„Ne îngropăm de vii în pământ pentru a ne împăca cu moartea”. Cum se antrenează și ce misiuni desfășoară soldații din Serviciul de informații militare al Ucrainei (GUR)

„Suntem ca un bisturiu în mâinile unui chirurg foarte experimentat care îndepărtează delicat o tumoare”, descrie specificul activității forțelor speciale ucrainene, comandantul grupului de recunoaștere al Direcției principale de informații a Ministerului Apărării. Aceste trupe au pregătit eliberarea teritoriilor ucrainene, au efectuat debarcări pe malul stâng al Niprului și operațiuni pe teritoriul rusesc, scrie BBC, într-un amplu articol despre modul în care se antrenează și operează aceste forțe speciale.

„Forțele speciale americane nu ar accepta niciodată să facă ceea ce fac colegii lor ucraineni. Ei ar cere să fie acoperiți (aerian). Le este imposibil să opereze fără protecție aeriană”, notează Pavel Lakiciuk, șeful programelor de securitate de la Centrul de Studii Globale Strategy XXI.

Evenimentele descrise mai jos au avut loc în teritoriile ocupate de Rusia în Ucraina și în largul mării în cadrul operațiunilor speciale ale Serviciul de informaţii militare al Ucrainei (GUR).

„Operațiunile complexe sunt dezvoltate sub îndrumarea directă a unor persoane foarte experimentate. Nu pot dezvălui cine este implicat și la ce nivel. Oamenilor li se permite să participe la planificare în funcție de nivelul lor de participare”, spune comandantul grupului de forțe speciale Artan cu indicativul „Saba”.

El subliniază faptul că niciunul dintre ei nu deține mai multe informații despre operațiunea specială decât este necesar pentru a îndeplini sarcinile atribuite fiecăruia.

Înainte de invazia pe scară largă, militarul a servit în forțele de asalt aeropurtate și a luptat în ATO (o operațiune antiteroristă pe care forțele ucrainene au desfășurat-o în regiunile Donețk și Luhansk).

El își explică motivația de a se ocupa de cele mai dificile operațiuni în felul următor: „Mentalitatea noastră este de a distruge cât mai mulți inamici. Poate o persoană care are peste 30 de ani și care are 101 zile de naștere în fiecare lună să se teamă de ceva? Ce este frica pentru o astfel de persoană? Ce este recunoașterea pentru o astfel de persoană? Pentru mine, recunoașterea este atunci când frații mei de arme sunt gata să meargă cu mine pe Lună și când toată lumea se întoarce în viață dintr-o misiune.”

Pentru fiecare operațiune specială, ofițerii de informații militare elaborează cu atenție patru planuri: principal, de rezervă, alternativ și de rezervă. De exemplu, să fii bombardat cu bombe cu fosfor te poate obliga să renunți la planul principal. Atunci se folosește planul de rezervă. Dacă nu funcționează, atunci există cel puțin alte două alte opțiuni bine gândite. Totul este elaborat până la cel mai mic detaliu.

Echipa de recunoaștere nu pleacă în misiune de una singură. Pe lângă ea, există și grupuri de asalt, de inspecție, de rezervă și de evacuare. Trupele de asalt trec la acțiuni active, echipa de inspecție este implicată în ambuscade și în verificarea celor care sunt luați prizonieri. Grupul de rezervă este activat atunci când este nevoie de forțe suplimentare. Grupul de evacuare poate acoperi atât evacuarea soldaților din alte unități, cât și transportarea propriu-zisă a răniților și a morților.

Ofițerii GUR se pregătesc pentru misiuni speciale nu doar fizic, ci și psihologic. Când este întrebat dacă este posibil, de exemplu, să se protejeze de obuze cu fosfor, „Saba” răspunde: „Da, să urmeze o pregătire psihologică”.

În unitatea sa, toți soldații trec prin procedura „înmormântării războinicului”, un rit străvechi pentru a se elibera de frica de moarte. Comandantul o face primul.

