Numirea lui Michel Barnier în funcția de premier al Franței provoacă furia stângii, în timp ce la centru și la dreapta se manifestă prudență / Cum va putea guverna noul prim-minstru francez?

Premierul Barnier, numit miercuri în funcție de președintele Emmanuel Macron după 59 de zile de la alegerile legislative anticipate care au produs o Adunare Națională fără majoritate, a sosit la reședința guvernului – palatul Matignon – unde a început consultări cu liderii propriului partid Republicanii (LR, centru dreapta), care are numai 47 de deputați din totalul de 577 al camerei inferioare a parlamentului Franței.

Între timp, la stânga numirea a fost criticată în termeni vehemenți, iar lidera Verzilor (EELV), Marine Tondelier, a anunțat o moțiune de cenzură împotriva guvernului într-un termen foarte apropiat. Lucie Castets, candidata Noului Front Popular (NFP, alianța stângii) la funcția de prim ministru respinsă de președintele Macron, „Milioane de alegători s-au mobilizat, am mers să îi facem să blocheze Adunarea Națională și astăzi avem un prim-ministru care depinde în totalitate de Reunirea Națională. De fapt, președintele Republicii coabitează cu RN”, a declarat ea.

Furia lui Lucie Castets este de înțeles, din punctul de vedere al stângii. În primul rând pentru că NFP, format din patru partide – Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală), Partidul Socialist (PS), EELV și Partidul Comunist (PCF) – s-a clasat pe primul loc în urma scrutinului legislativ cu 193 de mandate de deputat, este drept, departe de majoritatea absolută de 289. În al doilea rând pentru că între cele două tururi de scrutin, președintele Macron a făcut apel la un baraj împotriva candidaților RN, considerat de mulți drept partid de extrema dreaptă, care a rezultat în desistări reciproce între candidații NFP și ai confederației centriste pro-prezidențiale Ensemble (Împreună).

La rândul său, RN, care are 143 de deputați în Adunarea Națională, s-a felicitat prin vocea vicepreședintelui său, Sebastien Chenu, că prin respingerea în consultările cu președintele Macron a tuturor numelor propuse pentru funcția de prim ministru s-a evitat haosul instituțional ce ar fi rezultat printr-o inevitabilă moțiune de cenzură adoptată. RN a declarat că își va declara atitudinea față de premierul Barnier după ce acesta își va fi prezentat declarația de politică generală în Adunarea Națională.

Cât privește atitudinea centriștilor pro-prezidențiali aceasta este una de expectativă.  “În orice caz, nu suntem printre cei care doresc să cenzureze un om care este un mare european și un mare republican.” a declarat deputatul centrist Mathieu Lefèvre, înaintea întâlnirii dintre premierul Barnier și predecesorul său la Matignon, actualul lider al grupului parlamentar Ensemble pour la Republique (Împreună pentru Republică, pro-prezidențial).

Recapitulând, aritmetica parlamentară se prezintă astfel: premierul Barnier se poate bizui pe o alianță de circumstanță între blocul pro-prezidențial (166 de deputați) și propriul partid (47 de deputați), adică maximum 213 deputați, cu NFP (193 de deputați) în opoziție, depinzând de bunăvoința RN (126 de deputați) și a aliaților săi din grupul La Dreapta (condus de Eric Ciotti, disident din LR, 17 deputați) care cu cei 143 de deputați sunt în poziție de arbitru, alături de ceilalți 28 de deputați neafiliați.

Dat fiind că președintele Macron nu are dreptul să mai dizolve Adunarea Națională până în iunie 2025, când se împlinește un an de la precedenta dizolvare, este improbabil ca RN să se alăture șirului de moțiuni de cenzură la care ne putem aștepta din partea stângii. După acea dată RN își va relua probabil marșul către putere, cerând o nouă dizolvare a Adunării Naționale.

Până atunci însă rămâne întrebarea: cine va face parte din guvernul Barnier și mai ales cum va putea trece nou prim ministru proiecte de lege în Adunarea Națională. Primul răspuns va veni la deschiderea sesiunii ordinare de toamnă la 1 octombrie când parlamentul va trebui să dezbată proiectul bugetului pe 2025. Dezbaterile se anunță de pe acum extrem de interesante.