Nouă controversă în Marea Britanie cu privire la un presupus plan al guvernului Sunak de „a se apropia” de UE

Analiză a publicației spaniole 20 Minutos, preluată de Rador:

În politica de astăzi există puține relații mai furtunoase decât cea dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană. Au trecut mai bine de șase ani de la referendumul pentru Brexit și aproape doi de când a fost confirmată ieșirea din UE, dar ciocnirile au fost constante. Londra a încercat să modifice acordul semnat de un Boris Johnson acum în dizgrație, iar, astăzi, Rishi Sunak se confruntă cu provocarea de a vindeca rănile. Sunt atât de multe fronturi de luptă încât el nu este interesat să fie beligerant cu Uniunea Europeană, dar în același timp a adăugat o nouă controversă în acest sens: cu câteva zile în urmă a apărut vestea că guvernul britanic ar pregăti un plan „în stil elvețian”.

Ideea ar fi abordarea unei relații cu UE dintr-un fel de neutralitate – deși nu strategică – și, în același timp, să se ajungă la numeroase acorduri economice și politice cu Bruxelles-ul. Dar așa de mare a fost controversa încât premierul însuși și membri proeminenți ai cabinetului său au fost nevoiți să iasă şi să nege. Printre ei, ministrul Economiei – și numărul doi al lui Sunak – Jeremy Hunt: „Nu a fost niciodată planul nostru”.

În total, Uniunea și Elveția au semnat peste 120 de acorduri bilaterale, inclusiv un acord de liber schimb în 1972 și două pachete mari de acorduri bilaterale sectoriale prin care o parte semnificativă a legislației elvețiene a fost aliniată cu cea a Uniunii în momentul semnării. Primul pachet de acorduri sectoriale (cunoscute sub numele de Acorduri Bilaterale I) a fost semnat în 1999 pentru a intra în vigoare în 2002.

Aceste șapte acorduri acoperă aspecte legate de libera circulație și deschiderea reciprocă a piețelor. Un alt pachet de acorduri sectoriale (Acorduri Bilaterale II) a fost semnat în 2004, intrând în vigoare treptat în perioada 2005-2009. Ele au de a face în mod fundamental cu consolidarea cooperării economice și extinderea cooperării la domeniile azilului și liberei circulații în spațiul Schengen.

Dar Regatul Unit nu își dorește un astfel de model. Sau cel puțin cabinetul lui Sunak neagă că aceasta îi este intenția. „Nu susținem, nu am contemplat, nu am sprijinit, nu am avut niciodată în vedere, niciun acord care înseamnă că nu negociem sau decidem reglementările pe care le dorim ca egali suverani, nu plătim bani inutili către UE şi nu compromitem libertatea de mișcare”, a spus destul de răsunător dl. Hunt, care le-a cerut şi colegilor săi de partid ca „faptele să vorbească mai tare decât cuvintele”.

În această chestiune, premierul trebuie să se confrunte cu cea mai de dreapta aripă a Executivului și cu partidul conservator, format din cei mai puternici apărători ai divorțului de UE. Astfel, Sunak trebuia să-i liniștească. „Am votat pentru Brexit și cred în Brexit”, a spus chiriașul din Downing Street. Una peste alta, este o chestiune care este departe de a fi închisă, în ciuda bunăvoinței premierului de a atenua relațiile cu Bruxelles-ul.

Bateria acordurilor UE cu Elveția are o istorie și mulți ani de muncă în spate. Dar cu Regatul Unit situația este cu totul diferită. Londra mai are mai multe fronturi deschise de Bruxelles, printre care acordul privind viitoarea relație cu Gibraltarul și, mai ales, aplicarea protocolului Irlanda de Nord, un mecanism creat în mod expres pentru a menține nord-irlandezii în cadrul pieței comune și a evita astfel o graniță dură. în Ulster. Guvernul britanic a amenințat că îl va pune sub acuzare pentru introducerea de bariere în comerțul din Marea Britanie. (Articol de Emilio Ordiz / Traducerea: Rodezia Costea)