Noul guvern de dreapta al Suediei va renunța la politica sa externă „feministă” în favoarea unei urmăriri mai ferme a intereselor sale naționale, a declarat noul ministru de Externe

În ultimii opt ani, guvernele succesive de centru-stânga de la Stockholm au plasat egalitatea de gen și drepturile femeilor în centrul abordării lor privind relațiile internaționale, reinventând noțiunea de Suedia ca „superputere morală” pe scena mondială, relatează The Times

În practică, acest lucru a însemnat să facă lobby pentru măsuri de promovare a educației fetelor, pentru a aduce mai multe femei pe piața forței de muncă și în poziții de influență și pentru a combate violența împotriva fetelor și femeilor.

De când ideea a fost lansată în 2014 de Margot Wallstrom, fostul ministră a afacerilor externe, a prins contur în mare parte din lumea occidentală. Politica a căpătat o importanță deosebită în Germania, unde ministra de externe Annalena Baerbock, elaborează o strategie explicit feministă pentru diplomație.

Cu toate acestea, conceptul a fost abandonat de Suedia. Noua coaliție de guvernare de dreapta din Suedia, care se bazează pe sprijinul Democraților Suedezi (dreapta populistă) pentru majoritatea parlamentară, a declarat că se va concentra în schimb pe „promovarea intereselor suedeze în toate domeniile”. Aceasta a eliminat deja declarația de misiune a politicii externe feministe de pe site-ul guvernului.

„Egalitatea între bărbați și femei este o valoare centrală atât pentru Suedia, cât și pentru acest guvern, dar nu, nu vom urmări o politică externă feministă”, a declarat Tobias Billstrom, noul ministru de externe, pentru Aftonbladet.

„Eticheta nu și-a îndeplinit scopul și, mai presus de toate, a ascuns faptul că politica externă suedeză trebuie să se bazeze pe întrebarea care sunt valorile și interesele Suediei.”

Ce va însemna această schimbare în practică rămâne de văzut. Ann Linde, predecesoarea imediată a lui Billström, a fost o susținătoare entuziastă a diplomației feministe, creând rețele în toată Europa și combinând această strategie cu alte cauze liberale, cum ar fi drepturile homosexualilor.

Cu toate acestea, criticii au respins această filosofie ca fiind banală și nepotrivită pentru o epocă de rivalitate dură între marile puteri, observând că Suedia însăși a subminat acest ideal prin exportul de arme către regimuri autoritare și prin adoptarea unor politici de azil din ce în ce mai dure.

Politica externă a Suediei este deja în schimbare de ceva timp. Tradițiile sale de neutralitate militară și de menținere în afara conflictelor armate au fost diluate în timp ce a trimis trupe la o forță operativă militară condusă de Franța în Mali, a livrat rachete Ucrainei și a solicitat aderarea la NATO.

Billstrom a declarat că prioritățile sale cele mai urgente vor fi asigurarea unui acord cu Turcia care să deblocheze calea Suediei și Finlandei către aderarea la NATO și „să pună mai mult accent pe cooperarea europeană și nordică-baltică”.