NATO nu ar trebui să-l numească pe Mark Rutte fără o discuție mai largă, afirmă Letonia/ Au lipsit discuțiile sincere despre postul de secretar general, spune ministrul de Externe

NATO nu ar trebui să îl numească pe premierul olandez demisionar, Mark Rutte, în funcția de secretar general fără a purta mai întâi o discuție mai amplă despre viitoarele provocări ale alianței, a declarat ministrul leton de externe, scrie The Guardian.

Comentariile lui Krišjānis Kariņš reflectă sentimentul unora dintre noile state membre că sunt forțate de marile puteri NATO să îl susțină pe Rutte, fără o dezbatere despre nevoile viitoare ale NATO.

Președintele României, Klaus Iohannis, a anunțat săptămâna aceasta că va candida pentru acest post și încearcă să atragă sprijinul statelor din prima linie care se simt jignite de nivelul de consultare prealabilă înainte ca SUA, Regatul Unit, Franța și Germania să își anunțe sprijinul pentru Rutte, în ceea ce a fost conceput ca un fapt împlinit.

„Particularitatea funcției de conducere a NATO este că nu există o procedură de numire foarte clară”, a declarat Kariņš într-un interviu acordat săptămâna aceasta. „Știm cu toții că trebuie să ajungem acum la un consens între 32 de state. Ceea ce a lipsit puțin este o discuție sinceră și deschisă despre ceea ce căutăm la un lider și, mai ales, care este sarcina acelui lider. Cum vedem noi, în mod colectiv, evoluția NATO pe parcursul unui mandat de patru ani?

„Există un sentiment în rândul noilor state membre – și 20 de ani nu mai este atât de nou – și pare să fie destul de universal: este poate momentul potrivit pentru a deschide discuția și a privi și aceste țări ca o sursă potențială de lider? Argumentele și preocupările noastre sunt într-adevăr auzite sau nu?”

Cei mai noi membri ai NATO, din statele baltice și din Europa de Est, consideră că au afișat o analiză mai bună a amenințării reprezentate de Rusia înainte de invazia sa în Ucraina în 2022 și au un istoric superior în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare.

În linie pentru a fi al 13-lea secretar general, Rutte ar fi al patrulea olandez care ar ocupa această funcție.

Secretarul general al NATO este selectat printr-o metodă opacă cunoscută sub numele de „cafeaua decanului” – o referire la o întâlnire convocată de decanul ambasadorilor NATO la care se ajunge la un consens la o cafea.

Kariņš a declarat: „Ceea ce este ciudat este că această discuție are loc între ambasadori, dar factorii de decizie reali sunt șefii de stat sau de guvern. Ambasadorii, în calitate de diplomați, înțeleg limbajul discuțiilor opace. Șefii de guvern aleși, și eu am fost la masă, înțeleg arta limbajului direct și când este necesar, și cred că avem nevoie de un pic mai mult din acest limbaj direct, punând lucrurile pe masă.

„Sunt absolut convins că este eminamente rezolvabilă, dar undeva, de-a lungul liniei, lipsește această discuție.”

Reflectând nevoia de consultare, Kariņš a spus: „Secretarul general este persoana care trebuie să lucreze la chestiunile consensuale și să îi aducă pe toți laolaltă. Această persoană trebuie să aibă sprijin în rândul capitalelor, dar pentru a avea acest sprijin, trebuie să vorbești cu toate capitalele.”

Puțini se îndoiesc de experiența lui Rutte, inclusiv de capacitatea sa de a crea un consens în cadrul unui guvern de coaliție, dar detractorii săi spun că nu a fost un entuziast timpuriu al aderării Ucrainei la UE, iar recordul olandez de cheltuieli în domeniul apărării – doar 1,64% din PIB în 2022 – reprezintă un dezavantaj.

În funcție de modul în care sunt punctate cifrele, Letonia este, în schimb, pe cale să se apropie de 3% din PIB pentru apărare în acest an.

Kariņš, un posibil candidat de compromis în cazul în care nu se ajunge la un consens, consideră că NATO ar trebui să dezvolte o strategie de limitare a Rusiei pe 20 de ani, care, potrivit acestuia, ar necesita creșterea interoperabilității armelor NATO.

El a declarat că este imposibil de spus cât timp Rusia ar putea rezista la nivelurile sale de cheltuieli de apărare, dar „ceea ce este un fapt este că Rusia este agresivă, iar pentru a limita acest pericol înseamnă să facem ca NATO să fie vizibil puternică, ceea ce înseamnă să investim în apărarea noastră, și nu doar pentru unul, doi sau trei ani, ci pentru o perioadă lungă de timp”.

El a recunoscut că a fost nevoie de un eșec colectiv în atingerea obiectivului de a furniza Ucrainei 1 milion de cartușe pentru a accepta necesitatea de a merge în afara Europei pentru a cumpăra provizii.

„Acum există o hotărâre, deoarece Ucraina nu-și permite luxul de a aștepta doi ani, în timp ce fabricile noastre se pregătesc să atingă o capacitate de producție mai mare”, a spus el.

El a lăudat schimbarea de opinie a lui Emmanuel Macron cu privire la cumpărarea de arme în afara Europei. „Gândirea președintelui francez cu privire la război a evoluat”, a spus el.

„La început, el a spus că trebuie să vorbim cu Putin și să îi oferim o rampă de ieșire și să nu îl umilim. El a trecut apoi la a doua etapă, în care de fapt Ucraina trebuie să câștige și apoi la a treia etapă, realizarea profundă a faptului că, de fapt, Rusia trebuie să piardă un război de agresiune, altfel va continua să reprezinte o amenințare directă la adresa securității europene și a securității franceze pentru mult timp de acum încolo. Acum vorbește și gândește ca un politician baltic.”

El a negat faptul că o percepție de atitudine agresivă, de tip „șoim”, a exclus politicienii baltici de la postul NATO, spunând: „Oricine se află pe flancul estic al Europei are tot ce este în joc pentru a se asigura că pacea durează, deoarece, Doamne ferește, dacă ar exista o confruntare militară între NATO și Rusia, cel mai probabil aceasta ar fi deasupra capetelor noastre. Am face totul pentru a menține pacea. Nu ne considerăm ca șoimii, ci pur și simplu avem ochii deschiși la amenințarea reală a Rusiei.”