Un luptător își sapă un mormânt adânc de un metru. Apoi scrie pe o bucată de hârtie tot ceea ce consideră inutil în viață și de care este gata să scape. Arde hârtia. Apoi se întinde în groapă și este îngropat. Pentru respirația pe gură, se dă o mască de scufundare cu un tub de respirație. Un soldat din forțele speciale zace într-un astfel de „mormânt de antrenament” de la 40 de minute la patru ore.

„Îngropat sub pământ, nu-ți mai simți corpul, pierzi complet controlul asupra lui. Devine clar cât de mult îți poți controla sentimentele și gândurile. Munca noastră necesită un autocontrol total și încredere în frații tăi de arme, care trebuie să te scoată la suprafață. Ești complet dependent de ceilalți”, descrie Saba această experiență.

El adaugă că, după ani de antrenament, „nu mai simte nimic” atunci când efectuează acest exercițiu. „Pentru mine, aceasta este deja o îndemânare, ca și tragerea la țintă. Nu am nevoie să merg în fiecare zi la poligon pentru a menține această abilitate. Este suficient să fac acest lucru o dată la o săptămână sau două”.

Fiecare comandant poate decide singur dacă să includă un astfel de antrenament în pregătirea forțelor speciale GUR. Această pregătire te învață să reziști la un stres psihologic și fizic enorm.

„Ne îngropăm de vii în pământ pentru a ne împăca cu moartea. După aceea, plecăm într-o misiune specială. Odată ce accepți că s-ar putea să mori, îți poți face treaba calm și eficient.”

În spatele liniilor inamice

„În satul în care am mers, înainte de război erau drumuri bune, în fiecare curte era câte o mașină. Toate acestea au fost complet spulberate, nu mai rămăsese nicio casă întreagă”, descrie comandantul grupului de recunoaștere ceea ce a văzut în apropiere de Herson în iulie 2022.

Atunci, trupele ucrainene au început să se pregătească pentru a elibera orașul. Armata ucraineană a atacat echipamentele militare inamice, locațiile și depozitele de muniții. Acest lucru a fost întotdeauna precedat de operațiuni de recunoaștere.

Ofițerii de informații militare au adus eliberarea centrului regional mai aproape pas cu pas. Acest lucru poate fi descris folosind exemplul unei operațiuni în spatele armatei rusești în apropiere de Herson la 22 iulie 2022, cu trei luni și jumătate înainte de eliberarea orașului. Astfel de operațiuni au fost o parte importantă a unei contraofensive atent planificate. Armata ucraineană a reușit apoi să evite pierderi grele pe frontul de sud.

Între iulie și noiembrie 2022, Statul Major General al forțelor armate ucrainene a raportat cu regularitate succese în direcția sud. În cele din urmă, la 9 noiembrie, Herson a fost eliberat. În jurul acelorași date, armata ucraineană a recâștigat controlul asupra malului drept al regiunii Herson.

În total, în timpul contraofensivei din vara-toamna anului 2022, forțele armate ucrainene au eliberat de sub ocupația rusă peste 90 de localități din regiunile Herson și Nikolaev.

„În spatele fiecărui așa-zis „gest de bunăvoință” al inamicului se află eforturile colosale ale trupelor noastre… În direcția Herson, Forțele de Apărare ucrainene au distrus rutele logistice și sistemul de sprijin, au afectat sistemul de comandă și control al inamicului”, așa a rezumat această contraofensivă în canalul său Telegram comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Valery Zalujnîi.

GUR a jucat un rol special în aceasta.

„Sarcina forțelor speciale este de a intra pe teritoriul inamic și de a efectua operațiuni de sabotaj acolo”, explică Pavel Lakiciuk specificul operațiunilor lor în timpul contraofensivei.

În prezent, ofițerii de informații militare ucraineni desfășoară operațiuni similare în cadrul unei contraofensive în regiunea Zaporijia.

„Am primit informații că pe acea secțiune a frontului se aflau echipamente militare rusești, vehicule de luptă de infanterie de generația a treia. Aceasta este o tehnică periculoasă: are arme foarte bune. Trupele de ocupație rusești erau atunci staționate la un kilometru și jumătate de satul în care am intrat. Am plănuit să intrăm prin canalele de irigații”, spune Saba.

