”Nu ne răzbunați, dar amintiți-vă”: Despre suferințele românilor basarabeni în gulagul sovietic/ Cum a fost la ”Dosarele Siberiei”, spectacolul adus la Constanța de Teatrul Național din Chișinău

“Dosarele Siberiei”, spectacolul jucat la Constanța de actorii Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău, a transmis, la finalul săptămânii, în Sala Studio a Teatrului de Stat Constanța, cu multă empatie și emoție, un mesaj puternic despre rezistența umană și importanța amintirilor, relatează Info Sud-Est. Spectacolul a fost prezentat în cadrul SEAS, Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului, eveniment organizat de Teatrul de Stat Constanța.

Piesa apelează la amintirile câtorva supraviețuitori pentru a expune crimele comise de Uniunea Sovietică împotriva românilor basarabeni în timpul ocupării sovietice a Basarabiei (1940; 1941-1944): deportări în masă, foamete organizată, masacre și alte crime odioase care s-au soldat cu sute de mii de victime. După cum afirmă producătorii piesei, “aceste cifre au suflet”.

În acest context, acțiunea începe cu soldații Armatei Roșii în calitate de ”eliberatori” glorioși și aparent binevoitori, iar țăranii basarabeni nu sunt nici ei prezentați ca un grup perfect uniform și fără personalitate. Există dezbateri despre intențiile sovieticilor, entuziasm pentru noua ordine socială și conflicte deschise între sceptici și cei pregătiți să accepte noua ordine.

Audiența nu poate decât să aștepte inevitabilul. Orice gest sau cuvânt al soldaților este însoțit de un subtext sinistru. Promisiunile de a distruge inamicii vag definiți ai poporului, vorbele mieroase și retorica despre eliberare și drepturi pregătesc doar terenul și vor fi înlocuite de foamete, gloanțe și ură. Acest fapt devine clar din primele momente, dar până atunci, spectacolul ridicol al ”eliberatorilor” poate fi doar privit cu neputință.

Piesa începe prin prezentarea realității complexe, haotice și contradictorii a începutului ocupației sovietice, dar motoarele sunt turate la maxim atunci când încep, în final, condamnările sumare, raziile și arestările. De acum, începe istorisirea suferinței a mii și mii de bărbați, femei și copii. Se dă startul bătăliei în care spiritul și rațiunea umană se ciocnesc cu pornirile animalice care bântuie omenirea de când primul om a ridicat mânal împotriva aproapelui său.

Protagoniștii și naratorii piesei sunt luptătorul pentru libertate Ion Moraru, Magdalena Cemârtan-Spânu, o fetiță de doar 6 ani, și Ecaterina Chele, o profesoară cu un copil de doar 11 luni. 

Voința de fier a lui Ion, inocența Magdalenei și blândețea Ecaterinei îi fac aproape imediat dragi privitorului, dar celor trei li se alătură un întreg repertoriu de eroi atipici, complicați și imperfecți, dar a căror suferință evocă aceleași sentimente de simpatie și tristețe, fiecare în propriul fel.

În particular, mi-a rămas în minte Dora, o tânără însărcinată care a acceptat cu naivitate spusele regimului – ea s-a adaptat rapid și a întocmit listele de presupuși spioni, chiaburi și alte “elemente periculoase” din comunitatea ei, doar pentru a fi ea însăși condamnată și trimisă în Siberia în același vagon infestat de păduchi. Acolo, este ajutată să nască de oamenii pe care, în necunoștință de cauză, i-a condamnat la moarte și chin. Copilul i-a fost luat, iar ea a fost ucisă când a încercat să se opună de către aceiași soldați care îi promiseseră libertate cu doar câteva scene în urmă. 

• Citește articolul integral pe Info Sud-Est.