Niște pietricele misterioase descoperite în Israel ar putea fi primele dovezi ale unor unelte asemănătoare roților, folosite cu aproximativ 12.000 de ani în urmă

Când s-au confruntat cu un sortiment de pietricele perforate vechi de 12.000 de ani dintr-un sit arheologic din nordul Israelului, cercetătorii s-au întrebat dacă artefactele ar putea fi mărgele, sau poate greutăți de pescuit. Acum, însă, ei au ajuns la o concluzie mult mai importantă: Pietricelele ar putea fi fusaiole, folosite la filarea textilelor, scrie Smithsonian Magazine.

Dacă această interpretare este adevărată, colecția de pietricele ar fi unul dintre cele mai vechi exemple de tehnologie rotativă, o condiție prealabilă esențială pentru inventarea roții. Descoperirile echipei au fost publicate miercuri în revista PLOS ONE.

„În timp ce pietricelele perforate au fost păstrate în cea mai mare parte la forma lor naturală nemodificată, ele reprezintă roți în formă și funcție: un obiect rotund cu o gaură în centru conectat la un ax rotativ”, Talia Yashuv, arheolog la Universitatea Ebraică din Ierusalim și co-autoare a studiului.

Folosind modele 3D extrem de detaliate ale celor 113 pietricele, arheologii au observat că artefactele, majoritatea din calcar, aveau aproximativ forma unei gogoși. Găurile măsurau între trei și patru centimetri în diametru și fuseseră găurite la jumătatea fiecărei părți a pietricelelor, deși unele dintre piese aveau găuri excentrice, parțial perforate.

Artefactele fuseseră dezgropate anterior la Nahal Ein Gev II, un sat natufian echi de aproximativ 12 000 de ani, situat în apropierea Mării Galileii. Natufian se referă la o cultură de vânători-culegători care a existat în regiunea Palestinei și în sudul Siriei în jurul anului 9000 î.Hr. și a precedat tranziția către practicile agricole care marchează perioada neolitică.

Din cauza formei neregulate și a greutății pietricelelor, Yashuv și co-autorul Leore Grosman au exclus posibilitatea ca acestea să fie mărgele preistorice sau greutăți de pescuit. Echipa a concluzionat că artefactele erau prea grele și aveau un aspect ciudat pentru a fi mărgele și erau prea ușoare și făcute din materialul nepotrivit pentru a fi folosite la pescuit. Apoi, s-au gândit la greutăți de fus: greutăți mici, în formă de disc, cu găuri, care sunt atașate fusurilor pentru a le face să se rotească mai repede la filarea textilelor.

Cercetătorii au decis să își testeze ipoteza în timp real. Ei au folosit modelele 3D pentru a crea replici precise ale artefactelor și i-au cerut unui expert în textile tradiționale, Yonit Crystal, să le testeze. După ceva practică, Crystal a reușit să țeasă inul – și, cu ceva mai multă dificultate, să țeasă lâna – în fire, folosind pietricelele ca fusaiole.

„A fost foarte surprinsă că au funcționat, pentru că nu erau perfect rotunde”, spune Yashuv lui Christa Lesté-Lasserre de la New Scientist. „Dar, de fapt, trebuie doar ca perforația să fie situată în centrul de masă, iar apoi este echilibrată și funcționează”.

Yashuv adaugă că această interpretareeste în concordanță cu observațiile lor: Metoda de găurire la jumătatea fiecărei părți a pietricelului permite un echilibru mai bun și, astfel, o rotire mai controlată, iar piesele cu găuri incomplete și descentrate ar fi putut fi aruncate ca fiind greșeli.

Deoarece artefactele sunt „simple pietricele de calcar care nu ies în evidență la prima vedere”, cercetătorii au fost surprinși să afle cum au fost probabil folosite, adaugă Yashuv.

Dacă se confirmă că pietricelele sunt printre cele mai vechi exemple de fusaiole, aceasta ar însemna mai multe lucruri. Cel mai izbitor este că artefactele ar reprezenta, de asemenea, una dintre cele mai vechi utilizări ale tehnologiilor de rotație, care ar fi putut deschide calea pentru alte progrese cruciale, cum ar fi roțile olarilor și roțile tradiționale ale căruțelor cu 4.000 de ani î.Hr.

În plus, „este probabil ca inul să fi fost tors în cantități mici pentru a fi utilizat în alte tehnologii emergente, cum ar fi saci și undițe, adică noi metode de depozitare și subzistență”, spune Alex Joffe, arheolog și istoric specializat în Orientul Mijlociu, care nu a fost implicat în studiu, pentru Live Science.

Cu toate acestea, înregistrările arheologice sugerează că tehnologia a dispărut înainte de a reapărea și de a prinde rădăcini în aceeași regiune mii de ani mai târziu.

„S-au întors la altceva și nu mai vedem aceeași unealtă timp de încă 4 000 de ani. Când revine, ceea ce este interesant este că este într-un sit foarte apropiat”, explică Yashuv.

Nu toată lumea este convinsă de interpretarea cercetătorilor. Carole Cheval, arheolog la Universitatea Côte d’Azur din Nisa, Franța, spune pentru New Scientist că studiul ar fi trebuit să caute urme microscopice ale frecării cauzate de fire pe pietricele. Și chiar dacă pietricelele sunt fusaiole, aceste unelte seamănă mai mult cu un titirez decât cu o roată, adaugă ea.