NATO Arab ar putea să apară în 2019. Argumente pro și contra proiectului

O alianță de securitate a țărilor din Golful Persic, un proiect cunoscut sub numele de NATO Arab, ar putea să fie formată anul viitor, în ciuda faptului că unele voci consideră că inițiativa ar putea să inflameze spiritele în regiunea Orientului Mijlociu și a nordului Africii, confruntate deja cu creșterea tensiunilor și a conflictelor. Anunțul recent al ministrului de externe din Bahrain, conform căruia „Alianța Strategică din Orientul Mijlociu” (MESA) va fi creată până în 2019, confirmă că inițiativa militară promovată de către președintele american Donald Trump pentru a oferi o contrapondere regimului de la Iran este pe cale să devină realitate. Dar ce este acest proiect, care ar putea fi efectele sale și care sunt factorii din cauza cărora realizarea lui ar putea fi amânată sau chiar blocată?

Ministrul din Bahrain, Khalid bin Ahmed Al Khalifa, a afirmat recent că alianța militară va fi formată anul viitor. MESA va ajuta Golful Persic să rămână „un pilon al stabilității,” ea fiind „o alianță pentru securitate și prosperitate în regiune și va fi deschisă celor care îi acceptă principiile,” a spus oficialul de la Manama, adăugând că alianța va coopera și în probleme economice și politice.

Potrivit informațiilor, NATO Arab va include șase țări din Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), precum și Egiptul și, foarte posibil, Iordania, având scopul să țină sub control Iranul, în timp ce va aduce „stabilitate în Orientul Mijlociu.” Inițiativa, sugerată anul trecut de Riad si de Egipt, este susținută puternic de Trump și echipa sa de securitate, în ton cu strategia actualei administrații republicane de a izola Iranul și de a crea o alianță a statelor sunni care să se opună influențelor regimului de la Teheran în regiune. De altfel, liderul de la Casa Albă a retras țara sa din acordul ce urmărește limitarea programului nuclear al Iranului (o mișcare care a escaladat tensiunile dintre Statele Unite și Iran, dar a fost lăudată de Riad), iar Washingtonul a reimpus recent sancțiuni stricte împotriva republicii islamice.

„MESA va servi ca un bastion împotriva agresiunii iraniene, terorismului, extremismului și va aduce stabilitate în Orientul Mijlociu,” a spus în iulie un purtător de cuvânt al Consiliului Național de Securitate de la Casa Albă.

Potrivit unui document al Administrației de la Washington, citat de Reuters, planul Casei Albe urmărește să promoveze în continuare strategia „America First” a lui Trump vizând reducerea angajamentelor militare ale Statelor Unite în străinătate și pentru a le oferi aliaților mai multă responsabilitate pentru asigurarea propriei lor securități. În același timp, doctrina avansează interesele SUA în Orientul Mijlociu, între acestea numărându-se vânzările de arme, bombardarea extremiștilor islamiști din Yemen, Irak și Siria, precum și asigurarea fluxul petrolului destinat piețelor globale, pentru a menține stabilitatea prețurilor.

Statele Unite au desfășurate în prezent avioane, nave de război și mai mult de 30.000 de militari la baze din țările CCG. Americanii ar solicita din partea aliaților arabi o serie de măsuri pe termen scurt și mediu, care necesită „foarte puține, poate chiar deloc, noi angajamente din partea SUA de a oferi resurse în regiune.” Aceste măsuri vor fi completate prin realizarea alianței militare MESA și încheierea unui pact multilateral de liber schimb negociat pe parcursul a aproximativ cinci până la șapte ani. Unele surse vorbesc de faptul ca pactul militar va include în cele din urmă Irakul, Libanul și alte țări, urmărind totodată și stabilirea de legături oficiale cu Israelul și „cu aliați europeni și asiatici selectați.”

Este important de menționat că interesul Washingtonului pentru crearea unei astfel de alianțe de securitate arabe nu este unul nou. Când Barack Obama a fost președinte, Casa Albă a discutat această idee cu aliații americani din lumea arabă, gândită sub forma unei „Forțe Islamice” conduse de Arabia Saudită sau a unei „Forțe Arabe,” aflate sub conducerea Egiptului. Ideea unui „NATO Arab” a primit însă un sprijin mai solid din partea administrației Trump, în contextul politicii externe agresive la adresa Iranului dusă de actualul președinte republican.

O alianță necesară?

Cât privește pașii concreți făcuți pentru realizarea MESA, în luna septembrie a avut loc deja o întâlnire pe marginea Adunării Generale a ONU din New York, unde secretarul de stat american Mike Pompeo s-a reunit cu miniștrii de externe ai Bahrainului, Egiptului, Iordaniei, Kuweitului, Omanului, Qatarului, Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite, ca să pregătească terenul pentru viitoarea alianță. În timp ce termenele specifice pentru crearea așa-numitului NATO Arab nu sunt certe, oficialii au sugerat inițial ca dată de realizare a proiectului luna octombrie 2018. Așa cum am menționat mai înainte, ministrul de externe din Bahrain a spus recent că termenul este anul viitor, însă data nu este nicidecum sigură. O întâlnire programată pentru luna ianuarie a anului 2019, unde Statele Unite și țările arabe participante ar urma să semneze un acord preliminar privind formarea alianței, stă și ea sub semnul întrebării.

