Noua provocare a lui Erdogan: contracararea foștilor săi aliați, care intenționează să creeze partide disidente

După ce a pierdut în primăvară primăriile unor oraşe-cheie în faţa opoziţiei, președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, se confruntă cu o nouă provocare, de data aceasta din partea foștilor aliați care intenționează să creeze partide disidente, scrie cotidianul belgian Le Vif, preluat de Rador.

Uniunea sacră din jurul lui Erdogan în partidul său islamo-conservator, AKP,  pare să se fisureze, după cum o ilustrează ieșirile fără precedent ale fostului prim-ministru, Ahmet Davutoglu, și ale fostului ministru al Economiei, Ali Babacan. Ambii au criticat în ultimele săptămâni direcția luată de Turcia sub conducerea lui Erdogan.

Aceste luări de poziţie au dat credit înmulţirii zvonurilor cu privire la ambițiile celor doi foști locotenenți ai lui Erdogan de a-și crea propriile partide pentru a sfida AKP, la putere de 17 ani.

Dl. Babacan a demisionat primul, pe 8 iulie. Această figură extrem de respectată în cercurile economice, creditată cu succesele economice ale AKP în decursul primului său deceniu de activitate, a demisionat din partid, reproşându-i lui Erdogan că își sacrifică „valorile” și evocând nevoia de „o nouă viziune” pentru țară.

Cu o inflație de 15,7%, o scădere de 2,6% în primul trimestru al anului 2019, un șomaj de 13% și o monedă slăbită, dl Babacan este văzut de numeroşi turci ca fiind omul capabil să remedieze problemele ţării și să întruchipeze o alternativă la Erdogan, al cărui mandat actual se va încheia în 2023.

Zece zile mai târziu, dl.Davutoglu a renunţat la discreția sa obișnuită pentru a acorda un interviu de peste trei ore, difuzat pe reţelele sociale, şi în care a lăsat să se înţeleagă că și el este gata să creeze un nou partid.

Erdogan a minimalizat amenințarea, însă experții spun că el nu va sta cu braţele încrucişate în faţa disidenţilor. El „va combate probabil tot ce va percepe ca pe o amenințare împotriva dominației pe care el o personifică”, estimează Lisel Hintz, de la Universitatea Johns Hopkins. Ea citează, în sprijinul afirmației sale, închiderea din 2016 a liderului kurd Selahattin Demirtas, care i se opunea cu fermitate lui Erdogan, precum și procesele în desfășurare împotriva reprezentanților societății civile și a adversarilor AKP.

Atunci când a demisionat din funcția de prim-ministru în 2016, după doi ani, Davutoglu a promis că nu îl va critica niciodată în public pe Erdogan, dar vastul său interviu a arătat că el nu mai intenționează să păstreze tăcerea în legătură cu ceea ce consideră a fi disfuncționalitățile din cadrul partidului.

Dl. Davutoglu, o personalitate care mai degrabă dezbină, este departe de a fi sigur că va antrena şi alți membri ai partidului în urma lui, dacă va trânti ușa, dar dl.Babacan poate conta deja, potrivit presei, pe sprijinul unui alt greu al AKP, fostul președinte Abdullah Gül, pentru a crea o formațiune disidentă. „Dacă noi nu suntem dezamăgiți de ei, de cine am fi?”, a spus Erdogan într-un interviu, dezvăluindu-şi exasperarea în legătură cu proiectele foștilor săi tovarăşi de drum.

Pentru d-na Hintz, succesul unui eventual partid creat de dl. Babacan „va depinde, probabil, de capacitatea sa de a veni cu planuri concrete de abordare a problemelor economice și a diviziunilor sociale”.

Dl. Babacan are „o șansă să coaguleze centrul-dreapta, mai ales având în vedere deziluzia generalizată provocată de îmbogățirea personală a liderilor AKP, în timp ce economia turcă se afundă în criză”.

Erdogan și AKP au câștigat toate alegerile din 2002. Dar la ultimele alegeri municipale au pierdut Istanbulul, inima economiei turcești, capitala Ankara și alte orașe mari.

În ciuda acestor eșecuri, președintele turc are încă o bază loială, mai ales în provincie, nuanțează Emre Erdogan de la Universitatea Bilgi din Istanbul.

Cercetătorul, care nu are nicio legătură de rudenie cu șeful statului, consideră totuși că apariția unui personalităţi provenite din AKP ca un nou rival ar putea avea un efect „distructiv” pentru Erdogan în timpul alegerilor viitoare programate în 2023, iar candidatul la președinție ar trebui să obţină atunci peste 50% din voturi pentru a fi ales.

Traducerea: Rodezia Costea