Nicușor Dan, acuzat că obstrucționează construcția Muzeului Holocaustului din București prin refuzul de a autoriza construirea unei scări. Primarul Capitalei invocă „o discuție tehnică”

Michael Berenbaum, profesor de studii iudaice la American Jewish University și director al Institutului Sigi Ziering: Explorarea implicațiilor etice și religioase ale Holocaustului, acuză un blocaj din partea primarului Capitalei, Nicușor Dan, în calea construirii Muzeului Holocaustului din România.

Dr. Berenbaum și asociatul său din Israel, Eddie Jacobs, au câștigat proiectul de design al expoziției permanente, dar nu sunt implicați în proiectul de construcție al Muzeului Național de Istorie a Evreilor și a Holocaustului din România, care va avea sediul pe Calea Victoriei, 128, în clădirea cunoscută ca Banloc-Goodrich. El a scris într-un articol din Times of Israel că Nicușor Dan s-a opus unei scări interioare la sediul muzeului și a oprit proiectul.

“Amplasarea Muzeului Holocaustului în clădirea Banloc-Goodrich comporta o discuție tehnică prin care să fie asigurate pe de o parte funcțiunile necesare muzeului și pe de altă parte păstrarea unor elemente de construcție valoroase ale unui imobil reprezentativ. Am avut multe întâlniri constructive cu echipa de arhitecți a proiectului și am speranța că vom găsi soluția cea mai potrivită.”, a declarat primarul Nicușor Dan într-un comunicat publicat miercuri.

„Oficial există imobile monument istoric și imobile obișnuite, nu și imobile reprezentative. Imobilul Banloc-Goodrich nu este monument istoric și ca atare nu are restricții la intervenții. Noi am convenit să păstrăm fațadele. Primarul vrea mai mult. Proiectul are aviz de la Direcția de patrimoniu a Municipiului București, aviz care este obligatoriu. Această direcție este a ministerului culturii. Negociem din decembrie 2022! Proiectul beneficiază de fonduri din PNRR. Exista riscul să pierdem finanțarea. Se pare că Nicușor Dan vrea să salveze Bucureștiul de acest muzeu”, a declarat pentru G4Media Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.

“Este o situație care trenează de multă vreme și care afectează cu siguranță imaginea externă a României.” a declarat în exclusivitate pentru G4Media ambasadorul României în Israel, Radu Ioanid.

Berenbaum este profesor emerit de studii iudaice și director al Institutului Sigi Ziering la Universitatea Evreiască Americană din Los Angeles, autor și regizor de film premiat cu Emmy. Fost director de proiect care a supervizat crearea Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite și fost președinte și director executiv al Fundației de Istorie Vizuală Survivors of the Shoah.

Articolul din Times of Israel:

Dintre toate țările din Europa de Est, România a fost cea mai sârguincioasă în a-și compila arhiva istorică, în mod onest și dureros. În 2003, sub fostul președinte Ion Iliescu, România i-a cerut laureatului Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel să prezideze Comisia Internațională privind Holocaustul din România, înțelegând foarte bine că, cu Wiesel în calitate de președinte, guvernul României nu va fi în măsură să conteste concluziile acesteia, iar Wiesel nu va putea fi presat să prezinte un raport care ar compromite adevărul, scrie cotidianul Times of Israel.

De asemenea, l-au numit vicepreședinte pe Dr. Radu Ioanid, un distins istoric al Holocaustului din România, care lucra atunci la Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite – și în prezent ambasadorul României în Israel – știind, de asemenea, foarte bine că acesta avea competența istorică necesară pentru a elabora un raport care să reziste la orice examinare amănunțită.

Dr. Jean Ancel, pe atunci cel mai important istoric al României în timpul Holocaustului din Israel, și regretatul profesor Randolph Braham, au fost, de asemenea, numiți în Comisie. Braham a fost istoricul preeminent al acestui regim și nu a fost reticent în a se încurca cu ungurii în timp ce aceștia încercau să rescrie istoria Holocaustului – aruncând toată vina pe germani și curățându-i pe unguri de orice responsabilitate majoră. Din Comisie au făcut parte și alți istorici proeminenți și personalități publice din interiorul și din afara României, iar raportul acesteia a fost un model de integritate și erudiție istorică. A fost scris pentru a rezista la orice examinare și a reușit.

Concluziile sale au fost dure: între 280.000 și 380.000 de evrei au fost uciși sau au murit sub supravegherea României și ca urmare a politicilor deliberate ale autorităților civile și militare române. Peste 11.000 de romi și-au pierdut de asemenea viața.