Cert este că, deocamdată, alianța a început treptat să se închege. La începutul lunii noiembrie, au debutat în Egipt exerciții militare de mare anvergură care, cred analiștii, pregătesc nucleul viitoarei forțe arabe. La manevrele Arab Shield I, programate pentru 3-16 noiembrie la baza militară Mohamed Naguib din Deșertul de Vest al Egiptului, iau parte militari din țara gazdă, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Bahrain și Kuweit. Forțe navale din aceste state se află si ele în Marea Mediterană, iar aparate de zbor din cele șase țări fac manevre la baze aeriene egiptene. Analiștii militari au declarat că exercițiile, observate de reprezentanții ai Marocului și Libanului, au fost concepute astfel încât forțele participante să poată face schimburi de expertize, tactici și cunoștințe militare.

Deocamdată, nu există vreun detaliu clar legat de locul unde se va afla centrul de comandă al MESA, cine va finanța alianța și ce țară se va afla la conducerea ei. Până la apariția acestor informații, să vedem care sunt efectele proiectului militar pentru zona Orientului Mijlociu și cu ce probleme se confruntă planul.

* Propunerea pentru un proiect de securitate colectivă este discutată în contextul intensificării tensiunilor și conflictelor în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, două dintre cele mai fierbinți zone de pe glob. Prin urmare, analiștii cred că realizarea unui pact colectiv de securitate al părților interesate din regiune este necesară și binevenită.

* Unii comentatori cred că insistențele americanilor de a forma MESA nu au legătură doar cu ținerea sub control a regimului de la Teheran. Administrația Trump se folosește de acest proiect pentru a răspunde și eforturilor Rusiei și Chinei de a-și exercita influențele în regiune. „Partenerii noștri regionali se află din ce în ce mai mult în competiție și, în cazul scindărilor legate de Qatar, intră chiar în concurență directă în detrimentul intereselor americane și în beneficiul Iranului, al Rusiei și al Chinei,” le-a scris în vară consilierul pentru securitatea națională, John Bolton, secretarului de stat Mike Pompeo și secretarului Apărării, Jim Mattis. „Pentru a opri aceste tendințe negative, trebuie să schimbăm calculul strategic al partenerilor noștri,” a precizat Bolton în scrisoarea nedatată, scrisă ca răspuns la un memorandum din 29 iunie privind MESA trimis de Pompeo și Mattis.

Trei oficiali americani, vorbind cu Reuters sub protecția anonimatului, au declarat că a existat o dezbatere în cadrul administrației dacă Washingtonul va putea convinge aliații arabi să renunțe la diferențele dintre ei. Bolton este un promotor cheie al acestei strategii.

Un al patrulea oficial de la Washington a declarat că obiectivele generale ale MESA sunt împărtășite pe scară largă în cadrul administrației americane, dar există discuții cu privire la cea mai bună abordare pentru a ajunge la o înțelegere.

* Crearea unei alianțe între statele sunni și Israel, opusă Iranului, va modifica semnificativ balanța de putere în regiune. Iar semnele colaborării au început deja să apară. Ministrul de externe din Bahrain a lăudat recent eforturile Sultanului Qaboos din Oman de a facilita dialogul între Israel și palestinieni. Zilele trecute, premierul israelian Benjamin Netanyahu a efectuat o vizită neanunțată în Oman. Deși oficialii de la Muscat susțin că ei doar „oferă idei” pentru a ajuta Israelul și palestinienii să se așeze la masa de negociere, fără să acționeze ca mediatori, simbolistica vizitei lui Netanyahu este uriașă.

* Crearea alianței militare, cu avantajele de securitate pe care le prezintă întregii regiuni, ar putea oferi Arabiei Saudite un pretext perfect pentru a mai domoli criticile virulente provocate de moartea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi în consulatul țării sale din Istanbul, la începutul lunii octombrie. Acuzat din toate părțile de asasinarea ziaristului, nu e greu de văzut că Riadul face eforturi majore să distragă atenția de la criza majoră pe care o traversează. Implicarea susținută în punerea pe picioare a proiectului militar MESA va arăta lumii, în opinia Arabiei Saudite, că este încă suficient de responsabilă pentru a construi o alianță de securitate cu partenerii săi. Eforturile constante ale Riadului de combatere a Iranului și a amenințării pe care o reprezintă sunt menite și să facă uitată asasinarea lui Khashoggi.

