Negocierile dintre Serbia şi Kosovo agită Balcanii. Vučić: Un acord nu este pentru viitorul apropiat

Negocierile bilaterale privind „normalizarea relațiilor” dintre Serbia și Kosovo, piatră de temelie a aderării lor la Uniunea Europeană, s-au reluat vineri (7 septembrie) la Bruxelles. Președinții Aleksandar Vučić și Hashim Thaçi, liderii Serbiei și, respectiv, Kosovo, au aprobat oficial deschiderea discuțiilor privind revizuirea liniei de frontieră care le separă statele. Kosovo, care și-a declarat independența în 2008, nu este încă recunoscut de o parte a comunității internaționale, nici de Serbia, care încă consideră că el face parte integrantă din teritoriul său, se arată într-o analiză a cotidianului francez Le Point, preluată de Rador.

A doua zi după reluarea discuțiilor, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, a declarat că un acord cu Kosovo, dorit de Bruxelles, nu este pentru viitorul apropiat, deplângând poziţia Germaniei care se opune oricăror modificări de frontiere amintite în ultimul timp în acest dosar, relatează AFP.

„Nu suntem aproape de niciun acord. Nu avem pentru acesta sprijinul comunităţii internaţionale, în special al primei puteri europene”, a declarat presei Aleksandar Vucic, întrebat despre afirmaţiile cancelarului german, Angela Merkel, care doreşte păstrarea actualelor frontiere în Balcani.

În cadrul acestor negocieri, kosovarul Hashim Thaçi are în vedere schimbul de teritorii între nordul statului său, unde locuiesc majoritatea celor 120.000 de sârbi din Kosovo, și Valea Preševo, în sudul extrem al Serbiei, locuită majoritar de albanezi. Vučić s-a arătat receptiv la această propunere și a fost de acord să discute despre ea. Serbia ar putea recunoaște în cele din urmă independența Kosovo, redesenându-şi frontierele.

Aceste discuții dintre Kosovo și Serbia au loc într-un moment în care tensiunile se exacerbează între Belgrad și Pristina. Kosovo, compus în principal din albanezi musulmani, a fost integrat Federației Iugoslave de către mareșalul Tito după cel de-al Doilea Război Mondial. Micul teritoriu, în care se găsesc mănăstirile ortodoxe creștine istorice, este considerat încă din vremea bătăliei de la Câmpia Mierlei, care în 1389 i-a opus pe creştinii din Balcani Imperiului Otoman, leagănul identității ortodoxe sârbe. În anii ’90, în timpul războaielor civile din Iugoslavia care au condus la crearea statelor sloven, bosniac, croat, macedonean și sârb, Kosovo s-a separat. Cu sprijinul NATO, el s-a opus în 1998 unei represiuni sârbe care a făcut peste 13.000 de morți. În prezent, zonele de graniță dintre Serbia și Kosovo, unde se amestecă populațiile sârbă și albaneză, rămân marcate de acest conflict.

În martie 2018, Marko Đurić, directorul Oficiului sârb pentru Kosovo, a intrat pe teritoriul kosovar fără autorizația de a participa la o reuniune publică. Fără menajamente, el a fost arestat de forțele speciale ale poliției și escortat înapoi la granița cu Serbia. Un act pe care Aleksandar Vučić, președintele sârb, l-a calificat drept „o provocare brutală, o prostie şi cea mai gravă crimă comisă de autoritățile de la Pristina”.

Aceste proiecte de schimb teritorial se confruntă cu o opoziție puternică în cadrul societății sârbe. Pe lângă opoziție, majoritatea prezidențială și Biserica Ortodoxă din Serbia își exprimă nemulțumirea. Pentru mulți sârbi, deciderea unui acord definitiv cu Kosovo ar însemna renunțarea la suveranitatea lor istorică asupra acestui teritoriu.

Se fac auzite voci şi în Kosovo, inclusiv cea a premierului Ramush Haradinaj, care a considerat discuțiile bilaterale drept nişte „idei dezastruoase. […] Discuțiile publice despre un nou proiect de frontieră și un schimb de teritorii sunt un apel la noi tragedii în Balcani”, a scris el pe Twitter.

Președintele sârb a cerut comunității internaționale să „lase sârbii și kosovarii să-şi soluționeze singuri problema Kosovo”, în timp ce șeful statului kosovar cheamă la „susținerea unui viitor acord”. Johannes Hahn, comisarul european pentru Extindere și Politică europeană de vecinătate, nu exclude „posibilitatea redesenării frontierelor Kosovo”, calificând un acord între Belgrad și Pristina drept „o necesitate geopolitică”. Nici John Bolton, consilierul președintelui Statelor Unite pentru securitatea națională, nu a exclus „corecțiile teritoriale” dintre Serbia și Kosovo. În ceea ce privește Rusia, Moscova susține „orice soluție care le convine sârbilor”.

Ministrul german de Externe, Heiko Maas, a declarat că „a discuta despre un schimb de teritorii între Kosovo și Serbia nu ne va permite să atingem acest obiectiv. Mai degrabă, credem că va redeschide multe răni vechi ale populației, așa că suntem foarte sceptici”. Omologul său finlandez, Timo Soini, a făcut apel la prudență.

Mulți observatori sunt într-adevăr îngrijorați. Dacă astfel de acorduri vor fi ratificate, sârbii din Valea Preševo ​​vor ajunge locuitori ai provinciei Kosovo, în timp ce albanezii din nordul Kosovo ar deveni minoritate în statul sârb. Modificarea frontierelor ar putea duce apoi la mișcările populațiilor care ar îngroşa rândurile refugiaților sârbi, romi sau kosovari care nu și-au mai găsit casele după războiul de independență.

Aceste acorduri ar putea deschide calea unor noi pretenții secesioniste în Balcani. Denis Zvizdić, președintele Consiliului de Miniștri al Bosniei și Herțegovinei, care se teme că sârbii din statul său văd în aceste discuţii o încurajare pentru a-și cere independența, a declarat: „Trebuie să ratificăm un tratat cu Belgradul pe baza granițelor din 1991. În loc să modificăm frontierele, semnăm nişte documente pentru a confirma suveranitatea noastră reciprocă”.

De asemenea, Macedonia, unde un conflict interetnic a ucis 138 de persoane în 2001, ar putea asista la veleităţile secesioniste ale minorității sale albaneze încurajate de un schimb de teritorii între vecinii sârbi și kosovari. Ministrul macedonean al Apărării, Radmila Šekerinska, reamintește că „aceste idei circulau pe parcursul războaielor din Balcani, iar Macedonia a fost întotdeauna foarte fermă, susţinând soluții care nu necesită granițe etnice”. Ea adaugă că este necesar să ne amintim că „cele mai mari atrocități au fost comise în acest scop sau cu această scuză în minte”.

Sursa Rador / Traducerea: Rodezia Costea