Nebănuitele capcane ale acordului cu Tirana prin care Italia vrea să trimită migranți în Albania

Giorgia Meloni, șefa guvernului italian de dreapta, a anunțat, la începutul lunii noiembrie, semnarea unui acord cu autoritățile de la Tirana pentru crearea în Albania a două centre pentru refugiații nedoriți salvați de marina italiană în Mediterana.

Conform acordului, treizeci și șase de mii de migranți ar fi mutați în Albania în fiecare an. Meloni a semnat deja un memorandum de înțelegere în acest sens cu președintele albanez Edi Rama. Concret, pactul dintre cele două țări prevede construirea a două centre în Albania, adică în afara Uniunii Europene, pentru a caza migranții salvați pe mare de ambarcațiunile marinei italiene.

Anunțul a surprins și a stârnit critici: responsabila pentru drepturile omului a Consiliului Europei, Dunja Mitjatovic, a criticat consecinţele acordului şi s-a declarat preocupată faţă de ceea ce se consideră a fi o tendinţă europeană de externalizare a gestionării azilului pentru migranţi, făcând astfel aluzie la Marea Britanie şi Danemarca.

La Bruxelles, de asemenea, Comisia Europeană a intervenit, spunând că „Acordul privind migrația dintre Italia și Albania trebuie să respecte legislația UE și pe cea internațională.”

Intre timp, s-a anunțat deja că prima structură, un centru de recepție și triaj, va fi instalată în portul Shëngjin, din nordul țării și va avea ca scop principal identificarea persoanelor. Al doilea, situat pe o fostă bază militară din Gjadër, la aproximativ douăzeci de kilometri de locul de debarcare, va servi drept centru de detenție în așteptarea procedurilor de procesare a cererilor de azil sau a eventualelor măsuri de expulzare.

Formal, cele două structuri care ar trebui să fie operaționale în primăvară vor fi administrate de Roma. Totuși, activitățile de pază în aer liber vor fi încredințate poliției locale, Italia plătind pentru aceasta. Cele două centre vor fi așadar guvernate sub jurisdicția italiană, un punct care a stârnit îngrijorări cu privire la aplicarea extrateritorială a legislației italiene și UE într-o țară din afara celor 27 ale UE.

Centrele ar trebui să deschidă în primăvara următoare, exact înaintea alegerilor europene. Pentru Giorgia Meloni, acordul permite cel puțin temporar să mascheze eșecul politicii sale migratorii. În ciuda măsurilor tot mai represive – durata detenției într-un centru care așteaptă repatrierea a crescut în mod semnificativ la optsprezece luni – și a promisiunii făcute, în timpul campaniei electorale, de a pune capăt debarcărilor de migranți, fluxul nu slăbește. Peste 145.000 de oameni au sosit pe țărmurile italiene de la începutul anului, față de 88.000 în aceeași perioadă din 2022. Nereușind, pentru moment, să-l convingă pe președintele tunisian Kaïs Saïed să blocheze plecările și să gestioneze fluxurile migratorii la fața locului, Giorgia Meloni prin urmare, încearcă să externalizeze o parte a problemei către Albania.

Nesfârșite probleme juridice și logistice

Rămân apoi nesfărșite probleme, deocamdată fără răspuns. Odată completate operațional, centrele ar trebui să primească 36.000 de migranți dacă totul merge impecabil. Dar cum va funcționa un asemenea centru din punct de vedere legal? Ce probleme trebuie rezolvate cu Uniunea Europeană? Cine va lua înapoi oamenii respinși și cum? Cine îi va primi ?

Întrebarea: cine se va ocupa de deportarea solicitanților respinși rămâne așadar neclară. Rapoartele inițiale sugerau că sarcina va fi îndeplinită de autoritățile albaneze, dar premierul Rama a spus ulterior că va cădea mai întâi pe umerii italienilor.

Albania: un paradox și o țară a emigrației

Albania însăși e un paradox. O treime dintre albanezi locuiesc în străinătate. Potrivit Eurostat, în 2022, permisele de ședere acordate albanezilor de către cele 27 de țări ale Uniunii au fost de cca 76 de mii, în creștere cu 40 la sută față de 2021. Dincolo de incertitudinea statistică, cifra este impresionantă.

Cei care emigrează din Albania lasă în urmă o ţară cu democrația în plină deteriorare și care în cinci ani a trecut de pe locul 75 la 96 în indicele de libertate a presei al Reporteri fără Frontiere. Și care ocupă acum locul 100 în indicele de corupție al Transparency International.

Giorgia Meloni imită aici modelul proiectului britanic al lui Rishi Sunak care are ca scop trimiterea de migranți în… Rwanda, în Africa. Justiția britanică s-a opus însă planurilor premierului Sunak. Asta riscă să se întâmple și în Italia. Pe deasupra, asta arată eșecul solidarității europene, după ce Meloni a încercat în van să obțină de la partenerii din UE o repartizarea echitabilă a refugiaților.

Lucrul a fost subliniat de altfel de președintele albanez Edi Rama, care a spus: „Facem ceea ce ar trebui să facă alte țări europene.”