Ca urmare, România și-a asumat sarcina importantă de a crea un muzeu care să spună povestea evreilor din România, cu un accent semnificativ pe Holocaustul din România. Președinții care au urmat au susținut proiectul, Parlamentul l-a aprobat, iar finanțarea a venit din partea Germaniei, a UE și chiar a guvernului român.  A fost ales un amplasament, au fost lansate licitații, a urmat o competiție internațională – eu și colegii mei am avut privilegiul de a fi fost aleși pentru a proiecta expoziția – a fost ales un nume adecvat pentru instituția sponsor – Institutul Elie Wiesel – și proiectul părea să fie pe drumul cel bun.

Și apoi, procesul a devenit politizat.

Administrația Bucureștiului s-a opus amplasamentului. Subestimând cazul, unii observatori au remarcat o măsură de antisemitism – astfel încât procesul a trebuit să înceapă din nou. A fost ales un nou amplasament, de data aceasta sub auspicii naționale, nu locale, au fost lansate noi licitații, a fost organizat un concurs internațional, licitația a fost adjudecată atât pentru proiectarea clădirii, cât și pentru crearea Expoziției Permanente, am fost din nou aleși, iar procesul de planificare a început în mod serios. Acesta a fost finalizat în toamna anului trecut, cu sprijinul entuziast al Institutului, iar proiectul părea să fie în plină desfășurare.

Ne-am putea imagina că acum, câteva luni mai târziu, construcția edificiului ar fi fost în plină desfășurare pentru un muzeu care ar fi spus întreaga poveste a evreilor din România, inclusiv capitolele tragice ale Holocaustului și ale epocii post-Holocaust în care majoritatea comunității evreiești din România a emigrat în Israel cu permisiunea guvernului – în timp ce infrastructura de bază a comunității evreiești, sinagogi și școli, cămine de bătrâni și mâncare cușer au fost susținute în condițiile unei populații tot mai puține și îmbătrânite, ceea ce a fost o realizare fără egal în timpul comunismului.

Și apoi, din nou, procesul a devenit politizat.

Președintele Klaus Iohannis a continuat să susțină proiectul cu entuziasm. Premierul Ion-Marcel Ciolacu și-a continuat sprijinul, primarul general al Bucureștiului, Nicușor Dan, care avea doar un cuvânt de spus foarte limitat într-o mică parte a proiectului, s-a opus unei scări interioare și a oprit proiectul de la a merge mai departe. El a refuzat chiar să răspundă la apelurile premierului legate de planurile pentru Institutul Elie Wiesel.

Aceasta este o altă luptă politică, deoarece primarul își exercită procesul de aprobare cel mai limitat pentru a opri acest proiect important. Având în vedere istoria trecută a proiectului, trebuie să ne întrebăm de ce un dezacord relativ minor cu privire la exteriorul unei clădiri poate torpila construcția acestui important institut istoric.

Ceva este în neregulă. Ne întrebăm dacă nu cumva există antisemitism la mijloc și/sau există o dorință profundă de a zădărnici o confruntare onestă cu istoria României – atât pozitivă, cât și negativă – care este sarcina acestui muzeu.

Fără aprobarea primarului, din nou, va trebui ales un nou loc, unul care să nu se afle sub jurisdicția municipiului București. O nouă licitație va trebui să fie postată, o nouă competiție internațională va trebui organizată, un nou proces de planificare pentru noul amplasament va trebui întreprins – și apoi ce se va întâmpla?

Se va alătura România, care a trasat o nouă direcție atât de puternică în confruntarea cu propria istorie, vecinilor săi revizioniști care nu au curajul de a-și înfrunta trecutul și de a-și accepta responsabilitatea pentru această istorie?

Va trăda România integritatea eforturilor sale anterioare și activitatea celei mai ilustre comisii a sa? Va fi aceasta ultima lor șansă de a face ceea ce este corect față de istorie? Sau va fi vorba de „Trei lovituri, ești eliminat”?

Context. Nicușor Dan a declarat luni la B1 TV că actuala administraţie a emis 2.000 de autorizaţii de construire şi că 100 de cereri vizează restaurarea unor clădiri „foarte interesante” din Capitală.

„Pe zona de autorizaţii, am emis vreo 2.000 de autorizaţii de construire şi cred că am transmis un semnal şi cererile de autorizaţii care vin la noi sunt tot mai bune, în sensul că avem şi 100 de cereri de la oameni care vor pur şi simplu să restaureze clădiri foarte interesante din Bucureşti. Deci, cumva am reuşit să schimbăm trendul. Pe PUZ-uri, diferenţa între ce se făcea înainte şi ce facem noi e mult mai mare. Adică, cam la 20-30% din ce se construia înainte e legal să se construiască”, a spus Nicuşor Dan.