O bucată de țiglă veche de peste 120 de ani, descoperită în județul Sibiu, spune istoria unei familii / Urmașii țiglarilor Bretz trăiesc în Germania

„În numele lui D-zeu încep, asta e ce știu să fac mai bine. Sara Bretz 319. 1900”. Așa scrie pe una dintre țiglele făurite de familia Bretz, care păstrează o frântură din viața pe care o duceau cei care locuiau în județul Sibiu, în urmă cu mai bine de 120 de ani. Țigla, fabricată în Moșna, a ajuns la restauratorul Ștefan Vaida, iar acesta a pus-o pe site-urile de socializare în speranța că va găsi urmași ai acestei familii care să-l ajute să contureze o poveste. Și i-a găsit, scrie Turnul Sfatului.

Ștefan Vaida se ocupă de peste 20 de ani de găsirea, conservarea și restaurarea țiglelor vechi. Lucrează mult pe acoperișuri, este implicat și în proiectul „Ambulanța pentru monumente”, iar în anul 2010 a înființat alături de fratele lui, Muzeul Interetnic al Văii Hârtibaciului care poate fi vizitat și astăzi, la cerere. Pasionat de obiectele vechi care spun o poveste prin indicații scrise pe ele, a ajuns și la țigla semnată de Sara.

„Acum câteva luni, un băiat a găsit trei țigle mai deosebite pe un acoperiș al unei case din Moșna. Printre ele se afla și țigla Sarei. Preotul evanghelic Halmen din Sighișoara mi-a tradus-o: In Gottes Namen fang ich an, das ist das besste was ich kann Sara Bretz 319 1900. Asta înseamnă în numele lui Dumnezeu încep această lucrare, asta e ce știu să fac cel mai bine, Sara Bretz, 319, 1900.

Textul este gravat în scrierea veche, numită Sütterlin, pe care preotul Johannes Halmen o știe cel mai bine. Aceste țigle datate sau desenate se numesc în limba germană Feierabendziegel, iar în traducere țiglă de sfârșit de zi de lucru”, explică restauratorul.

Termenul este folosit generic, pentru că erau inscripționate și țiglele care finalizau sau începeau o comandă mai mare sau chiar sezonul de făcut țigle. Ștefan bănuiește că Sara Bretz începuse să lucreze la o comandă mai mare, gravând această țiglă.

A doua țiglă din cele trei găsite conține motivul „pomului vieții” și numele St. B. și numărul de casă 319. A treia țiglă conține un print al unei frunze presate în lutul moale.

„După o cercetare în monografia Moșnei, am aflat că Sara Bretz avea 17 ani, iar fratele ei, Stefan Bretz, 14, în momentul în care au inscripționat țiglele, adică în anul 1900. Părinții lor, Stefan și Catharina, dețineau o țiglărie la marginea satului, dar locuiau la numărul 319”, mai spune Ștefan.

Sara s-a căsătorit cu Michael Schmidt și s-au mutat la numărul 14. A decedat în 1957, iar fiul ei, Daniel Schmidt, a trăit până în anul 2008 în Germania.

Sara are urmași în viață

Ștefan a tot investigat după indiciile notate pe țiglă și postând pe site-uri de socializare datele obținute, a reușit să afle că strănepoții de la fratele Sarei încă trăiesc. Sunt stabiliți în Germania. A reușit să vorbească cu unul dintre ei, Heinrich Bretz, născut în 1949, care acum are 76 de ani. Este un om activ, foarte preocupat de istoria familiei sale și a fost mai mult decât bucuros să vorbească cu Ștefan.

„După postarea mea pe facebook, dl Hans Reinerth a reușit să dea de urmașul pe linie paternă al țiglarului Ștefan, și anume Heinrich Bretz, adică strănepotul, născut în 1949.”

Vorbind cu el la telefon, a aflat întreaga poveste a țiglei și a locului în care a fost făurită.

Citește povestea integrală pe Turnul Sfatului.