei care în weekend mergeau la discotecă și nu erau la curent cu partea mai experimentală din muzica electronică. Dudu mi-a explicat succesul acestor rave-uri primordiale printr-o analogie: „Până la urmă asta a fost și drum and bass-ul, un melting pot de genuri, un pic de reggae, house, soul, funk, un pic de rock, are de toate. Dacă ești crescut într-unul dintre mediile astea ți se pare foarte familiar când asculți. Simți muzica asta. Cred că de asta a avut succes și are și în ziua de astăzi. Acoperă multe direcții și totuși e și un gen inovator.”

După succesul acestor rave-uri, Florin Unguraș a decis că următorul pas a fost să organizeze un festival:

Un festival înaintea tuturor, încheiat la apogeul succesului

„TMBase a fost un pic înaintea timpului, printre primele festivaluri care au și avut un succes remarcabil. Chiar dacă acum se fac festivaluri mult mai mari, cred că de aici vine această relevanță, de la faptul că am arătat niște lucruri înainte altora. ” – Florin Unguraș, fondatorul TMBase

Prima ediție TMBase a avut loc în 1998, la sala Lira, doar de la ediția a doua s-au mutat în mult mai potrivitele hale industriale. Cu toate că nu se poate compara cu nivelul de complexitate necesar pentru organizarea unui festival de muzică din zilele noastre, TMBase a avut niște greutăți inerente perioadei post-decembriste. Era greu să faci rost de o instalație mare de sunet sau de toalete ecologice, tot felul de dificultăți logistice și de finanțare.

Din fericire, nu au dus lipsă de interes din partea celor curioși de noul event. Florin mi-a explicat cât de eterogen era publicul la început: „La primele ediții venea toată suflarea alternativă, nu conta că erai rocker, punkist, oricine asculta altfel de muzică venea la TMBase. Era o oază de altceva. Și era un soi de unitate care e foarte greu de găsit în zilele noastre. Un fel de solidaritate în jurul unei idei alternative. Nu era nici cu muzică tradițională, nici cu muzică comercială, ne-am poziționat să fim diferiți. A fost un fel de statement că există și altceva și noi credem în lucrul ăsta. Și atunci sigur că și atmosfera asta se găsea și la public. Am convertit mulți din alte genuri care au devenit ascultători și DJ și producători de muzică electronică.”

La primele trei ediții au pus muzică artiști din Timișoara, Cluj și București, singurele locații în care se mișca ceva pe felia asta alternativă.Pe lângă grupul timișorean care a organizat TMBase, mai erau două la nivel național. Cei care organizau festivalul Delahoya în Cluj-Napoca și artiști bucureșteni ca DJ Vasile, Șuie Paparude sau Matze. Dar nicăieri nu era un festival la fel de mare și apreciat ca TMBase.

Cea mai de succes ediție a avut loc în 2010, când 4000 de oameni au umplut o hală la un festival de nișă, ceva greu de imaginat chiar și în zilele noastre. Au venit oameni din București, Galați, Cehia sau Ungaria. A fost și ultima ediție, Florin Unguraș a decis să oprească festivalul în culmea succesului, o decizie care pare total în opoziție cu gândirea rațională, axată pe business, dar TMBase nu s-a născut din dorința unui om să facă profit.

TMBase a avut un etos ce s-a bazat în totalitate pe comunitate. A fost o platformă prin care toți cei care vedeau lucrurile altfel erau bineveniți să cunoască alți oameni fără granițe muzicale. Era organizat de iubitori de muzică pentru iubitori de muzică.

Dorința a rămas, dar industria s-a schimbat: „Am simțit că genul ăsta de festivaluri nișate nu vor mai fi suficiente. Publicul își dorea din ce în ce mai mult, nume din ce în ce mai faimoase, industria muzicală a luat avânt după 2005-2006, artiști care costau câteva sute de euro au ajuns să coste cât tot bugetul nostru de festival. Noi pornisem la drum ca entuziaști, nu am gândit asta ca un business. Când lucrurile devin mult mai importante financiar cumva am simțit că nu mai e loc, ne-am dus misiunea până la capăt, să arătăm că genurile astea există. Nu oprește nimeni un eveniment în culmea succesului dar atunci așa am simțit noi că trebuie să trecem la un alt nivel pe care nu mai eram dispuși să ni-l asumăm nici estetic, nici financiar.”

