Noi reguli de gen pentru marile companii listate la bursă: UE impune minimum 33% femei în rândul directorilor / Raportul Draghi a cerut insistent renunțarea la regulile birocratice care sufocă afacerile europene

O directivă a UE privind echilibrul de gen în consiliile de administrație ale marilor companii listate la bursă a intrat în vigoare la sfârșitul anului 2024. Comisia Europeană susține că directiva are ca obiectiv o reprezentare mai echilibrată a sexelor, dar ea vine în contradicție cu raportul realizat de economistul Mario Draghi, chiar la cererea Comisiei. Draghi a arătat că regulile birocratice, care nu au legătură cu realitățile economice, duc la scăderea dramatică a competitivității companiilor europene.

Directiva stabilește un obiectiv pentru marile companii cotate la bursă din UE de 40% din sexul subreprezentat în rândul directorilor neexecutivi și 33% în rândul tuturor directorilor.

Termenul limită pentru transpunerea directivei de către statele membre a fost 28 decembrie 2024, iar companiile trebuie să îndeplinească obiectivele stabilite de UE până la 30 iunie 2026.

• Principalele constatări ale raportului Draghi din 2024 cu privire la povara birocratică suportată de companiile din UE:

Companiile din Europa se confruntă cu trei obstacole principale cauzate de creșterea ponderii reglementărilor.

În primul rând, acestea trebuie să se conformeze modificărilor frecvente ale legislației UE în timp, ceea ce se traduce prin suprapuneri și neconcordanțe. De exemplu, o analiză a lacunelor realizată de Business Europe cu privire la 13 acte legislative ale UE a evidențiat suprapuneri în 169 de cerințe, inclusiv diferențe (29%) și neconcordanțe totale (11%).

În al doilea rând, întreprinderile din UE se confruntă cu o povară suplimentară din cauza transpunerii la nivel național, de exemplu atunci când statele membre modifică legislația UE sau pun în aplicare legi cu cerințe și standarde divergente de la o țară la alta. Legislația GDPR, de exemplu, a fost pusă în aplicare cu un grad ridicat de fragmentare, ceea ce subminează obiectivele digitale ale UE.

În al treilea rând, reglementările UE impun o povară proporțional mai mare IMM-urilor și întreprinderilor mici cu capitalizare medie decât întreprinderilor mari, însă UE nu dispune de un cadru pentru evaluarea acestor costuri.

Sarcina de reglementare asupra întreprinderilor europene este ridicată și continuă să crească, însă UE nu dispune de o metodologie comună pentru evaluarea acesteia. Comisia se străduiește de ani de zile să reducă „stocul” și „fluxul” de reglementări în cadrul programului „O mai bună legiferare”. Cu toate acestea, acest efort a avut un impact limitat până în prezent.

Stocul de reglementări rămâne mare, iar noile reglementări în UE cresc mai rapid decât în alte economii comparabile. Deși comparațiile directe sunt dificile din cauza sistemelor politice și juridice diferite, în SUA au fost adoptate aproximativ 3 500 de acte legislative și aproximativ 2 000 de rezoluții la nivel federal în cursul ultimelor trei mandate ale Congresului (2019-2024). În aceeași perioadă, aproximativ 13 000 de acte au fost adoptate de UE. În ciuda acestui flux crescând de reglementări, UE nu dispune de un cadru cantitativ pentru a analiza costurile și beneficiile noilor legi. Dintre instituțiile UE, doar Comisia a elaborat o metodologie (modelul costurilor standard) pentru a calcula sarcinile de reglementare, însă aplicarea concretă a acesteia variază în funcție de actele legislative. Co-legiuitorii – Parlamentul European și Consiliul – nu dispun de nicio metodologie pentru a măsura impactul amendamentelor pe care le propun la proiectele legislative ale UE. În plus, nu există o metodologie unică de evaluare a impactului legislației UE odată transpusă la nivel național, doar câteva state membre măsurând sistematic impactul legislației UE transpuse – ceea ce îngreunează exercitarea controlului de către parlamentele naționale.