Norocosul domn Cîțu

Campania de vaccinare s-a împotmolit, dar nimeni de la vârful statului nu pare să mai aibă grija ei. Premierul Cîțu este prins până peste cap cu altă campanie, mult mai importantă pentru domnia sa. Ședințele de la Cotroceni pe tema măsurilor anti-COVID au devenit, și ele, amintire. Președintele Iohannis a scăpat de chinuitoarele treburi administrative interne și s-a întors în sferele înalte ale politicii internaționale.

Toată România s-a relaxat, la propriu. Numărul de noi infectări a scăzut undeva la o sută, presiunea pe spitale a slabit. După un an jumate de stat în case, românii au luat cu asalt Grecia sau în alte destinații de vacanță. Se vede și în traficul din marile orașe. Economia și-a turat progresiv motoarele. Analiștii prevăd cel mai fast an pentru sectorul construcțiilor în 2021. Se anunță, așadar, reluarea freneziei imobiliare, un indicator de relativă prosperitate. Oamenii au bani de investit în case, terenuri, construcții.

Pe acest fundal de revenire la normalitate, cu perspective destul de optimiste în față, nimeni nu-și mai bate capul să-i ceară domnului Cîțu socoteală pentru ratarea obiectivului de 5 milioane de vaccinați la data 1 iunie. Mai puțin de 4,6 milioane de cetățeni sunt vaccinați, deși am trecut de jumătatea lunii iunie. Suntem pe ultimele locuri din UE la rata vaccinării raportat la populație. Cu 30.000 de vaccinați pe zi abia dacă vom atinge 5 milioane spre sfârșitul lunii. România se pregătește să vândă vaccinuri din cauza prăbușirii interesului pentru imunizare. Centrele își reduc activitatea sau se închid.

Greu de crezut, în aceste condiții, că România va putea atinge celălalt obiectiv major: 10 milioane de vaccinați în luna septembrie și obținerea imunității de turmă. Specialiștii trag deja semnalul de alarmă că al patrulea val devine aproape imposibil de evitat în toamnă, din cauza noii tulpini indiene, mult mai contagioase, prezentă deja în mai multe state europene.

În loc să-și concentreze toată energia pe campania de vaccinare în zonele rurale, să caute soluții pentru a contracara valul antivaccinist în creștere și pentru a convinge oamenii să se imunizeze, premierul Florin Cîțu aleargă prin țară în campania internă în competiția dură cu Ludovic Orban pentru șefia partidului.

Chiar dacă se ocupă mai puțin de treburile țării, ocupat cu partidul, premierul nu riscă azi mai nimic. A ajuns șeful Guvernului pe când România, ca toate celelalte țări lovite de pandemie, atingea fundul prăpastiei. Roata s-a oprit în loc anul trecut. Ce poate fi mai rău decât atât? Florin Cîțu a luat guvernarea într-un moment de criză fără precedent în istoria recentă. Neșansa de lua guvernarea într-un moment atât de dificil reprezintă, culmea, o mare oportunitate pentru ambițiile sale politice. De ce?

Fiecare măsură de relaxare, orice pas înainte, revenirea la normalitate, creșterea economică, repornirea economiei, indiferent dacă toate acestea se datorează sau nu guvernului, premierul Cîțu și le trece în contul personal. Când iei o țară de foarte jos ai șansa nesperată ca politician să crești, oricâte prostii ai face, deoarece lucrurile merg implacabil spre mai bine.

Peste norocosul domn Cîțu se mai prăvălesc apoi vreo 30 de miliarde de euro de la Bruxelles din fondul pentru redresare post-pandemie, bani altfel neprevăzuți, la care se adaugă aproximativ 50 de miliarde de euro din bugetul multianual obișnuit. Cu bugetul național într-o mână și cu miliardele Bruxellesului în cealaltă, va avea cu ce să-i convingă pe liberali că el este viitorul, cum i-a zis Emil Boc deunăzi. Până și cel mai înrăit orbanist întoarce armele pentru prețul corect. Contractele sunt la Cîțu, lui Orban i-au rămas doar vorbele.

Numai Călin Popescu Tăriceanu a mai avut un noroc atât de mare ca om politic. Intrarea României în UE în 2007 l-a prins în fruntea Guvernului, cu toate beneficiile care au urmat: banii au curs peste România, nivelul de trai a crescut, granițele s-au deschis. Fostul premier a ratat însă ocazia de a dezvolta țara prin investiții esențiale în infrastructură, preferând să împrăștie banii printr-o risipă bugetară nesăbuită.

Depinde cum va utiliza Florin Cîțu șansa uriașă pe care o are ca om politic, cât de determinat va fi să continue marile reforme în companiile de stat, restructurarea aparatului bugetar și a companiilor de stat și, mai ales, cât de fezabile vor fi marile proiecte de pe urma cărora speră să deconteze miliardele de la Bruxelles.

Una din condițiile de bază ale dezvoltării este ca România să rămână o democrație funcțională, cu mecanisme de echilibru și control puternice (justiție, presă, alte instituții – cheie și autorități independente capabile să regleze excesele din piață).

Or, nici președintele Iohannis, nici premierul Cîțu n-au arătat până acum mare apetență pentru reforme reale și construcție instituțională solidă. Vezi cazul justiției, unde nici până azi n-au fost îndreptate marile stricăciuni făcute de regimul Dragnea-PSD.

Recentul raport MCV este oglinda pusă în fața Guvernului Cîțu în care se reflecta clar stagnarea din justiție, băltirea unor reforme esențiale.

O țară se dezvoltă cu adevărat abia atunci când, pe lângă o economie puternică, infrastructură vitală (rutieră, sanitară, energetică) și un sistem de educație eficient, reușește să construiască instituții puternice. Ele sunt, pe termen lung, cheia succesului în orice democrație.