Și nu doar TMBase a ajutat la dezvoltarea Timișoarei în cel mai important oraș pentru fanii de muzică electronică. În paralel cu festivalul s-a dezvoltat și brandul de petreceri AnonimTM:

Evenimente oriunde și oricând, câteodată și de 48 de ore

AnonimTM a apărut pe piață cu un concept simplu: nu avem nevoie de artiști cunoscuți la party-uri, pot fi și DJ anonimi, cât timp se pricep la muzică. După succesul primei ediții TMBase, Dudu Radoslav a fost convins că e nevoie de o serie de mini-petreceri care să culmineze cu marea adunare de la festival. Ceva pentru educarea publicului: „Încercam prin evenimentele de weekend, micuțe, să aducem cât mai mulți oameni la TMBase. Dar nu era nimic planificat, nimic gândit din punct de vedere al marketingului.”

Primul party AnonimTM a avut loc în 18 decembrie, 1998, cu un line-up modest dar local. A pus muzică Dudu împreună cu DJ Clau, ulterior cunoscut și sub numele de Roli Breaker. Încă de la început s-au lovit de problema locațiilor, care pe atunci erau aproape inexistente. Din fericire, când s-a deschis clubul The Note, „standardul din industrie la vremea respectivă”, au început o colaborare care a continuat timp de ani de zile.

Unde găsea materiale audio pentru petrecerile astea? În toate sursele disponibile. Orice excursie în străinătate însemna și o oprire într-un magazin de muzică. Când se întorcea era oprit cu orele în vamă, bombardat de întrebări din partea unor oameni care de-abia înțelegeau de ce CD-urile erau atât de mici comparativ cu vinilurile. Mai târziu, când își comanda prin poștă, cei de la oficiu, admiratori ai party-urilor AnonimTM, îl sunau direct, „vezi că v-au sosit niște discuri, să veniți să le luați”, în speranța că le vor auzi în weekend.

Pe lângă petrecerile săptămânale, Dudu a organizat și evenimente de 48 de ore, inspirat din campionatele de Play Station care aveau loc la vremea respectivă în Timișoara. Erau tineri care se adunau vineri și jucau Tekken până duminică. S-a gândit, „noi de ce să plecăm acasă sâmbătă dimineața?” La primul 48h, care a avut loc în 2002 la clubul UP, au pus muzică 12 DJ din Timișoara, Craiova, Brașov și București. A fost un eveniment care a rămas în oferta culturală a orașului timp de nouă ani de zile, după care a dispărut pentru că „a devenit ceva la care trebuie să muncești jumătate de an, totul era mult mai complicat și noi voiam doar să fim DJ și să punem muzică.”

În prezent, Dudu Radoslav continuă petrecerile AnonimTM într-un format la care visează de peste 30 de ani: party-uri de drum and bass pe Bega. Ei oricum organizau petreceri pe mal, a fost doar o chestiune de timp până se vor muta pe o barcă. Consideră că e mediul perfect pentru un eveniment pe timpul zilei, nu deranjează pe nimeni și peisajul se schimbă întotdeauna.

Când l-am întrebat ce părere are despre noua generație de organizatori de evenimente, a avut doar cuvinte de laudă despre bipolar, care „duc lucrurile mai departe”. E o părere pe care o împărtășește și Florin Unguraș, care-i consideră „vârful de lance pe segmentul de techno și house, care are cu siguranță o nuanță alternativă.

Acum că am stabilit cum au stat lucrurile în trecut, să vedem oferta timișoreană actuală și să începem cu vârful de lance:

Peste 300 de evenimente dar nimeni nu e profet în țara lui

Anul acesta, bipolar a sărbătorit unsprezece ani de prezență pe piața de evenimente din România și nu numai. Valentin mi-a confirmat că e un brand timișorean dar e important de menționat faptul că au organizat party-uri și în locații precum Londra, Dubai, Budapesta, Belgrad, București și Cluj, pe lângă niște peisaje mioritice cum ar fi Arieșeni, Semenic sau pe malul lacului Văliug. În total au realizat peste 300 de evenimente până la ora actuală.

Echipa din spatele organizației e formată din trei prieteni: Vali, Mihai și Sven, fiecare cu propria lui experiență în domeniu, de la DJ la management de cluburi, și cu o pasiune comună pentru muzica electronică, în special techno și minimal, cele două stiluri care conturează esența proiectului. La început au vrut să promoveze artiștii români de techno și minimal, apreciați în Occident, dar care la noi erau recunoscuți doar de un grup restrâns de fani.

