Noua grădină de sculpturi din Germania – o atracție turistică perfectă post-carantină

O colecție de artă contemporană pe domeniul unui castel din nord-vestul Berlinului este o inițiativă îndrăzneaţă pentru zona liniștită a Brandenburgului.

Dr Loretta Würtenberger – înaltă, îmbrăcată într-o rochie de vară neagră și grațioasă, mă întâmpină cu un salut informal, cu cotul, cum este obișnuit în vreme de coronavirus, pe domeniul noii sale locuințe, Schlossgut Schwante: un castel în stil baroc din secolul al XVIII-lea pe care l-a cumpărat împreună cu soțul său, Daniel Tümpel, anul trecut. Amândoi fiind renumiți în piața de artă, cuplul a transformat domeniul castelului într-un parc de sculpturi în care sunt prezentate lucrări ale artiștilor germani și internaționali, precum Tony Cragg, Maria Loboda, Dan Graham, Hans Arp și Carsten Nicolai.

Este o atracție îndrăzneață, poate chiar radicală, pentru această parte molcomă a zonei Brandenburg, în jur de 25 km nord-vest de Berlin, și este o destinație culturală ideală post-carantină. Alături de parcul de sculpturi, cuplul a creat un restaurant cu un interior rustic, intim, o terasă mare, cu o bucătărie în aer liber și un vagon excentric care vinde înghețată artizanală. Un magazin al fermierilor vinde veselă realizată manual, cărți de artă, cărți de bucate și produse crescute local, perfecte pentru picnicurile la fața locului. Programul de evenimente include proiecții de film în aer liber, cursuri de yoga, concerte și seminarii.

„Dacă cineva mi-ar fi spus în urmă cu 18 luni că voi face toate aceste lucruri și că voi avea această conversație cu ține chiar acum, aș fi zis că sunt nebuni”, spune Loretta în timp ce mă conduce prin restaurant și parc. „Am cumpărat-o de la un prieten, fără nicio intenție serioasă de a crea un parc de sculpturi. Dar am vrut să menținem locuința ca centrul unei entități dinamice, mai degrabă decât un simplu fundal scenic. Deoarece nu mai există activități agricole semnificative în zona, iar noi nu suntem fermieri, arta a fost răspunsul.”

Clădirea principală în stil baroc, care servește acum drept locuința cuplului și celor patru copii ai lor, se spune că a fost proiectată de minunatul Georg Wenceslas von Knobelsdorff, unul dintre arhitecții preferați a lui Frederick cel Mare. A fost construită la începutul anilor 1740 pentru familia von Redern, generații care au trăit aici până în anii 1880. În timpul suferinței Germaniei din secolul XX a fost folosită drept spital și grădiniță RDG.

Grădina este de fapt piesa de rezistență a domeniului. Proiectat inițial în stilul englez popular în acea perioadă, acesta combină acum secțiuni amenajate și sălbatice presărate cu pomi fructiferi (cireși, pruni, meri), precum și sălcii plangatoare, pomi mândri (și parfumați) de tei – și peste 20 de lucrări de artă internaționale așezate în copaci, în iazuri și ascunse subtil prin pădure.

Este un mod distractiv de a te bucura de artă, iar unele piese sunt interactive, cum ar fi ograda de joacă a lui Dan Graham din 2018 care combină oțelul inoxidabil, sticla și o oglindă bidirecțională pentru a permite telespectatorului să se contopească, asemenea unei fantome, cu împrejurimile și instalația sonoră din fontă a lui Carsten Nicolai, numită Echo, care imită un templu de meditație, încurajând vizitatorii să-și bată pieptul și să asculte reverberarea din diferite locuri.

O sculptură din oțel inoxidabil în formă unui tirbușon se dovedește a fi o lucrare din 2012 a lui Tony Cragg, al cărui parc de sculpturi în apropiere de Wuppertal este posibil singurul proiect similar din Germania. Un mic câmp de flori de aluminiu care străluceșc și se învârt  în ritmul vântului și al ploii, este opera artistul japonez Toshihiko Mitsuya, din Berlin, care vine în fiecare săptămână să tăie iarba și să planteze flori noi. O notă mult mai întunecată este surprinsă de artistul polonez Monika Sosnowska in 2019, o scară neagră încremenită care zace în iarbă ca o greșeală malefică.

Dar, în general, parcul este un loc primitor și grațios, înfrumusețat de băncile Sissinghurst, strategic amplasate (cu spatare arcuite grațios), hamacuri întinse între copaci și o zonă mărginită, circulară cu un iaz mic și mai multe paturi aranjate pe timpul zilei.

„Este vorba despre crearea unui spațiu în care arta nu are nici o limită”, spune Loretta. „Nu este un cub alb. Este un loc în care natura și arta se contopesc și familiile pot veni șa se bucure de acest lucru.” De la inaugurare, site-ul a atras sute de vizitatori, inclusiv multe familii, o surpriză pozitivă pentru proprietari, mai ales în acestă perioadă dificilă. La ieșire, zăresc o altă lucrare de artă care iese la suprafață lacului – un semn de neon al lui Martin Creed, care citește « Totul va fi bine ». În circumstanțe normale, poate părea puțin trist dar, în timp ce lumea continuă să țină piept pandemiei, semnul transmite un sentiment straniu de comfort.

Expoziția de sculptură și natură se desfășoară până la data de 31 octombrie. Intrarea 12 €, deschis de vineri până duminică de la 11:00 la 18:00. Tururi ghidate sâmbătă la 14:00, schlossgut-schwante.de

Sursa: The Guardian / Autor: Paul Sullivan / Traducerea: Teodora Stirbaczaharia (Rador)

Foto: Schlossgut Schwante Sculpture Park, Germania / Sursa: www.schlossgut-schwante.de