Neglijarea luptei împotriva extremei drepte are efecte funeste: subminarea statului (OPINIE)

Lovitură de teatru la patru zile de la turul 2 la alegerile prezidențiale: publicarea de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a unor acuzații extrem de grave la adresa campaniei electorale a candidatului Călin Georgescu, care ar fi implicat imixtiunea în favoarea sa a unui actor statal nenumit, cu o campanie de dezinformare de proporții gigantice pe Tik Tok.

Nu vreau să mă refer la aceste lucruri care fac și vor face obiectul altor articole pe această pagină. Vreau însă să mă refer la o chestiune despre care scriu de câtăva vreme: prezența extremei drepte în România care este tratată cu indiferență de autorități și uneori chiar cu complicitate.

Revenind la Călin Georgescu, acesta a avut în campania sa doi foști mercenari, Horațiu Potra și Eugen Sechila. Acesta din urmă e acuzat că ar fi liderul unei organizații neo-legionare Asociația Gogu Puiu/Haiducii Dobrogei, soția sa Elena fiind nepoata lui Puiu (1918 – 1948), un cunoscut legionar din Dobrogea.

Pe lângă aceasta, Călin Georgescu și-a exprimat în repetate rânduri admirația față de Mișcarea legionară și de liderul fascist al României între 1940 – 1944, Ion Antonescu, fiind chiar cercetat penal de Parchet sub acuzația de propagandă legionar, dar  până la urmă a fost scos din cauză. La un moment a fost chiar exclus din Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) din această cauză, ceea ce nu l-a împiedicat acum pe liderul AUR, George Simion, să facă o întoarcere de 180 de grade și să-i ofere sprijinul în turul al doilea al prezidențialelor.

Propaganda legionară, apologia criminalilor de război condamnați și negarea Holocaustului (cu care de asemenea a cochetat Călin Georgescu) sunt incriminate de Ordonanța de Urgență 31 din 2002.

Acest act normativ a fost adoptat de guvernul Adrian Năstase în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană și la NATO în contextul unei memorialistici eroizante în spațiul public la acea vreme față de Antonescu și Mișcarea legionară. Dar după adoptare s-a așternut liniștea. OUG 31/2002 a fost ratificată prin legea 107 abia în 2006, iar în 2015 prin legea 217 textul a fost clarificat, precizându-se că este incriminat inclusiv Holocaustul din România și propaganda Mișcării legionare.

Acestea fiind zise, legea s-a aplicat rar cu rezultate practic nule. O singură condamnare pentru negarea Holocaustului, în 2022 – Vasile Zărnescu (fost lt. Col. SRI) – pedepsit în apel cu “avertisment”, după ce la fond fusese condamnat al 13 luni închisoare cu amânarea pedepsei. Negarea Holocaustului a proliferat mai ales pe internet, fără ca Parchetul sau Poliția să ia măsuri în marea majoritate a cazurilor. Apologia legionarilor a fost făcută de la tribuna parlamentului de senatorii AUR Claudiu Târziu și Sorin Lavric fără intervenția președinte(lu)i de ședință. Apologia legionarilor s-a făcut și în unele mănăstiri și biserici, autoritățile bisericești locale au întors privirea.

Și în instituțiile de învățământ militare și de informații există profesori legionari, apărați însă de superiori.

Neaplicarea legii este gravă, dar aplicarea ei selectivă e și mai gravă. După invalidarea candidaturii Dianei Șoșoacă la prezidențiale de către Curtea Constituțională, aceasta a ținut o tiradă pe Facebook, unde a zbierat “Trăiască Legiunea și Căpitanul ucis de puterea jidănească”.  Dintr-o dată Parchetul și-a adus aminte de existența OUG 31/2002 și s-a autosesizat, după cum avea s-o facă și pentru parastasul de la Tâncăbești pentru liderul legionar, Corneliu Zelea Codreanu, ucis acolo pe 30 noiembrie 1938. Acest parastas are loc anual pe 30 noiembrie încă din 1990 și s-a desfășurat nestingherit chiar și după 2002 când propaganda legionară a devenit ilegală.

În România există chiar și o organizație intitulată Mișcarea Legionară, condusă de Șerban Suru, care a făcut chiar salutul legionar în fața sediului Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție fără să pățească nimic.

Unii se întreabă: de ce este incriminată negarea Holocaustului? Răspuns: pentru că este de fapt incitare la ură, așa cum a decis și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în cazurile Garaudy contra Franța (2003) și Pastors contra Germania (2019). Negaționiștii Holocaustului nu vor aflarea adevărului istoric, care e bine-cunoscut, ci se răfuiesc cu evreii (sau mai bine zis “jidanii”, termenul preferat de mulți dintre ei).

De ce este interzisă Mișcarea legionară și propaganda legionară? Pentru că Mișcarea legionară a fost o organizație fascistă și teroristă, care a contribuit la distrugerea firavei democrații interbelice, a comis asasinate odioase în timpul scurtei aflări la putere (septembrie 1940 – ianuarie 1941), iar taberele premilitare organizate de neo-legionari și agresivitatea limbajului folosit de aceștia arată că lupul schimbă părul, dar năravul ba și că neo-legionarii, la fel ca antecesorii lor sunt dușmanii democrației.

Dar apologia unui Ion Antonescu sau Mircea Vulcănescu sau Radu Gyr de ce sunt interzise și de ce nu se pot atribui numele lor unor străzi sau parcuri sau de ce nu se pot instala statui sau busturi ale lor în public? Răspuns: pentru că împotriva lor există condamnări definitive, inclusiv în apel pronunțate după 1990 de instanțe în condiții de democrație care au confirmat responsabilitatea lor în comiterea de crime împotriva umanității.

Alții întreabă: dar de comuniști de ce nu vă legați? Răspuns: pentru că pericolul extremei stângi este vorba lui Caragiale sublim, dar lipsește cu desăvârșire. Cei care fac apologia lui Ceaușescu (mulți dintre fanii Călin Georgescu de pildă) nu incită la ură în niciun fel.

În concluzie: inacțiunea autorităților a făcut patul extremei drepte în România. Votanții ei – 37% la prezidențiale și 32% la parlamentare – nu sunt nicicum extremiști. Imensa majoritate habar n-au sau au auzit vag de Mișcarea legionară, Ion Antonescu sau Holocaust și nici nu-i interesează. Introducerea materiei obligatorii în licee Istoria Evreilor și a Holocaustului poate umple un gol în educația tinerilor care să afle de o perioadă asupra căreia România și-a asumat responsabilitatea de nevoie și din vârful buzelor. Și poate așa și prin aplicarea legii oamenii vor fi preveniți atunci când extremiști de dreapta deghizați în vânzători de ulei de șarpe vor veni să le vândă iluzii, profitând de doleanțele lor cel mai adesea justificate.