Au organizat și festivalul Citadela din Cetatea Deva și West Village Festival împreună cu Sunrise, brand-ul responsabil de Sunwaves. Recepția publicului a fost întotdeauna pe măsura efortului, românii au început să aprecieze muzica techno și valul de rominimal. A devansat de câțiva ani de zile drum and bass-ul, chiar și în Timișoara, epicentrul mișcării, dar cei de la bipolar nu au uitat contribuția TMBase: „A avut cu siguranță un rol în formarea unei comunități muzicale solide în Timișoara, iar acest lucru ne-a inspirat să continuăm tradiția prin proiectul nostru.”

Din păcate, în viziunea lor, scena a atins deja apogeul și a ajuns să stagneze. Publicul tânăr e mai reticent la party-uri, preferă festivalurile, clubbing-ul e în declin. West Village Festival a fost un succes dar lipsa de interes din parte autorităților le-a tăiat cheful de a lucra la un proiect asemănător. Și nu e vorba doar de lipsa sprijinului financiar: „Autoritățile aproape că au încercat să oprească festivalul pentru presupuse motive de deranjare a liniștii publice. Până nu se schimbă paradigma, astfel de evenimente vor rămâne o utopie pentru Timișoara.”

Un alt capitol la care ar trebui să se facă schimbări e cel al infrastructurii: „Lipsesc locațiile care să permită organizarea de evenimente de amploare, peste noapte, la standarde normale, e o problemă majoră. Deși există câteva spații pentru expoziții și locuri unde se pot desfășura petreceri pe timp de zi, acestea sunt limitate în ceea ce privește capacitatea și volumul muzicii, cum ar fi depoul de tramvaie transformat în muzeu, dar sunt insuficiente.”

Cei de la bipolar sunt mulțumiți de efortul partenerilor privați care îi sprijină în susținerea scenei de techno, dar sunt de părere că, în ritmul ăsta, Timișoara nu va ajunge prea curând să fie din nou capitala muzicii electronice din România.

Următorul brand de evenimente cu care am vorbit e Magnetic, specializat pe drum and bass, fiind convins că măcar la genul ăsta, atât de important în istoria culturală a orașului, lucrurile stau mai bine:

Drum and bass în Timișoara: Mulți artiști tineri în căutarea ascultătorilor

Povestea Magnetic începe în 2016, când au organizat un „rooftop party” cu Wilkinson, un nume foarte cunoscut în scena de drum and bass. Faima artistului a convins tineretul să iasă din casă. A fost un succes neașteptat pentru organizatori. Ideea era să rămână la genul ăsta de petreceri pe acoperiș dar și-au unit forțele cu Asociația Lumea Voluntarilor și Check-OUTeam și au zis că e momentul să treacă la nivelul următor.

Cel mai ambițios proiect la care au lucrat a fost District 23, un festival trei-în-unu, împreună cu Vest Fest și Flight Festival. Asta a fost anul trecut, de acolo și denumirea evenimentului, când Timișoara a fost recunoscută drept Capitala Culturală Europeană. Inițial au vrut să fie un singur eveniment, ceva să marcheze reușita orașului, dar succesul District 23 a fost suficient să organizeze și ediția a doua, de data asta sub denumirea de Flight Festival, cu o scenă Magnetic. Colaborarea va continua și anul viitor, cei de la Magnetic mi-au spus că se lucrează deja la line-up.

Dar scopul principal al proiectului e promovarea artiștilor la început de drum, mi-a explicat Cristian Bandrabu, Project Manager în cadrul Magnetic. Din punctul ăsta de vedere, Timișoara se mișcă bine: „Sunt foarte mulți artiști noi în scenă care își arată valoarea la fiecare eveniment și sunt producători care își împart materialele cu ceilalți, se ajută și se susțin unii pe alții. Există și artiști care între timp au devenit organizatori de evenimente. Și ei la rândul lor încearcă să creeze o diversitate și să promoveze pe cât mai mulți dintre artiștii noi.”

Cu o suită de artiști noi și puși pe treabă, ai crede că drum and bass-ul e pe o pantă ascendentă în Timișoara, asemănătoare cu ce s-a întâmplat în anii 90. Nu e chiar așa. Degeaba există oameni dispuși să creeze muzică și să organizeze petreceri dacă lipsește publicul: „E destul de greu să atragi publicul timișorean la un party de drum and bass, e obișnuit să intre la evenimente pe invitații, și aici nu mă refer doar la publicul de drum and bass, și atunci te trezești că vrei să aduci un artist internațional, cu un show bun, dar nu reușești să-și scoți nici măcar investiția, să nu mai vorbim de profit.”