„Chiar (…) înainte de a intra în spatele liniilor inamice, a venit spre noi un obuz cu fosfor. Casetele lui se deschid în aer. Și cade la pământ ca o strălucire foarte frumoasă. Pământul a foșnit și sticla s-a topit. Principalul lucru era să nu inhalezi fumul de fosfor. Prima explozie a fost la 300 de metri de noi. M-am uitat la strălucire și m-am gândit că următoarea va sosi mai precis. Și așa s-a întâmplat. (…) Am fost norocoși că vântul nu sufla spre noi”.

În spatele armatei ruse, dronele Orlan-10 se învârt constant deasupra capetelor militarilor. Armata rusă le folosește pentru a ghida artileria. Potrivit ofițerului de informații, „sunt la fel de multe ca și microbuzele pe străzile din Kiev la ora de vârf”.

În spatele lumii distruse de oameni, există o altă tragedie – animalele domestice abandonate, înfometate și speriate.

Într-un sat distrus de lângă Herson, un câine alb uriaș, epuizat de foame, a sărit în mașina forțelor speciale. Era un câine Alabai. „S-a uitat cu devotament în ochii noștri, bucuria lui nu cunoștea limite. L-am înțeles. L-am luat și l-am predat pe acest Alabai unui medic de familie. Restul câinilor de acolo nu făceau decât să alerge din subsol în subsol.”

În timpul acelei operațiuni speciale, militarii au reușit să comunice cu mai mulți locuitori din zonă care au rămas să trăiască sub bombardament. „Oamenii ne-au tratat foarte călduros. Nu am întâlnit niciun fel de ostilitate. Cu cât suntem mai aproape de front, cu atât oamenii ne tratează mai călduros.”

Înainte de eliberarea Hersonului, în jurul orașului funcționa un puternic război electronic rusesc. Din această cauză, acolo nu existau comunicații prin satelit, iar cercetașii aproape niciodată nu au vorbit prin radio.

De asemenea, era imposibil să lansezi elicopterul în astfel de condiții.

Potrivit ofițerului de informații, unitatea sa specială a îndeplinit sarcina în spatele armatei ruse lângă Herson „în conformitate cu planul de rezervă”. Grupul de recunoaștere, care a colectat informațiile necesare, a fost urmat de un grup de atac cu foc.

Iar ofițerii de informații militare au plecat de acolo sub focul mortierelor. Ultimul obuz de 120 mm a căzut la 20 de metri de ei.

Următoarele sarcini au inclus o aterizare pe malul stâng al Niprului.

Debarcarea în Energodar

„Era o noapte de toamnă luminată de lună. Am aterizat la aproximativ șapte metri de țărm. Acolo era apă până la brâu. Te pregătești dinainte pentru faptul că vei îndeplini o astfel de sarcină.”

În fața cercetașilor se afla centrala nucleară Zaporijia.”M-am uitat în fața mea și acolo erau luminile roșii ale centralei nucleare. M-am uitat pe cer, și acolo stelele de deasupra Niprului erau amestecate cu rachete. Am văzut o rachetă explodând. Mă gândesc: e bine că nu e pentru noi”, așa descrie „Saba” aterizarea sa pe malul stâng al Niprului, lângă Energodar, în 2022.

În acea direcție, trupele rusești au tras asupra lor cu artilerie, sisteme de apărare aeriană și mitraliere.

Aceasta a fost una dintre încercările forțelor speciale ucrainene de a lansa atacuri în spatele liniilor inamice pe malul stâng.

În apropiere de Energodar, ofițerii de recunoaștere militară s-au angajat în lupta de contact cu militarii ruși în timpul debarcării.

„În ceea ce privește operațiuni atât de complexe precum debarcarea prin rezervorul Kahovka pentru a ajunge la Energodar, din păcate, nu a fost foarte reușită. Nu voi evalua din vina cui s-a întâmplat acest lucru. Dar cu siguranță nu a fost vina armatei noastre. Lucrurile nu au mers conform planului”, a declarat Lakiciuk.

