Napoletanul Gino Sorbillo, considerat regele pizzerilor din Italia, a început să facă pizza cu ananas / Alăturarea fructului cu pizza e considerată în peninsulă un afront național / Istoria pizzei care produce oroare în Italia

Disputa este veche în Italia. Pizzerii din peninsulă consideră că ananasul nu are ce căuta pe pizza, iar asta se întâmplă mai ales în sud, acolo unde nimeni nu se joacă de-a bucătăria.

Gestul lui Gino Sorbillo, considerat ”regele pizzerilor” din Italia, de a introduce în meniul pizzeriei sale pizza cu ananas a creat un val de reacții în peninsulă, relatează La Repubblica.

El face o pizza albă (adică fără sos pomodorro) cu ananas și s-a filmat în timp ce o gusta pentru prima dată. Imaginile au fost urcate apoi pe contul său de Instagram și a adus reacții din cele mai diverse.

A abordat felia de pizza cu destul de multă teamă, dar până la urmă i s-a părut gustoasă și a mai luat o îmbucătură.

”E bună, dar să nu amestecăm sacrul cu profanul”, a scris cineva. ”Nuuuuuu, acum cum putem să mai criticăm americanii?!”, a completat un altul. ”Te stimez, dar în momentul ăsta îmi vine să-ți zic vreo câteva”, a scris un alt italian. „E timpul să coborâți obloanele, spuneți-mi că nu e chiar în meniul vostru, altfel puteți închide”, este un alt mesaj.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by GINO SORBILLO ®️ (@sorbillo)

În ciuda numelui său, pizza hawaiiană își are originea de fapt în Canada și a fost inventată de un bucătar imigrant grec, Sotirios „Sam” Panopoulos. Acesta și-a părăsit țara la douăzeci de ani, în 1954 – cu o oprire la Napoli, unde a putut gusta pizza pentru prima dată – și a ajuns în Canada cu vaporul, convins că Lumea Nouă îi poate oferi o șansă mai bună în viață.

Iar la începutul anilor 1960, își deschisese deja restaurantul „Satellite”, în Ontario, împreună cu cei doi frați ai săi. O bucătărie simplă, formată din burgeri și apoi pizza, devenea din ce în ce mai populară la acea vreme.

Din curiozitate, într-o zi, Panopoulos a decis să pună ananas din conservă pe o pizza, doar pentru a afla ce gust are. El și frații săi au apreciat contrastul dintre dulceața ananasului și gustul savuros al șuncii.

„Mai întâi am încercat noi înșine, apoi am lăsat câțiva clienți să o guste. Și câteva luni mai târziu, toată lumea era încântată de el, așa că l-am pus în meniu”, a povestit Panopoulos în timpul unui interviu acordat BBC în urmă cu câțiva ani.

Au numit pizza respectivă ”The Hawaiian” , pur și simplu pentru că era marca de ananas la conservă pe care o foloseau. ”La acea vreme, toppingurile pentru pizza se limitau de obicei la ciuperci, bacon și ardei”, a spus Panopoulos.

Restul este mai mult sau mai puțin cunoscut: pentru italieni este ca un spray cu piper în ochi, dar americanilor (pasionați de gusturi dulce-acrișoare ca ketchup-ul) le place foarte mult, notează jurnaliștii italieni.

Pizza cu ananas își găsește detractori și admiratori iluștri chiar și la cel mai înalt nivel. Curios, de exemplu, a fost episodul din februarie 2017, când președintele islandez Guðni Jóhannesson a declarat că ananasul ar trebui interzis pe pizza și considerat ilegal. Acestuia, premierul canadian Justin Trudeau i-a răspuns printr-un ”tweet”: „Susțin această creație delicioasă din sud-vestul Ontario.

Panopoulos a vândut Satellite la mijlocul anilor 1970, deschizând ulterior restaurantul „Family Circle”. În cele din urmă, s-a retras în 2007, dedicându-se să fie „papou” (bunic).

Sam s-a stins din viață pe 8 iunie 2017 și a fost mereu uimit de agitația provocată în lumea culinară de pizza sa.

La urma urmei, el nu a vrut să creeze haos, ci pur și simplu să fie creativ, să rupă tiparul de a folosi ingrediente obișnuite pentru pizza pentru a „deschide o lume de arome noi”.