Un proiect cu probleme

Nu puțini sunt cei care cred că beneficiile proiectului sunt eclipsate de dezavantajele sale. Iar problemele nu sunt deloc puține, printre acestea fiind și următoarele:

* Realizarea cu succes a proiectului este pusă sub semnul îndoielii în condițiile în care, cred unii experți, un astfel de plan de securitate colectivă poate fi atins numai cu participarea tuturor actorilor din regiune. Ideea de a avea o alianță de țări arabe și sunni împotriva Iranului șiit (și, poate, a Irakului) ar inflama inutil climatul tensionat din regiune, care este martora de o lungă perioadă a unor conflicte între cele două tabere. Unii comentatori au afirmat de aceea că orice proiect de securitate colectivă în regiune, conceput pentru a asigura stabilitatea pe termen lung a Golgului Persic și a întregului Orient Mijlociu, trebuie să includă Iranul, din moment ce aproximativ 50% din suprafața de coastă a Golfului este teritoriu iranian (la rândul său, Irakul are un cuvânt greu de spus în regiune și în cadrul OPEC). De aceea un proiect militar colectiv nu va fi eficient fără Teheran și Bagdad, susțin diverși comentatori.

* În plus, din punct de vedere istoric, alte câteva alianțe de securitate propuse anterior au eșuat deoarece nu au fost gândite de statele din regiune, ci importate din exterior. Mulți vorbesc, în acest context, de similitudini cu proiecte coloniale din trecut, care mai devreme sau mai târziu au dispărut și ele.

* Propunerea administrației Trump ar ignora, cred unii, interesele altor actori globali în regiune, între care Rusia, China, India și Uniunea Europeană. De asemenea, Turcia este un alt jucător important nu doar în zonă, ci și în lumea islamului, iar neincluderea sa ar reduce mult din eficiența pactului de securitate colectivă. De asemenea, unele voci se întreabă cum se va raporta Turcia, care este membră a NATO, la această alianță a țărilor arabe aflate în imediata sa vecinătate.

* Relațiile dintre Arabia Saudită, care reprezintă coloana vertebrală a blocului regional susținut de SUA, și aliații săi occidentali sunt tensionate și traversează un moment extrem de dificil, după uciderea jurnalistului Jamal Khashoggi. Secretarul american al apărării a declarat recent că asasinarea lui Khashoggi, un critic proeminent al politicilor saudite, a subminat stabilitatea regională. „Eșecul oricărei națiuni de a adera la normele internaționale și statul de drept subminează stabilitatea regională într-un moment în care este nevoie cel mai mult de aceasta,” a afirmat James Mattis. La rândul sau, președintele Trump a spus că dorește ca moartea lui Khashoggi să fie elucidată, evidențiind, de asemenea, rolul Riadului ca aliat împotriva Iranului, precum și ca un cumpărător major de armament american.

Generalul în retragere Anthony Zinni, negociatorul șef al administrației americane în cadrul proiectului MESA, a declarat că inițiativa „avansează,” dar a adăugat că impactul morții lui Khashoggi asupra planului este deocamdată neclar. Un oficial din administrația Trump a negat însă zilele trecute că moartea ziaristului va complica eforturile de realizare a alianței, spunând că MESA „este mult mai mare decât o singură țară și o singură problemă.”

* Formarea alianței este pusă în pericol și de diviziunile care există în prezent între țările din regiune, între care disputa prelungită dintre Qatar și patru state arabe care au lansat o blocadă împotriva emiratului în 2017. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Egipt au întrerupt legăturile de călătorie și de comerț cu Qatar în luna iunie a anului trecut, acuzând regimul de la Doha că sprijină Iranul și susține terorismul. Qatar a negat acuzațiile și a declarat că boicotul îi afectează suveranitatea.

Tot aici se pot enumera si conflictele inter-arabe din Yemen și Libia, care fac ca realizarea alianței de securitate din regiune să nu fie una de strategie politică foarte practică în acest moment.

Un document al Casei Albe, elaborat înainte de moartea lui Khashoggi, precizează că Trump i-ar fi avertizat pe liderii Arabiei Saudite și celorlalte state membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului, precum și Egiptul, că actual status quo nu mai este de susținut și că „Statele Unite nu vor continua să investească în securitatea Orientului Mijlociu” dacă ele nu își vor rezolva disputele.

* O altă provocare o reprezintă felul în care statele CCG se raportează la ascensiunea iraniană în lumea arabă. Anumiți membri ai alianței NATO Arab (Oman, Qatar și Kuwait – și, într-o măsură mai mică, Egipt și Iordania) favorizează o relație mai apropiată cu republica islamică datorită mai multor factori ce țin de dinamica relațiilor sectariene interne, nevoile energetice, dilemele de securitate, comerțul și investițiile. Abu Dhabi, Bahrain și Arabia Saudită sunt însă adeptele unei atitudini mai confruntaționale cu Teheranul, care să satisfacă interesele lor de securitate într-un moment în care regimul iranian își extinde influența în regiune. Crearea MESA va depinde astfel și de obținerea unui compromis între cele două viziuni.

Surse: Reuters, The Arab Weekly, Al Jazeera, Daily NHT, Newsweek

Foto: Soldați din Bahrain