„Nimic asemănător nu s-a mai văzut până acum”: Astronomii au identificat o „cicatrice metalică” pe o stea „moartă” care s-a „hrănit” cu un fragment al unei planete care orbitează în jurul său

Astronomii au identificat un semn neobișnuit că o stea moartă s-a hrănit cu un fragment al unei planete care orbitează în jurul său: o cicatrice metalică la suprafața stelei. Revelația aduce în lumină natura dinamică a sistemelor planetare chiar și în etapele finale ale ciclului de viață al unei stele – și ar putea prevesti soarta eventuală a propriului nostru sistem solar, conform oamenilor de știință, citați de CNN.

Planetele se formează din vârtejuri de gaz și praf numite disc protoplanetar care înconjoară o stea nou formată. Dar pe măsură ce steaua îmbătrânește și moare, obiectul stelar poate consuma planetele și asteroizii pe care i-a găzduit la crearea lor.

Astronomii au observat o stea moartă, cunoscută sub numele de pitică albă, situată la aproximativ 63 de ani-lumină distanță de Pământ, utilizând Telescopul Observatorului European de Sud din Chile. Observația a relevat o caracteristică metalică la suprafața stelei pe care cercetătorii au determinat-o a fi legată de o schimbare detectată în câmpul magnetic al stelei. Un nou studiu detaliind observația a fost publicat în The Astrophysical Journal Letters.

„Este bine știut că unele pitice albe consumă bucăți din sistemele lor planetare. Acum am descoperit că câmpul magnetic al stelei joacă un rol cheie în acest proces, rezultând într-o cicatrice pe suprafața piticei albe”, a spus autorul principal al studiului, Dr. Stefano Bagnulo, un astronom la Observatorul Armagh și Planetarium în Irlanda de Nord, într-un comunicat.

Pitica albă, numită WD 0816-310, este un rest de dimensiunea Pământului al unei stele care a fost odată similară cu Soarele nostru, dar mai mare. Obiectul stelar a dobândit o pată întunecată vizibilă pe suprafața sa, care s-a dovedit a fi o concentrare de metale.

„Am demonstrat că aceste metale provin de la un fragment planetar la fel de mare sau posibil mai mare decât Vesta, care are aproximativ 500 de kilometri în diametru și este al doilea cel mai mare asteroid din Sistemul Solar”, a declarat coautorul studiului Jay Farihi, profesor de astrofizică la University College London, într-un comunicat.

O conexiune magnetică

Pe măsură ce astronomii au analizat steaua, au observat că concentrația metalului pe care l-au detectat s-a schimbat în timp ce steaua se rotea. În loc să fie răspândită pe suprafața stelei așa cum era prevăzut de teoria astronomică, metalul era concentrat într-o zonă, a declarat coautorul studiului John Landstreet, profesor emerit de fizică și astronomie la Western University din Canada, într-un comunicat.

Intensitatea detecției metalului s-a sincronizat și cu schimbările observate în câmpul magnetic al stelei, ceea ce a condus echipa să determine că cicatricea metalică se afla pe unul dintre polii magnetici ai stelei.

Câmpul magnetic al stelei a atras metalele spre ea, ceea ce a dus la prezența cicatricei, sugerează descoperirea.

„Această cicatrice este o zonă concentrată de material planetar, ținută în loc de același câmp magnetic care a ghidat fragmentele căzute”, a spus Landstreet, și el afiliat la Observatorul Armagh și Planetarium. „Nimic asemănător nu s-a mai văzut până acum.”

O stea ciudată

Observațiile anterioare ale piticelor albe au arătat că stelele moarte au suprafețe presărate cu metale. Caracteristicile metalice provin cel mai probabil de la planete sau asteroizi care au ajuns prea aproape de stea – asemănător cu cometele care trec pe lângă Soare în sistemul nostru solar.

Dar WD 0816-310 prezintă o scenă cu totul diferită orchestrată de câmpul său magnetic. Procesul este similar cu modul în care aurorele creează afișaje luminoase în apropierea polilor Pământului, pe măsură ce particulele energetice de la Soare se ciocnesc cu atmosfera Pământului.

Autorii studiului au spus că observațiile lor arată acțiunile dinamice care pot avea loc în alte sisteme planetare, chiar și după ce steaua gazdă moare.

În aproximativ 5 miliarde de ani, se așteaptă ca Soarele nostru să devină o pitică albă.

Dar mai întâi, sfera aurie va deveni o gigantă roșie, umflându-se și extinzându-se pe măsură ce eliberează straturi de material. Gigantele roșii se formează atunci când stelele au epuizat rezerva de hidrogen pentru fuziunea nucleară și încep să moară.

Ca o gigantă roșie, Soarele va evapora probabil planetele interioare ale sistemului solar, cum ar fi Mercur și Venus, deși soarta Pământului rămâne neclară, conform NASA.