O alegere dificilă în Ucraina: să ai sau nu copii / „Viața nu ar trebui să se oprească, chiar și acum trebuie să mergem mai departe” / „Însemna că aș putea sfârși ca mamă singură”

„Este un lucru obișnuit pentru mine să mă trezesc la ora 02:00, să o alăptez pe Mia, iar apoi se declanșează sirenele de raid aerian”, spune Yulia Balahura, legănându-și fetița într-un centru medical din orașul său natal, Bucha, chiar lângă capitala Ucrainei. Yulia, în vârstă de 38 de ani, s-a întors acum acasă, dar la începutul verii a călătorit aproximativ 30 de kilometri pentru a o naște pe Mia la un spital din Kiev, deoarece Bucha nu are o maternitate. Ea a intrat în travaliu chiar în momentul în care Rusia a început să bombardeze capitala ucraineană cu rachete și drone aproape în fiecare noapte, se arată într-un reportaj BBC.

Bebelușul Mia și-a petrecut prima noapte în adăpostul antiatomic subteran al spitalului, la doar câțiva metri de alte femei aflate în travaliu sau care au născut.

Sirenele și exploziile străpungeau întunericul, spune Yulia, dar asistentele au încurajat femeile să rămână calme și au făcut tot posibilul să le sprijine.

Atacurile rusești au provocat deseori întreruperi de energie electrică în întreaga țară și au tăiat aprovizionarea cu apă și încălzire, ceea ce a îngreunat furnizarea de asistență maternală adecvată.

Yulia, care are deja două fiice, spune că știa că a merge mai departe cu o altă sarcină în timpul unui război ar veni cu riscuri suplimentare.

„Pur și simplu devii mai împietrit. Te obișnuiești cu atacurile și cu raidurile aeriene constante. Devii mai puternic”, spune ea.

În august, președintele Volodimir Zelenski a confirmat că Ucraina va înrola mai multe trupe în următoarele luni, iar soțul Yuliei, Vladislav, se așteaptă să fie chemat în curând.

Bebeluși amânați

Se estimează că rata natalității din țară a scăzut cu aproape o treime de la începutul conflictului.

Cu peste 38.000 de copii mai puțini s-au născut în țară în prima jumătate a acestui an, comparativ cu aceeași perioadă din 2021 – înainte de invazia pe scară largă a Rusiei – potrivit firmei ucrainene de analiză Opendatabot, care își bazează analiza pe nașterile înregistrate de Ministerul ucrainean al Justiției.

Chiar și înainte de război, rata natalității din Ucraina era în scădere, dar acest conflict a separat familiile, obligându-le să amâne planurile de a avea copii.

Sute de mii de bărbați s-au înrolat sau au fost înrolați pentru a lupta, iar un număr necunoscut de oameni au murit. Unele femei tinere s-au oferit, de asemenea, ca voluntare, în timp ce trei-patru milioane au fost forțate să fugă în țări precum Polonia, Germania și Marea Britanie.

„Unele dintre aceste femei ar fi putut naște anul acesta, dar nu o vor face. După sfârșitul războiului, s-ar putea să se întoarcă în Ucraina sau nu. Poate că soții lor li se vor alătura în străinătate. Unele familii s-ar putea destrăma”, spune Oleksandr Hladun, director adjunct al Institutului Ptoukha pentru Demografie și Studii Sociale din Kiev.

Medicul bebelușului Mia, Natalia Stolynets, spune că, înainte de invazie, obișnuia să înregistreze în medie 10 nou-născuți pe lună în districtul său din Bucha, un oraș satelit al Kievului, unde au fost găsiți sute de civili uciși când ocupația de cinci săptămâni a Rusiei s-a încheiat. Acum, dacă primește unul sau doi nou-născuți într-o lună, ea consideră că este un semn de speranță.

„Viața nu ar trebui să se oprească, chiar și acum trebuie să mergem mai departe”, spune ea.

Tinerele mămici ucrainene înțeleg că a da naștere în timp de război înseamnă să petreacă nopți ghemuite în adăposturi antiaeriene, spune Natalia, dar unele rămân ferm convinse să nu lase invazia „să le fure viața și șansa de a fi mame”.

Nu există un moment ideal

Halya Rudyk și soțul ei, Kostia Nechyporenko, sunt amândoi jurnaliști care lucrează în Ucraina și au devenit recent părinți.

„Când, dacă nu acum?”, se întreabă Halya. „Nu avea sens să așteptăm un moment mai bun.”

Chiar dacă războiul se termină mâine, spune ea, efectele sale vor dura ani de zile, pe măsură ce țara se reconstruiește încet.

„Nu știm dacă vom avea locuri de muncă sau cum va fi în viitor”, spune ea. „De asemenea, m-am simțit furioasă că Rusia încearcă să ne fure cea mai bună perioadă din viața noastră.”

Fiica cuplului, Maria, este cu doar trei zile mai mare decât Mia și s-a născut, de asemenea, la Kiev, pe fondul raidurilor aeriene și al atacurilor cu rachete.

Kostia, care își așteaptă actele de recrutare, spune că ar putea fi chemat în orice moment de armata ucraineană și că vrea să-și întemeieze familia acum, în loc să aștepte.

„Mi-am dat seama că nu voi fi tânăr pentru totdeauna”, spune el. „Nu va exista un moment ideal pentru creșterea copiilor pentru noi, ca cuplu ucrainean, în următorii cinci sau șase ani.”

Nu toată lumea simte la fel.

Irina Melnychenko, o scriitoare în vârstă de 35 de ani care locuiește în Kiev, spune că ea și soțul ei au decis să amâne nașterea unui copil pentru cel puțin un an după ce el a fost chemat la luptă.

Cuplul s-a căsătorit cu doar trei săptămâni înainte de începerea războiului și visau să își întemeieze o familie și să aibă propria casă, spune Irina.

„Când soțul meu a plecat pe front, mi-a părut atât de rău că nu eram însărcinată și că nu aș fi avut copilul lui pe care să-l iubesc și să-l îngrijesc.”

„Apoi mi-am dat seama că o sarcină pe timp de război, cu un soț pe front, însemna că aș putea sfârși ca mamă singură.”

Întoarsă la Bucha, Yulia se plimbă în fiecare zi prin cartierul ei cu Mia în cărucior și cu fiica ei mijlocie, Rimma, mergând alături de ea. Continuarea vieții normale este un mod de a sfida războiul.

Ea speră că, pentru fiicele sale, războiul va fi în curând o amintire îndepărtată și spune că depinde de adulți să facă din nou din Ucraina un loc sigur pentru familii.