„În acea vară [2022] am intrat în Energodar, nu am avut niciun sprijin – și am plecat. Am intrat și am debarcat. Ei bine? Comanda: „Ieșiți afară”. Bine, hai să ieșim. Deși intrasem să luptăm”, a declarat Viktor Torkotiuk, comandantul unității de forțe speciale „Artan”, într-un interviu pentru Ukrainskaya Pravda.

La începutul lunii septembrie 2022, presa rusă pro-Kremlin a scris că în zona Energodar, armata lor a reușit să distrugă șapte ambarcațiuni cu două grupuri de sabotaj, iar la două zile după aceea au anunțat înfrângerea a 20 de ambarcațiuni și bărci.

„Datele lor sugerează că ar trebui să avem mult mai multe fonduri decât avem în realitate. Întotdeauna spun după operațiunile noastre că au distrus o grămadă de bărci ale noastre. Nu-mi amintesc ca informațiile lor să fi fost adevărate”, spune Saba.

Forțele speciale ucrainene nu au dezvăluit încă scopul principal al debarcării lor în Energodar.

În 2023, dronele au început să fie folosite pentru a ataca forțele rusești din Energodar.

Iar experiența din 2022 a fost folosită în timpul altor raiduri militare la gura de vărsare a Niprului.

Turnurile

„Energodar a fost, de asemenea, o pregătire foarte bună pentru operațiunea asupra turnurilor Boyko”. În timpul acesteia, am navigat 112 kilometri în bărci ușoare în largul mării, în ceață. Nimeni nu a mai efectuat o astfel de operațiune. Înainte de aceasta, făcusem deja mai multe încercări de debarcare, dar din cauza valurilor de furtună nu am putut acosta.”

De data aceasta, în locul dronelor rusești Orlan-10, un avion de vânătoare rusesc Su-30 a zburat deasupra capetelor militarilor ucraineni.

Datorită filmului realizat de Direcția principală de informații a Ministerului Apărării, întreaga țară a aflat despre această operațiune specială. Unul dintre luptătorii cu indicativul „Conan” a căzut din barcă și a rămas în apă timp de 14 ore, până când camarazii săi l-au găsit și l-au salvat.

„Aceste turnuri sunt foarte fierbinți. Temperatura aerului de acolo era de peste 40 de grade, iar oxigenul era și el ars de platforma de gaz unde ardeau flăcările. Trebuie să bei multă apă acolo pentru a supraviețui”, spune Saba.

Și își amintește unul dintre cele mai periculoase momente petrecute în turnuri: „Trebuia să verific dacă rachetele de avion neghidate care se aflau în cală erau minate. I-am evacuat pe toți de pe punte. Dacă erau minate, ar fi avut loc o explozie. Nu aș fi fost găsit niciodată. Ar fi fost doar o străfulgerare. Dar a existat un ordin și trebuie urmat.”

Apoi, el și partenerul său au tras la sorți cine va intra primul în cală. „Soarta de a intra primul i-a revenit fratelui meu. Eu am mers chiar în spatele lui”.

Din fericire, muniția nu era minată…

Un alt rezultat al acestei operațiuni este stația radar de coastă Neva-B. Armata rusă nu numai că și-a pierdut „ochii” în partea de sud-vest a Mării Negre. Datorită datelor de la această stație, va fi posibil să se recreeze ce informații au colectat și primit trupele rusești aici.

Între timp, Ucraina plănuiește să atace în continuare teritoriul rusesc cu drone pentru a-i epuiza apărarea aeriană și pentru a dezactiva transportul și producția militară. Șeful Direcției principale de informații, Kirill Budanov, a declarat acest lucru într-un interviu recent acordat revistei Economist.

Forțele speciale ucrainene efectuează, de asemenea, misiuni de luptă și speciale în Crimeea ocupată și pe teritoriul rusesc. Acestea nu divulgă detalii despre acestea în acest stadiu.