Această lipsă de interes e și motivul pentru care Cristi e de părere că Timișoara nu mai se poate lăuda cu importanța pe care a avut-o pe plan național în anii 90: „Niciunul dintre organizatorii din noua generație nu va mai putea să readucă la viață energia pe care a avut-o TMBase-ul la timpul lui, atunci a fost capitala drum and bass-ului în România, însă nu știu cât de pertinent mai este acest titlu pentru Timișoara. Exista orașe precum Cluj sau București care au mult mai multe party-uri de drum and bass unde reușesc de fiecare dată să aibă minimum 400-500 participanți. La Timișoara sunt promoteri care se chinuie să adune 300 participanți la un artist internațional.”

E alarmat când organizatorii din prezent nu sunt foarte mulțumiți de condițiile și de atmosfera orașului. Dar dacă lucrurile nu stau atât de bine în prezent, întotdeauna ne putem pune speranțele în viitor:

Potențial de dezvoltare în viitor, doar cu ajutorul politicienilor

Magnetic și bipolar nu sunt singurele organizații de evenimente de muzică electronică din Timișoara. Sunt foarte multe, prea multe de listat aici, dar o să reamintesc și Puls, Atemporal, Launmomentdat, chiar și ABC-ul din Arad lucrează și în capitala Banatului. Freenetik are o prezență de peste un deceniu pe scena locală și merită apreciați pentru abordarea lor puristă în ceea ce privește artiștii de drum and bass pe care-i cheamă la evenimente.

Anul trecut s-au deschis trei cluburi noi: Pixel, o locație împărțită în două, o cafenea și o sală de concerte, Nemesis, mai pe artă dar utilizabilă la un party, și M2, continuarea clubului „Manufactura”, cu profil de rock și metal, dar cum am învățat deja de la TMBase, de la rock la muzică electronică e doar un pas. Pe hârtie, lucrurile stau foarte bine pentru scena timișoreană și optimismul vine de la cei care au trăit vremuri mai bune.

Florin Unguraș lucrează în prezent la centrul cultural Faber, pe postul de Curator Muzică, are contact direct cu organizatorii de evenimente muzicale din Timișoara. Mi-a spus că există șanse ca Timișoara să ajungă din nou capitala muzicii electronice din România, cât timp se conturează și o solidaritate între promoteri: „Mi se pare că nu suntem încă capabili să lucrăm împreună dar poate va veni și asta la un moment dat. Există diversitate și promoteri în multe genuri. Ar trebui să se ridice cineva să organizeze niște evenimente mai de amploare în colaborare cu ceilalți. În momentul ăsta nu e la orizont ceva ce să ne facă să credem că se va întâmpla foarte curând dar potențialul nu e pierdut.”

Dudu Radoslav, când nu organizează party-uri AnonimTM, își câștigă pâinea din arhitectură și urbanism. El are o părere și de specialist când vine vorba de problemele acestor evenimente: „Dacă în anii 90 puteam face un party în mijlocul orașului într-un depozit părăsit, în prezent nu găsești unul nici la 30 de km în jurul orașului. Dacă îl faci într-un club, vei avea probleme cu poliția la un moment dat. Toată lumea știe lucrurile astea, nimeni nu aduce nicio măsură. Un caz celebru e Tresor în Berlin. Acum cred că și Berghain are aceeași problemă. În Timișoara la fel. Lângă Faber se vor construi niște blocuri, e clar că evenimentele se vor termina. E o chestie la care politicienii ar trebui să intervină. Să apere și cultura orașului, la un moment dat se va pune problema asta.”

În ceea ce privește problema revenirii la gloria din anii 90, Dudu nu crede că așa trebuie pusă problema: „Nu a fost nici țelul TMBase să creeze un centru național de muzică electronică, pur și simplu s-a întâmplat. Care trebuie să fie țelul? Să avem o cultură de club sănătoasă. Una durabilă, sustenabilă, una care funcționează lăsată singură și care are unde să se desfășoare. La asta trebuie să ne gândim. Vreau asta și la București și Cluj, toată lumea să aibă o comunitate locală puternică.”

Insuficiențele din prezent și vremurile apuse contează prea puțin pentru cei care au dansat în timp ce România se pregătea de apocalipsă. Ei merită o viziune nouă, un nou orizont, cum zicea Dudu despre generația post-decembristă, ceva nemaivăzut în scena timișoreană și chiar națională. Cei care au stat în fața ciclonului nu sunt fără frică de moarte. Pur și simplu au o sete de muzică care nu va muri niciodată.

 

 

 

 

 

Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.